5 intrări

60 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCÍ1, tocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin folosire, prin frecare, prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascuți un obiect la tocilă. 3. Tranz. Fig. A-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Din sl. točiti.

TOCI2 s. n. Numele unui joc de cărți. ♦ Cuvânt care marchează o greșeală în acest joc. – Et. nec.

TOCI2 s. n. Numele unui joc de cărți. ♦ Cuvânt care marchează o greșeală în acest joc. – Et. nec.

toci2 sn [At: L. ROM. 1961, 240 / Pl: ? / E: ns cf tocină] (Buc) Mâncare preparată din cartofi cruzi, dați prin râzătoare, amestecați cu făină și ouă și prăjiți în grăsime Si: (reg) tocină.

toci4 vt [At: ANON. CAR. / Pzi: tocesc / E: srb toèiti] 1 (Ban; Olt; c. i. vin) A scoate dintr-un butoi (mai mare) în alt vas (mai mic). 2 (Ban; c. i. murături, varză murată) A pritoci. 3 (Ban; îe) A-l ~ pe cineva sângele A-i curge cuiva sânge din nas.

toci1 [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 sn Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape. 2 i Cuvânt care marchează și sancționează o greșeală în cursul jocului de toci1 (1).

toci3 [At: CANTEMIR, IST. 186 / Pzi: tocesc / E: vsl точити] 1 vt (Mol; Trs; c. i. un obiect tăios) A ascuți la tocilă (1) Si: (îvr) a tocila (1). 2-3 vtr A (se) face mai puțin ascuțit. 4-5 vtr A (se) face mai puțin tăios. 6-7 vtr A (se) uza prin întrebuințare, frecare, lovire etc. Si: a (se) roade, (reg) a (se) târșâi (4). 8 vt (Pop; îe) A-și ~ gura (în zadar) A vorbi fără rost și fără folos. 9-10 vtr (Fam; fig) A face să se piardă (sau a pierde) din intensitate, putere, răbdare, sentimente etc. Si: a amorți, a (se) răsufla, a (se) slăbi, a (se) slei. 11 vt (Fam; fig) A învăța mecanic lecțiile. 12 vt (Fam; fig) A învăța foarte mult.

TOCÍ1, tocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin întrebuințare, prin frecare, prin lovire etc. ♦ Tranz. Fig. A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva. 2. Tranz. A ascuți un obiect la tocilă. 3. Tranz. Fig. A-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; (cu sens atenuat) a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Din sl. točiti.

TOCÍ, tocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai puțin ascuțit, a strica, a uza, a roade (prin întrebuințare, lovire, frecare etc.). Numai atunci vei da cu mîna de mine cînd vei rupe trei perechi de opinci de fier și cînd vei toci un toiag de oțel căutîndu-mă, căci eu mă duc. ISPIRESCU, L. 55. Mult timp Murad în lupte, tocindu-și iataganul, Mărise, apărase întreg Aliotmanul. ALECSANDRI, P. III 344. ◊ (Poetic) Sub creștetul măririi, astăzi vechiturile, În granit lovind totuna, Își tocesc custurile. BELDICEANU, P. 121. A robului plînsoare o piatră chiar tocește Curgînd neîncetat. BOLINTINEANU, O. 7. ◊ Refl. Pușculița-mi ruginește, Ținta-n ghioagă se tocește. ALECSANDRI, P. A. 55. Pieptul tău era tare ca de oțel, paloșul se tocea pe dînsul. RUSSO, O. 23. ♦ Fig. A slăbi, a uza, a slei. Astfel se rostesc bătrînii din adîncul cugetării; Însă voi nu le dați seamă și tociți răbdarea țării Și-a lui vodă. DAVILA, V. V. 22. Ne-am tocit mereu puterile în luptele ce am fost siliți să susținem. ODOBESCU, S. III 433. 2. Tranz. A da la tocilă, a ascuți. Mergeți... că doară baba nu s-a dus în pod să vă aducă de mîncare, ci să-și ascuță dinții să vă poată mînca; că are în pod o piatră mare de moară, de care-și tocește dinții. RETEGANUL, P. V 42. 3. Intranz. Fig. (în limbajul școlarilor) A citi de mai multe ori o lecție, în scopul de a o învăța pe dinafară (de obicei fără preocuparea de a o adînci). A tocit singur și a dat vreo două clase de liceu, într-ascuns. PAS, Z. I 179. Mîine are teză. Tocește și el. C. PETRESCU, C. V. 84.

A SE TOCÍ se ~éște intranz. 1) (mai ales despre unelte metalice de tăiat) A deveni mai puțin ascuțit prin întrebuințare îndelungată sau neglijență; a se tâmpi. 2) (despre obiecte) A se roade prin întrebuințare îndelungată sau lovire. /<sl. tociti

A TOCÍ ~ésc tranz. 1) (unelte metalice de tăiat) A ascuți cu tocila. 2) A face să se tocească. 3) fig. (răbdarea, puterile etc.) A face să slăbească. 4) fam. (lecții) A învăța mecanic, citind de multe ori; a bucheri. /<sl. tociti

TOCI1 vb. (Mold., Ban.) A ascuți. A: Toată jigania complită colții își tocea și toată pasirea rumpătoare pintenii își ascuțea. CANTEMIR, IST. C: Tocsesk. Acuo. AC, 375. Etimologie: sl. točiti.

TOCI2 vb. (Ban.) A scoate, a trage (vin) dintr-un butoi (mai mare) în alt vas (mai mic). Tocsĕsk. Haurio. Educillo. AC, 375. Etimologie: scr. točiti. Vezi și tocitoare. Cf. pocerpi.

tocì v. 1. Mold. a da în tocilă, a ascuți; 2. a strica tăiușul unui instrument ascuțit; 3; fig. a uza, a amorți: a toci simțurile. [Rus. TOČITĬ, a ascuți pe tocilă].

TOCÁ, toc, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți foarte mărunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească. 3. Intranz. și tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦ Fig. A flecări, a sporovăi. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi. A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului. – Lat. *toccare.

TÓCĂ, toci, s. f. 1. Pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2. Pălărie de formă cilindrică, fără boruri, purtată de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii. – Din fr. toque.

toca1 [At: VARLAAM, C. 435 / Pzi: toc, (îvr) tochez / E: ml *toccare] 1 vi A bate toaca (1). 2 vi (Reg; îlav) Unde popa nu toacă Foarte departe. 3 vi (Pop; șîe a ~ din gură sau a-i ~ (cuiva) gura (ca o moară sau ca melițoiul, ca o râșniță etc.) A vorbi într-una Si: (pfm) a flecări, a sporovăi. 4 vt (Pop; îe) A ~ (la) verzi și uscate sau a ~ câte-n lună și-n soare A spune fel de fel de nimicuri. 5-6 vti (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) la ureche (sau la cap) ori a ~ (pe cineva) la (sau în) cap sau a ~ capul (cuiva) A sâcâi pe cineva cu același lucm. 7 vi (Reg; îe) A ~ pe vătrai A sta degeaba. 8 vi (Mun; îe) A ~ pe vatră A duce viață grea, plină de lipsuri. 9 vi (Olt; îe) Toacă pe vătrai Se spune despre un om care a sărăcit. 10 vt (Îc) Toacă-gură Persoană care vorbește mult Si: guraliv, limbut. 11 vi (Reg) A lovi în ceva. 12 vi (Reg) A ciocăni. 13 vi (D. berze) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea deasă și repetată a celor două părți ale ciocului. 14 vi (D. mitraliere) A produce sunete scurte și dese în timpul tragerii. 15 vt A tăia un material în bucăți foarte mărunte (transformându-l în pastă), prin lovituri repetate, cu un instrument tăios sau cu ajutorul unor mașini speciale Si: (reg) a tocăla1 (2), a tocăni (5). 16 vt (Reg; îe) A-i ~ gura bureți A vorbi repede, spunând lucruri neînsemnate. 17 vt (Reg; îe) A ~ la bureți (sau la castraveți, la varză) A tremura foarte tare (de frig). 18 vt (Reg; c. i. pământ) A mărunți. 19 vt (Reg) A sparge lemne pentru foc. 20 vt (Îrg) A omorî (tăind în bucăți) Si: a nimici. 21 vt (Fam; fig) A risipi bani, avere etc. 22 vt (Reg; fig) A (o) ~ la papuc A risipi averea (la petreceri și la jocuri de noroc). 23 vt (Fam; fig) A sărăci pe cineva. 24 vr (D. păr) A se despica. 25 vr (D. țesături) A se destrăma din cauza folosirii îndelungate. 26 vt (Subiectul indică molii) A deteriora o țesătură.

to sf [At: ALECSANDRI, T. 69 / V: (reg) toc s, ~curi ssp / Pl: toci, (înv) toce / E: fr toque] 1 Pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2 Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat în trecut de avocați și de magistrați în exercițiul funcțiunii.

TOCÁ, toc, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți foarte mărunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦ Fig. A flecări, a sporovăi. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi. A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului. – Din lat. *toccare.

TÓCĂ, toci, s. f. 1. Căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2. Acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii. – Din fr. toque.

arată toate definițiile

Intrare: toci (s.n.)
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toci
  • tociul
  • tociu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • toci
  • tociului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: toci (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toci
  • tocire
  • tocit
  • tocitu‑
  • tocind
  • tocindu‑
singular plural
  • tocește
  • tociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tocesc
(să)
  • tocesc
  • toceam
  • tocii
  • tocisem
a II-a (tu)
  • tocești
(să)
  • tocești
  • toceai
  • tociși
  • tociseși
a III-a (el, ea)
  • tocește
(să)
  • tocească
  • tocea
  • toci
  • tocise
plural I (noi)
  • tocim
(să)
  • tocim
  • toceam
  • tocirăm
  • tociserăm
  • tocisem
a II-a (voi)
  • tociți
(să)
  • tociți
  • toceați
  • tocirăți
  • tociserăți
  • tociseți
a III-a (ei, ele)
  • tocesc
(să)
  • tocească
  • toceau
  • toci
  • tociseră
Intrare: toacă-gură
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
plural
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
genitiv-dativ singular
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
plural
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
vocativ singular
plural
Intrare: toca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toca
  • tocare
  • tocat
  • tocatu‑
  • tocând
  • tocându‑
singular plural
  • toa
  • tocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • toc
(să)
  • toc
  • tocam
  • tocai
  • tocasem
a II-a (tu)
  • toci
(să)
  • toci
  • tocai
  • tocași
  • tocaseși
a III-a (el, ea)
  • toa
(să)
  • toace
  • toca
  • tocă
  • tocase
plural I (noi)
  • tocăm
(să)
  • tocăm
  • tocam
  • tocarăm
  • tocaserăm
  • tocasem
a II-a (voi)
  • tocați
(să)
  • tocați
  • tocați
  • tocarăți
  • tocaserăți
  • tocaseți
a III-a (ei, ele)
  • toa
(să)
  • toace
  • tocau
  • toca
  • tocaseră
Intrare: tocă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • to
  • toca
plural
  • toci
  • tocile
genitiv-dativ singular
  • toci
  • tocii
plural
  • toci
  • tocilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toci (s.n.)

  • 1. Numele unui joc de cărți.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Cuvânt care marchează o greșeală în acest joc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

toci (vb.)

  • 1. tranzitiv reflexiv A face sau a deveni mai puțin ascuțit, mai puțin tăios; a (se) roade, a (se) uza prin folosire, prin frecare, prin lovire etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: roade uza antonime: ascuți attach_file 6 exemple
    exemple
    • Numai atunci vei da cu mîna de mine cînd vei rupe trei perechi de opinci de fier și cînd vei toci un toiag de oțel căutîndu-mă, căci eu mă duc. ISPIRESCU, L. 55.
      surse: DLRLC
    • Mult timp Murad în lupte, tocindu-și iataganul, Mărise, apărase întreg Aliotmanul. ALECSANDRI, P. III 344.
      surse: DLRLC
    • poetic Sub creștetul măririi, astăzi vechiturile, În granit lovind totuna, Își tocesc custurile. BELDICEANU, P. 121.
      surse: DLRLC
    • poetic A robului plînsoare o piatră chiar tocește Curgînd neîncetat. BOLINTINEANU, O. 7.
      surse: DLRLC
    • Pușculița-mi ruginește, Ținta-n ghioagă se tocește. ALECSANDRI, P. A. 55.
      surse: DLRLC
    • Pieptul tău era tare ca de oțel, paloșul se tocea pe dînsul. RUSSO, O. 23.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A uza, a slei răbdarea, puterea etc. cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Astfel se rostesc bătrînii din adîncul cugetării; Însă voi nu le dați seamă și tociți răbdarea țării Și-a lui vodă. DAVILA, V. V. 22.
        surse: DLRLC
      • Ne-am tocit mereu puterile în luptele ce am fost siliți să susținem. ODOBESCU, S. III 433.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A ascuți un obiect la tocilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mergeți... că doară baba nu s-a dus în pod să vă aducă de mîncare, ci să-și ascuță dinții să vă poată mînca; că are în pod o piatră mare de moară, de care-și tocește dinții. RETEGANUL, P. V 42.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucheri attach_file 2 exemple
    exemple
    • A tocit singur și a dat vreo două clase de liceu, într-ascuns. PAS, Z. I 179.
      surse: DLRLC
    • Mîine are teză. Tocește și el. C. PETRESCU, C. V. 84.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (cu sens) atenuat A insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

toca

  • 1. tranzitiv A tăia în bucăți foarte mărunte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dumitrache, adună urzici, toacă-le, fierbe-le, amestecă-le cu tărîțe și dă-le la rațe. STANCU, D. 6.
      surse: DLRLC
    • Răsuceai de asemeni o funie de cîlți... și pe urmă tocai cîlții mărunt pe o buturugă, c-un toporaș. PAS, Z. I 37.
      surse: DLRLC
    • Stăteau toți ca niște bușteni, pe care ai fi putut să toci toată pădurea. GALACTION, O. I 271.
      surse: DLRLC
    • figurat Plumbii toacă nemilos îngrăditura cu nuiele împletite. DUMITRIU, N. 214.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat familiar A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se miră cum am putut, în asemenea timpuri, să-mi toc trei moșteniri. C. PETRESCU, C. V. 200.
      surse: DLRLC
    • Își tocase moștenirea de la părinți, iaca ce făcuse! DELAVRANCEA, O. II 326.
      surse: DLRLC
    • S-a îndrăgit cu vătaful lui de curte și-i toacă starea fără mustrare de cuget. FILIMON, C. 219.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • A divorțat de Pascalopol, după ce l-a tocat, și acum e prin Spania. CĂLINESCU, E. O. II 320.
        surse: DLRLC
      • Unii spun că Brumaru trăiește din expediente de club, iar alții că ar fi bogat și Nadina îl toacă îngrozitor. REBREANU, R. I 254.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • El au tocat la ușă, și ea au întrebat că cine-i acolo. SBIERA, P. 84.
      surse: DLRLC
    • Îmi vine să-l toc în cap, să-l omor... că încă atîta năcaz nime nu mi-a făcut. RETEGANUL, P. IV 25.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat A îndruga multe și mărunte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flecări sporovăi attach_file 3 exemple
      exemple
      • De ani de zile toca despre eroi, patrie... și la cel dintîi obuz, a fugit. CAMILAR, N. I 64.
        surse: DLRLC
      • Ce rost își are pofta nebună a șerpișorilor mei de copii aici, cînd eu ți-am tocat despre bielă? SAHIA, N. 32.
        surse: DLRLC
      • Le toacă gura în neștire, Se bat cu morile de vînt. VLAHUȚĂ, P. 53.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. expresie A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plictisi attach_file 3 exemple
        exemple
        • D-nul director, cu consoarta după el, nu-l slăbește și-i toacă la ureche. VLAHUȚĂ, O. A. III 8.
          surse: DLRLC
        • Că doar n-am să-ți toc la ureche pînă mîne. ALECSANDRI, T. I 110.
          surse: DLRLC
        • El iubea liniștea și copiii îi tocau la cap toată ziua. NEGRUZZI, S. I 206.
          surse: DLRLC
      • 3.1.2. expresie A-i toca cuiva gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită).
        surse: DLRLC
      • 3.1.3. expresie A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. intranzitiv A bate toaca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • Cuvioșii părinți au tocat, au dat clopotelor grai. GALACTION, O. I 217.
      surse: DLRLC
    • Popa-n toacă, toacă La biserica din sat. MACEDONSKI, O. I 86.
      surse: DLRLC
    • Nu se auzea de dimineață pînă în sară decît tocînd și trăgînd clopotele. NEGRUZZI, S. I 226.
      surse: DLRLC
    • Cînd toca la Radu-vodă, Eu stam cu puica de vorbă. TEODORESCU, P. P. 312.
      surse: DLRLC
    • Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă.
      surse: DLRLC
    • figurat Crăcile uscate se băteau una de alta, sunau în depărtări, tocînd în clopotnițele singurătăților. CAMILAR, N. II 271.
      surse: DLRLC
    • figurat Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. EMINESCU, O. I 69.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie Unde popa nu toacă = foarte departe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Vă duceți... În baltă, trestie, pustietate, Unde popa nu toacă, Unde fata nu gioacă. ALECSANDRI, P. P. 10.
        surse: DLRLC
    • 4.2. (Despre o armă) A bubui la intervale dese.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: păcăni attach_file 2 exemple
      exemple
      • După zidul morii, mulțimi de mitraliere prinseră a toca. CAMILAR, N. I 82.
        surse: DLRLC
      • O mitralieră toacă departe, dar lovește prea scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 399.
        surse: DLRLC
    • 4.3. (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cocostîrcii, înfipți într-un picior, Dau gîtul peste aripi, tocînd din ciocul lor. ALECSANDRI, P. III 39.
        surse: DLRLC

etimologie:

tocă

  • 1. Pălărioară fără boruri, purtată de femei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Îi găsiseră un fel de tocă de un verde-închis, din care se lăsa pe umeri ceva ca o glugă de cașmir, tot verde. CAMIL PETRESCU, O. I 347.
      surse: DLRLC
    • Era îmbrăcată ca amazoană, un costum de catifea verde ca smarandul... în cap o tocă de aceeași stofă ca rochia. CARAGIALE, N. S. 123.
      surse: DLRLC
  • 2. Pălărie de formă cilindrică, fără boruri, purtată de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu Plural și: toce.
    surse: DLRLC

etimologie: