opțiuni
  • info

12 definiții pentru trimis (trimitere)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIMIS1 s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.

TRIMIS1 s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.

trimis2 sn [At: POLIZU / V: ~mes, (înv) tremes, trem~ / Pl: (3) ~uri / E: trimite] 1 (Rar) Trimitere (1). 2 (Înv; ccr; îf tremes) Scrisoare. 3 (Reg; în superstiții) Vrajă.

TRIMIS1 s. n. (Rar) Trimitere. (Și în forma trimes) Noi să zorim trimesul lui acasă. MURNU, O. 122. – Variantă: trimes s. n.

tremes sn vz trimis2

tremis sn vz trimis2

trimes2 sn vz trimis2

TRIMES2 s. n. v. trimis1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trimis1 (acțiune) s. n.

trimis2 (rar) (acțiune) s. n.

trimis (acțiune) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRIMIS s. v. expediere.

TRIMIS s. expediere, expediție, trimitere. (~ unui colet prin mesagerii.)

Intrare: trimis (trimitere)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimis
  • trimisul
  • trimisu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • trimis
  • trimisului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimes
  • trimesul
  • trimesu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • trimes
  • trimesului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trimissubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi trimite DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.