16 definiții pentru reprezentant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPREZENTANT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

REPREZENTANT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

reprezentant, ~ă smf [At: CR (1829), 273/26 / V: (înv) -te (S și: -esentante) sm, ~zin~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr représentant] 1 Persoană împuternicită să reprezinte (7) pe cineva Si: (rar) reprezentator (1). 2 Persoană împuternicită să țină locul cuiva Si: (rar) reprezentator (2). 3 Persoană împuternicită să acționeze în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat Si: (rar) reprezentator (3). 4 Persoană care reprezintă o școală, un curent, o clasă socială etc. în aspectele lor caracteristice și esențiale Si: exponent (1).

REPREZENTANT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană delegată, autorizată, împuternicită să reprezinte pe cineva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat. Reprezentant diplomatic. 2. Persoană care reprezintă un curent, o școală, o clasă socială etc., în aspectele lor caracteristice și esențiale; exponent. Rudin este reprezentantul tipic al păturii intelectuale ruse din deceniile trei și patru ale veacului XIX. SADOVEANU, E. 237. Au fost și în Moldova cîțiva reprezentanți ai exagerărilor. IBRĂILEANU, SP. CR. 30. Școala romantică germană a avut ca reprezentanți și întemeietori pe frații Schlegel, pe Hoffman. GHEREA, ST. CR. II 103.

REPREZENTANT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană delegată să reprezinte pe cineva; împuternicit să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă un curent, o școală etc.; exponent. [Pl. -nți, -nte. / cf. fr. représentant].

REPREZENTANT, -Ă s. m. f. persoană delegată să reprezinte pe cineva sau ceva. ◊ persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică. (< fr. représentant)

REPREZENTANT ~ți m. Persoană autorizată cu drept reprezentativ. ~ al maselor. /<fr. représentant

reprezentant m. 1. cel ce reprezentă pe altul, care are puterea de a lucra în numele său; 2. cel ce face afaceri pentru o casă de comerț; 3. membrul unei adunări legislative.

*reprezentánt, -ă s. (lat. repraeséntans, -ántis, fr. représentant). Care reprezentă pe altu, mandatar, delegat: reprezentantu uneĭ țărĭ la un congres, reprezentantu uneĭ case comerciale. Jur. Care e chemat la moștenire în locu ascendentuluĭ luĭ mort maĭ în ainte. V. prepus.

reprezentante sm vz reprezentant

reprezintant, ~ă smf vz reprezentant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reprezentant (desp. re-pre-) s. m., pl. reprezentanți

reprezentant (re-pre-) s. m., pl. reprezentanți

reprezentant s. m. (sil. -pre-), pl. reprezentanți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPREZENTANT s. 1. v. delegat. 2. împuternicit, mandatar, (înv.) ispravnic, mandator. (El e ~ul meu.) 3. exponent, (fig.) interpret. (~ al maselor.)

REPREZENTANT s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, sol, trimis, (prin Transilv.) minat, (înv.) misit. rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. împuternicit, mandatar, (înv.) ispravnic, mandator. (El e ~ meu.) 3. exponent, (fig.) interpret. (~ al maselor.)

Intrare: reprezentant
  • silabație: re-pre- info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reprezentant
  • reprezentantul
  • reprezentantu‑
plural
  • reprezentanți
  • reprezentanții
genitiv-dativ singular
  • reprezentant
  • reprezentantului
plural
  • reprezentanți
  • reprezentanților
vocativ singular
  • reprezentantule
  • reprezentante
plural
  • reprezentanților
reprezentante
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reprezintant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reprezentant, reprezentanțisubstantiv masculin
reprezentantă, reprezentantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Reprezentant diplomatic. DLRLC
    • 1.1. Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Cel care reprezintă o școală, un curent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: exponent
    • format_quote Rudin este reprezentantul tipic al păturii intelectuale ruse din deceniile trei și patru ale veacului XIX. SADOVEANU, E. 237. DLRLC
    • format_quote Au fost și în Moldova cîțiva reprezentanți ai exagerărilor. IBRĂILEANU, SP. CR. 30. DLRLC
    • format_quote Școala romantică germană a avut ca reprezentanți și întemeietori pe frații Schlegel, pe Hoffman. GHEREA, ST. CR. II 103. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.