opțiuni
  • info

5 definiții pentru toci (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCI2 s. n. Numele unui joc de cărți. ♦ Cuvânt care marchează o greșeală în acest joc. – Et. nec.

TOCI2 s. n. Numele unui joc de cărți. ♦ Cuvânt care marchează o greșeală în acest joc. – Et. nec.

toci1 [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 sn Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape. 2 i Cuvânt care marchează și sancționează o greșeală în cursul jocului de toci1 (1).

toci2 sn [At: L. ROM. 1961, 240 / Pl: ? / E: ns cf tocină] (Buc) Mâncare preparată din cartofi cruzi, dați prin râzătoare, amestecați cu făină și ouă și prăjiți în grăsime Si: (reg) tocină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toci s. n.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tóci s. m. – Un anumit joc de cărți. Rus. točĭ vū točĭ „la fel”.

Intrare: toci (s.n.)
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toci
  • tociul
  • tociu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • toci
  • tociului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toci (s.n.)

  • 1. Numele unui joc de cărți.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Cuvânt care marchează o greșeală în acest joc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: