14 definiții pentru trimis (persoană) trimes trămis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIMÍS2, trimiși, s. m. Persoană însărcinată cu o misiune specială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului, care conduce o legație. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.

trimis1 sm [At: PRAV. 135 / V: (înv) trăm~, ~mes / Pl: ~iși / E: trimite] 1 Persoană însărcinată cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public Si: delegat, mesager, sol, (înv) poslaneț, poslanic. 2 (Șîs) ~ extraordinar Reprezentant diplomatic al unei țări, cu grad imediat inferior ambasadorului. 3 (Bis) Apostol (1).

TRIMÍS2, trimiși, s. m. Persoană căreia i s-a încredințat o misiune oficială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.

TRIMÍS2, trimiși, s. m. 1. Persoană trimisă undeva cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public; delegat, sol, mesager. Tudor își ținuse sufletul pînă ce trimisul își isprăvi cuvîntul. SADOVEANU, O. VII 146. Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. Trimisul s-a întors bogat răsplătit. NEGRUZZI, S. I 287. ♦ Reprezentant, ales. Deputatul trebuie să știe că el slujește poporul, că este trimisul lui în sfatul popular și răspunde de activitatea sa în fața alegătorilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 105. ♦ Reprezentant diplomatic (inferior în rang ambasadorului). 2. Fig. Apostol, vestitor, misionar. Eu sînt trimisul timpurilor noi – Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86. – Variantă: trimés s. m.

TRIMÍS ~și m. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; delegat. 2) Reprezentant diplomatic, inferior ca rang ambasadorului. ◊ ~ extraordinar diplomat cu rang de ministru plenipotențiar. 3) fig. Adept și propagator al ideilor cuiva într-un domeniu de activitate. /v. a trimite

trimis m. 1. mesager, cel însărcinat cu o misiune; 2. reprezentant diplomatic de a doua ordine.

trimés, -eásă s., pl. eșĭ, ese. Care are o misiune, mesager, sol: Mercur era trimesu zeilor. Reprezentant diplomatic. – Fals trimis. În Cod. Vor. tremís, apostol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trimís1 (persoană) s. m., pl. trimíși

trimís (persoană) s. m., pl. trimíși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIMÍS s. 1. v. delegat. 2. v. crainic.

TRIMIS s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. crainic, mesager, sol, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.)

Intrare: trimis (persoană)
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimis
  • trimisul
  • trimisu‑
plural
  • trimiși
  • trimișii
genitiv-dativ singular
  • trimis
  • trimisului
plural
  • trimiși
  • trimișilor
vocativ singular
  • trimisule
  • trimise
plural
  • trimișilor
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimes
  • trimesul
  • trimesu‑
plural
  • trimeși
  • trimeșii
genitiv-dativ singular
  • trimes
  • trimesului
plural
  • trimeși
  • trimeșilor
vocativ singular
  • trimesule
  • trimese
plural
  • trimeșilor
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trămis
  • trămisul
plural
  • trămiși
  • trămișii
genitiv-dativ singular
  • trămis
  • trămisului
plural
  • trămiși
  • trămișilor
vocativ singular
  • trămisule
  • trămise
plural
  • trămișilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trimis (persoană) trimes trămis

  • 1. Persoană însărcinată cu o misiune specială.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: delegat, -ă mesager, -ă sol (muz.) 3 exemple
    exemple
    • Tudor își ținuse sufletul pînă ce trimisul își isprăvi cuvîntul. SADOVEANU, O. VII 146.
      surse: DLRLC
    • Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252.
      surse: DLRLC
    • Trimisul s-a întors bogat răsplătit. NEGRUZZI, S. I 287.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului, care conduce o legație.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
      • 1.1.1. Trimis extraordinar = diplomat cu rang de ministru plenipotențiar.
        surse: NODEX
    • exemple
      • Deputatul trebuie să știe că el slujește poporul, că este trimisul lui în sfatul popular și răspunde de activitatea sa în fața alegătorilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 105.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Adept și propagator al ideilor cuiva într-un domeniu de activitate.
      exemple
      • Eu sînt trimisul timpurilor noi – Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi trimite
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX