14 definiții pentru reprezentant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.

REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană delegată, autorizată, împuternicită să reprezinte pe cineva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele unei persoane, al unei colectivități, al unui stat. Reprezentant diplomatic. 2. Persoană care reprezintă un curent, o școală, o clasă socială etc., în aspectele lor caracteristice și esențiale; exponent. Rudin este reprezentantul tipic al păturii intelectuale ruse din deceniile trei și patru ale veacului XIX. SADOVEANU, E. 237. Au fost și în Moldova cîțiva reprezentanți ai exagerărilor. IBRĂILEANU, SP. CR. 30. Școala romantică germană a avut ca reprezentanți și întemeietori pe frații Schlegel, pe Hoffman. GHEREA, ST. CR. II 103.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reprezentánt (re-pre-) s. m., pl. reprezentánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPREZENTÁNT s. 1. v. delegat. 2. împuternicit, mandatar, (înv.) ispravnic, mandator. (El e ~ul meu.) 3. exponent, (fig.) interpret. (~ al maselor.)

REPREZENTÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană delegată să reprezinte pe cineva; împuternicit să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă un curent, o școală etc.; exponent. [Pl. -nți, -nte. / cf. fr. représentant].

REPREZENTÁNT, -Ă s. m. f. persoană delegată să reprezinte pe cineva sau ceva. ◊ persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică. (< fr. représentant)

REPREZENTÁNT ~ți m. Persoană autorizată cu drept reprezentativ. ~ al maselor. /<fr. représentant

reprezentant m. 1. cel ce reprezentă pe altul, care are puterea de a lucra în numele său; 2. cel ce face afaceri pentru o casă de comerț; 3. membrul unei adunări legislative.

*reprezentánt, -ă s. (lat. repraeséntans, -ántis, fr. représentant). Care reprezentă pe altu, mandatar, delegat: reprezentantu uneĭ țărĭ la un congres, reprezentantu uneĭ case comerciale. Jur. Care e chemat la moștenire în locu ascendentuluĭ luĭ mort maĭ în ainte. V. prepus.

reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte

reprezentánt s. m. (sil. -pre-), pl. reprezentánți

REPREZENTANT s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, sol, trimis, (prin Transilv.) minat, (înv.) misit. rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. împuternicit, mandatar, (înv.) ispravnic, mandator. (El e ~ meu.) 3. exponent, (fig.) interpret. (~ al maselor.)

reprezentántă s. f. (sil. -pre-), pl. reprezentánte

Intrare: reprezentant
reprezentant substantiv masculin
  • silabație: -pre-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reprezentant
  • reprezentantul
  • reprezentantu‑
plural
  • reprezentanți
  • reprezentanții
genitiv-dativ singular
  • reprezentant
  • reprezentantului
plural
  • reprezentanți
  • reprezentanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)