9 definiții pentru trimis (trimitere) trimes


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.

TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. – V. trimite.

trimis2 sn [At: POLIZU / V: ~mes, (înv) tremes, trem~ / Pl: (3) ~uri / E: trimite] 1 (Rar) Trimitere (1). 2 (Înv; ccr; îf tremes) Scrisoare. 3 (Reg; în superstiții) Vrajă.

TRIMÍS1 s. n. (Rar) Trimitere. (Și în forma trimes) Noi să zorim trimesul lui acasă. MURNU, O. 122. – Variantă: trimés s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIMIS s. expediere, expediție, trimitere. (~ unui colet prin mesagerii.)

Intrare: trimis (trimitere)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimis
  • trimisul
  • trimisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trimis
  • trimisului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimes
  • trimesul
  • trimesu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trimes
  • trimesului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trimis (trimitere) trimes

etimologie:

  • vezi trimite
    surse: DEX '98 DEX '09