TRIMIS², trimiși, s. m. Persoană însărcinată cu o misiune specială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului, care conduce o legație. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.

trimis¹ sm [At: PRAV. 135 / V: (înv) trăm~, ~mes / Pl: ~iși / E: trimite] 1 Persoană însărcinată cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public Si: delegat, mesager, sol, (înv) poslaneț, poslanic. 2 (Șîs) ~ extraordinar Reprezentant diplomatic al unei țări, cu grad imediat inferior ambasadorului. 3 (Bis) Apostol (1).

TRIMIS², trimiși, s. m. Persoană căreia i s-a încredințat o misiune oficială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.

TRIMIS², trimiși, s. m. 1. Persoană trimisă undeva cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public; delegat, sol, mesager. Tudor își ținuse sufletul pînă ce trimisul își isprăvi cuvîntul. SADOVEANU, O. VII 146. Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. Trimisul s-a întors bogat răsplătit. NEGRUZZI, S. I 287. ♦ Reprezentant, ales. Deputatul trebuie să știe că el slujește poporul, că este trimisul lui în sfatul popular și răspunde de activitatea sa în fața alegătorilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 105. ♦ Reprezentant diplomatic (inferior în rang ambasadorului). 2. Fig. Apostol, vestitor, misionar. Eu sînt trimisul timpurilor noi – Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86. – Variantă: trimes s. m.

TRIMIS ~și m. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; delegat. 2) Reprezentant diplomatic, inferior ca rang ambasadorului. ◊ ~ extraordinar diplomat cu rang de ministru plenipotențiar. 3) fig. Adept și propagator al ideilor cuiva într-un domeniu de activitate. /v. a trimite

trimis m. 1. mesager, cel însărcinat cu o misiune; 2. reprezentant diplomatic de a doua ordine.

trămis sm vz trimis¹

trimes¹ sm vz trimis¹

TRIMES¹ s. m. v. trimis².

trimés, -eásă s., pl. eșĭ, ese. Care are o misiune, mesager, sol: Mercur era trimesu zeilor. Reprezentant diplomatic. – Fals trimis. În Cod. Vor. tremís, apostol.

trimis² (persoană) s. m., pl. trimiși

trimis¹ (persoană) s. m., pl. trimiși

trimis (persoană) s. m., pl. trimiși

TRIMIS s. 1. v. delegat. 2. v. crainic.

TRIMIS s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. crainic, mesager, sol, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.)