opțiuni
  • info
15 definiții pentru țuluc

Explicative DEX

ȚULUC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

ȚULUC, țuluci, s. m. (Reg.) Moț1, ciuf. – Cf. bg. culuf, rom. zuluf.

țuluc sn [At: CIHAC, II, 710 / Pl: ~uci, (rar) ~uce sn / E: ngr τσουλούφι, bg цулуф] 1 (Mol) Ciuf (1). 2 (Mol; îe) A se ține ~ A sta grămadă, unul lângă altul. 3 (Mun) Barbișon.

❍ȚULUC sm. Mold. Moț; chică: de-abia mi-i lua pe Gerilă de ~ și li-i purta cu nasul pe la soare (CRG.); De ~ îl apuca, Jos la pămînt îl trîntea (PAMF.) [comp. ZULUF și bg. culufǔ].

ȚULUC, țuluci, s. m. (Regional) Moț, ciuf. De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît. CREANGĂ, P. 246. – Variantă: țuculuc s. n.[1]

  1. DLRLC listează și forma țuțuluc, care trimite tot la țuluc. — cata

ȚULUC ~ci m. pop. Smoc de păr zbârlit; moț; ciuf. /< bulg. țuluf, ngr. tsulúfi

țuluc n. Mold. chică: mi-l lua de țuluc CR. [Cf. gr. mod. TSULÚFI, zuluf].

țulúc n., pl. e (ngr. dzulufi [scris tzu-], zuluf). Mold. Fam. A apuca de țuluc, a apuca de chică (de păr), a trage o păruĭală. V. cĭuf, moț.

ȚUCULUC s. n. v. țuluc.

ȚUȚULUC s. n. v. țuluc.

Ortografice DOOM

țuluc (reg.) s. m., pl. țuluci

țuluc (reg.) s. m., pl. țuluci

țuluc s. m., pl. țuluci

Etimologice

ȚULUC s. m. (Mold.) Zuluf. (din bg. zuluf, culuf)

Sinonime

ȚULUC s. v. moț.

țuluc s. v. MOȚ.

Intrare: țuluc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuluc
  • țulucul
  • țulucu‑
plural
  • țuluci
  • țulucii
genitiv-dativ singular
  • țuluc
  • țulucului
plural
  • țuluci
  • țulucilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuculuc
  • țuculucul
  • țuculucu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țuculuc
  • țuculucului
plural — —
vocativ singular —
plural —
țuțuluc1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțuluc
  • țuțulucul
  • țuțulucu‑
plural
  • țuțuluci
  • țuțulucii
genitiv-dativ singular
  • țuțuluc
  • țuțulucului
plural
  • țuțuluci
  • țuțulucilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuluc, țulucisubstantiv masculin

regional
  • 1. Moț. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: ciuf moț
    • format_quote De-abia mi-i lua pe Gerilă de țuluc și l-îi purta cu nasul pe la soare, doar s-a încălzi cîtuși de cît. CREANGĂ, P. 246. DLRLC
    • format_quote De țuluc îl apuca, Jos la pămînt îl trîntea. (PAMF.) CADE
  • chat_bubble expresie A se ține țuluc = a sta grămadă, unul lângă altul. MDA2
  • 2. Barbișon. MDA2
    sinonime: barbișon
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.