4 intrări

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIMÍS2, trimiși, s. m. Persoană însărcinată cu o misiune specială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului, care conduce o legație. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.

TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.

TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.

trimis1 sm [At: PRAV. 135 / V: (înv) trăm~, ~mes / Pl: ~iși / E: trimite] 1 Persoană însărcinată cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public Si: delegat, mesager, sol, (înv) poslaneț, poslanic. 2 (Șîs) ~ extraordinar Reprezentant diplomatic al unei țări, cu grad imediat inferior ambasadorului. 3 (Bis) Apostol (1).

trimis2 sn [At: POLIZU / V: ~mes, (înv) tremes, trem~ / Pl: (3) ~uri / E: trimite] 1 (Rar) Trimitere (1). 2 (Înv; ccr; îf tremes) Scrisoare. 3 (Reg; în superstiții) Vrajă.

trimis3, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 115 / Pl: ~iși, ~e / E: trimite] 1 (D. persoane) Care a primit dispunerea să se ducă sau să fie dus undeva, 2 (D. obiecte, scrisori etc.) Care, prin dispunerea cuiva, este dus, transportat, predat la o anumită destinație Si: expediat. 3 (D. vehicule) Care a primit dispunerea să plece cu o destinație precisă. 4 (D. vești, porunci etc.) Transmis prin cineva. 5 (Fam; cu detenninări locale; d. persoane) înjurat. 6 (În superstiții, d. fenomene ale naturii, nenorociri sau evenimente plăcute) Care se arată, se întâmplă, se dezlănțuie prin dispunerea unei divinități, a unei forțe supranaturale etc.

TRIMÍS2, trimiși, s. m. Persoană căreia i s-a încredințat o misiune oficială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.

TRIMÍS2, trimiși, s. m. 1. Persoană trimisă undeva cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public; delegat, sol, mesager. Tudor își ținuse sufletul pînă ce trimisul își isprăvi cuvîntul. SADOVEANU, O. VII 146. Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. Trimisul s-a întors bogat răsplătit. NEGRUZZI, S. I 287. ♦ Reprezentant, ales. Deputatul trebuie să știe că el slujește poporul, că este trimisul lui în sfatul popular și răspunde de activitatea sa în fața alegătorilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 105. ♦ Reprezentant diplomatic (inferior în rang ambasadorului). 2. Fig. Apostol, vestitor, misionar. Eu sînt trimisul timpurilor noi – Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86. – Variantă: trimés s. m.

TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. (Și în forma trimes) Noi să zorim trimesul lui acasă. MURNU, O. 122. – Variantă: trimés s. n.

TRIMÍS ~și m. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; delegat. 2) Reprezentant diplomatic, inferior ca rang ambasadorului. ◊ ~ extraordinar diplomat cu rang de ministru plenipotențiar. 3) fig. Adept și propagator al ideilor cuiva într-un domeniu de activitate. /v. a trimite

trimis m. 1. mesager, cel însărcinat cu o misiune; 2. reprezentant diplomatic de a doua ordine.

TRIMÉTE vb. III v. trimite.

TRIMÍTE, trimít, vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ. 3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste. 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia. 6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc. [Var.: triméte vb. III] – Lat. tramittere.

trimite vt [At: PSALT. HUR. 121719 / V: ~mete, (îrg) trăm~, ~m' ăte, (înv) trămete, treimete, tremete, trem~ / Pzi: ~mit, (îrg) ~miț; Ps ~misei / E: ml tramittere] 1 (Șîf trimete) A dispune ca cineva să se ducă sau să fie dus undeva Si: (îvp) a mâna1. 2 (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) pe (sau în) cealaltă lume (sau în rai, la moarte) A omorî. 3 (Pop; îe) A ~ (pe cineva) de la coasă la secere A scăpa (pe cineva) de un rău și a-l face să dea de altul. 4 (Iuz; îe) A ~ (cuiva) martori A provoca (pe cineva) la duel. 5 (Pfm; îe) A fi (cineva) bun să-l trimiți după moarte Se zice despre un om leneș sau încet la treabă. 6 (Îe) A ~ (pe cineva) în judecată A intenta (cuiva) proces. 7 (Îe) A ~ (pe cineva) la închisoare sau, pop, la temniță, la ocnă, la sare A pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 8 (Îe) A ~ (pe cineva) în posesia unui lucru A pune (pe cineva) în posesia unui lucru. 9 (Înv) A elibera (din robie, dintr-o slujbă etc.). 10 (C. i. obiecte, scrisori etc.) A dispune să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație Si: a expedia. 11 (Reg; îe) A ~ izmene pe călător A expedia un lucru printr-o persoană nesigură. 12 A da drumul Si: a slobozi. 13 A dispune ca un vehicul să plece cu o destinație precisă. 14 (Înv; fig) A oferi. 15 (C. i. vești, porunci etc.) A transmite prin cineva. 16 (Îe) A ~ (cuiva) sănătate Aura (cuiva) sănătate prin intermediul altcuiva. 17 (În credințele mistice; în legătură cu o divinitate, cu forțe supranaturale etc.; c. i. fenomene ale naturii, întâmplări nefaste sau evenimente plăcute) A face să se arate, să se manifeste. 18 A da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă Si: a îndruma. 19 A alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ Si: a delega. 20 (Fam; cu determinări locale) A înjura pe cineva.

TRIMÍTE, trimit, vb. III. Tranz. 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ. 3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste. 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia. 6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc. [Var.: triméte vb. III] – Lat. tramittere.

arată toate definițiile

Intrare: trimis (adj.)
trimis1 (part.) participiu
participiu (PT4)
Participiu "a trimite".
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimis
  • trimisul
  • trimisu‑
  • trimi
  • trimisa
plural
  • trimiși
  • trimișii
  • trimise
  • trimisele
genitiv-dativ singular
  • trimis
  • trimisului
  • trimise
  • trimisei
plural
  • trimiși
  • trimișilor
  • trimise
  • trimiselor
vocativ singular
plural
trimes1 (part.) participiu
participiu (PT48)
Participiu "a trimete".
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimes
  • trimesul
  • trimesu‑
  • trimea
  • trimeasa
plural
  • trimeși
  • trimeșii
  • trimese
  • trimesele
genitiv-dativ singular
  • trimes
  • trimesului
  • trimese
  • trimesei
plural
  • trimeși
  • trimeșilor
  • trimese
  • trimeselor
vocativ singular
plural
Intrare: trimis (persoană)
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimis
  • trimisul
  • trimisu‑
plural
  • trimiși
  • trimișii
genitiv-dativ singular
  • trimis
  • trimisului
plural
  • trimiși
  • trimișilor
vocativ singular
  • trimisule
  • trimise
plural
  • trimișilor
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimes
  • trimesul
  • trimesu‑
plural
  • trimeși
  • trimeșii
genitiv-dativ singular
  • trimes
  • trimesului
plural
  • trimeși
  • trimeșilor
vocativ singular
  • trimesule
  • trimese
plural
  • trimeșilor
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trămis
  • trămisul
plural
  • trămiși
  • trămișii
genitiv-dativ singular
  • trămis
  • trămisului
plural
  • trămiși
  • trămișilor
vocativ singular
  • trămisule
  • trămise
plural
  • trămișilor
Intrare: trimis (trimitere)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimis
  • trimisul
  • trimisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trimis
  • trimisului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimes
  • trimesul
  • trimesu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trimes
  • trimesului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: trimite
verb (VT624)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trimite
  • trimitere
  • trimis
  • trimisu‑
  • trimițând
  • trimițându‑
singular plural
  • trimite
  • trimiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trimit
  • trimiț
(să)
  • trimit
  • trimiț
  • trimiteam
  • trimisei
  • trimisesem
a II-a (tu)
  • trimiți
(să)
  • trimiți
  • trimiteai
  • trimiseși
  • trimiseseși
a III-a (el, ea)
  • trimite
(să)
  • trimi
  • trimiță
  • trimitea
  • trimise
  • trimisese
plural I (noi)
  • trimitem
(să)
  • trimitem
  • trimiteam
  • trimiserăm
  • trimiseserăm
  • trimisesem
a II-a (voi)
  • trimiteți
(să)
  • trimiteți
  • trimiteați
  • trimiserăți
  • trimiseserăți
  • trimiseseți
a III-a (ei, ele)
  • trimit
(să)
  • trimi
  • trimiță
  • trimiteau
  • trimiseră
  • trimiseseră
verb (VT624)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trămite
  • trămitere
  • trămis
  • trămisu‑
  • trămițând
  • trămițându‑
singular plural
  • trămite
  • trămiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trămit
  • trămiț
(să)
  • trămit
  • trămiț
  • trămiteam
  • trămisei
  • trămisesem
a II-a (tu)
  • trămiți
(să)
  • trămiți
  • trămiteai
  • trămiseși
  • trămiseseși
a III-a (el, ea)
  • trămite
(să)
  • trămi
  • trămiță
  • trămitea
  • trămise
  • trămisese
plural I (noi)
  • trămitem
(să)
  • trămitem
  • trămiteam
  • trămiserăm
  • trămiseserăm
  • trămisesem
a II-a (voi)
  • trămiteți
(să)
  • trămiteți
  • trămiteați
  • trămiserăți
  • trămiseserăți
  • trămiseseți
a III-a (ei, ele)
  • trămit
(să)
  • trămi
  • trămiță
  • trămiteau
  • trămiseră
  • trămiseseră
verb (VT630)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trimete
  • trimetere
  • trimes
  • trimesu‑
  • trimețând
  • trimețându‑
singular plural
  • trimete
  • trimeteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trimet
(să)
  • trimet
  • trimeteam
  • trimesei
  • trimesesem
a II-a (tu)
  • trimeți
(să)
  • trimeți
  • trimeteai
  • trimeseși
  • trimeseseși
a III-a (el, ea)
  • trimete
(să)
  • trimea
  • trimeață
  • trimetea
  • trimese
  • trimesese
plural I (noi)
  • trimetem
(să)
  • trimetem
  • trimeteam
  • trimeserăm
  • trimeseserăm
  • trimesesem
a II-a (voi)
  • trimeteți
(să)
  • trimeteți
  • trimeteați
  • trimeserăți
  • trimeseserăți
  • trimeseseți
a III-a (ei, ele)
  • trimet
(să)
  • trimea
  • trimeață
  • trimeteau
  • trimeseră
  • trimeseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trimis (persoană) trimes trămis

  • 1. Persoană însărcinată cu o misiune specială.
    exemple
    • Tudor își ținuse sufletul pînă ce trimisul își isprăvi cuvîntul. SADOVEANU, O. VII 146.
      surse: DLRLC
    • Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252.
      surse: DLRLC
    • Trimisul s-a întors bogat răsplătit. NEGRUZZI, S. I 287.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului, care conduce o legație.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
      • 1.1.1. Trimis extraordinar = diplomat cu rang de ministru plenipotențiar.
        surse: NODEX
    • exemple
      • Deputatul trebuie să știe că el slujește poporul, că este trimisul lui în sfatul popular și răspunde de activitatea sa în fața alegătorilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 105.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Adept și propagator al ideilor cuiva într-un domeniu de activitate.
      exemple
      • Eu sînt trimisul timpurilor noi – Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi trimite
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

trimis (trimitere) trimes

etimologie:

  • vezi trimite
    surse: DEX '98 DEX '09

trimite trămite trimete

  • 1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Talpa-iadului, cum aude despre această minunăție, trimite slujnica degrabă să-i cheme femeia. CREANGĂ, P. 96.
      surse: DLRLC
    • În zadar ca s-o mai cate tu trimiți în lume crainic. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te vrea. NEGRUZZI, S. I 139.
      surse: DLRLC
    • Am vorbit cu doi feciori Să-mi trimită pețitori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447.
      surse: DLRLC
    • absolut Auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L. 1.
      surse: DLRLC
    • absolut Am trimis după doctor. NEGRUZZI, S. I 62.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = omorî ucide
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Oricum a fi, sînt sigur că te trimit în rai cu cerga-n cap. ALECSANDRI, T. I 206.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie familiar A trimite (pe cineva) la plimbare = a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie familiar A trimite (pe cineva) la plimbare = a concedia (pe cineva) din serviciu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: concedia attach_file un exemplu
      exemple
      • A fost prins și trimis la plimbare. PAS, Z. I 286.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie familiar A trimite (pe cineva) la dracul (sau de la dracul la tată-său).
      surse: DLRLC
    • 1.5. expresie familiar A trimite (pe cineva) în gura tunului.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie familiar A trimite (pe cineva) la urmă = a trimite pe cineva (escortat de forța publică) la locul de unde este originar.
      exemple
      • Guvernul găsise mijlocul să scape de unii dintre muncitorii care se bucurau de încrederea tovarășilor lor și erau mai hotărîți în luptă: îi trimetea la «urmă». PAS, Z. IV 216.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie familiar A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.8. expresie familiar A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare, la sare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Tîlharii au fost trimiși la sare. PAS, Z. I 162.
        surse: DLRLC
      • Nu era vorbă de nimic altă decît de a trimite la ocnă pe șese beceri. NEGRUZZI, S. I 287.
        surse: DLRLC
    • 1.9. A dispune ca un vehicul să plece cu o destinație precisă.
      exemple
      • Dacă vrea boierul să mergem la dînsul, apoi să trimeată căruța după noi. SBIERA, P. 264.
        surse: DLRLC
      • Îndată le-au trimes un caic spre ajutor. DRĂGHICI, R. 11.
        surse: DLRLC
  • 2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Alegerile vor da putința maselor să trimită în fruntea organelor locale ale puterii de stat zeci și zeci de mii de gospodari pricepuți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2797.
      surse: DLRLC
  • 3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mi-aș permite asemenea să trimit pe d. Panu la articolul meu «Mișcarea literară și științifică». GHEREA, ST. CR. III 152.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • El pricepe visul că-i trimis de la profet. EMINESCU, O. I 144.
      surse: DLRLC
    • Dumnezeu... a trimis ploaie și vînt. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186.
      surse: DLRLC
  • 5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: expedia attach_file 7 exemple
    exemple
    • Trimit banii, cu care n-am ce face, pe două adrese cunoscute. CAMIL PETRESCU, U. N. 380.
      surse: DLRLC
    • Plecă și-mi trimise o cafea cu lapte și două cornuri. DELAVRANCEA, H. T. 67.
      surse: DLRLC
    • Îmi trimisese drăguța doi cozonaci calzi de paști. ALECSANDRI, T. I 382.
      surse: DLRLC
    • Măi bădiță, de departe, Mai trimite-mi cîte-o carte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117.
      surse: DLRLC
    • figurat Ea-i trimite un zîmbet discret de prietenie și de încurajare. VLAHUȚĂ, O. A. III 65.
      surse: DLRLC
    • figurat Cucule, pasere sură, Să nu-mi cînți pe arătură, Ci să-i cînți mîndrei pe șură, Să-mi trimit-un pic de gură. HODOȘ, P. P. 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Măi bădiță, bădișor, Nu-mi trimite-atîta dor Pe gurile tuturor. JARNÍK-BÎRSEAMU, D. 116.
      surse: DLRLC
  • 6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vorbă mi-a trimis mîndra Să mă mai duc pe la ea. ANT. LIT. POP. I 148.
      surse: DLRLC
    • 6.1. expresie A trimite (cuiva) sănătate = a ura (cuiva) sănătate prin intermediul altuia.
      surse: DLRLC

etimologie: