O definiție pentru trimis (adj.) trimes


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trimis3, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 115 / Pl: ~iși, ~e / E: trimite] 1 (D. persoane) Care a primit dispunerea să se ducă sau să fie dus undeva, 2 (D. obiecte, scrisori etc.) Care, prin dispunerea cuiva, este dus, transportat, predat la o anumită destinație Si: expediat. 3 (D. vehicule) Care a primit dispunerea să plece cu o destinație precisă. 4 (D. vești, porunci etc.) Transmis prin cineva. 5 (Fam; cu detenninări locale; d. persoane) înjurat. 6 (În superstiții, d. fenomene ale naturii, nenorociri sau evenimente plăcute) Care se arată, se întâmplă, se dezlănțuie prin dispunerea unei divinități, a unei forțe supranaturale etc.

Intrare: trimis (adj.)
trimis1 (part.) participiu
participiu (PT4)
Participiu "a trimite".
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimis
  • trimisul
  • trimisu‑
  • trimi
  • trimisa
plural
  • trimiși
  • trimișii
  • trimise
  • trimisele
genitiv-dativ singular
  • trimis
  • trimisului
  • trimise
  • trimisei
plural
  • trimiși
  • trimișilor
  • trimise
  • trimiselor
vocativ singular
plural
trimes1 (part.) participiu
participiu (PT48)
Participiu "a trimete".
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimes
  • trimesul
  • trimesu‑
  • trimea
  • trimeasa
plural
  • trimeși
  • trimeșii
  • trimese
  • trimesele
genitiv-dativ singular
  • trimes
  • trimesului
  • trimese
  • trimesei
plural
  • trimeși
  • trimeșilor
  • trimese
  • trimeselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)