3 intrări

35 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

TEÁPĂ s. f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. – Et. nec.

ȚEÁPĂ, (1, 2, 3, 4, 5) țepi, s. f., (6) țepe, s. f. 1. Par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de tortură); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după cosire. 3. (În forma țep; mai ales la pl.) Ghimpe, așchiuță, spin. 4. (În forma țep; mai ales la pl.) Păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale. 5. Așchie. 6. (Fam.) Înșelăciune. [Var.: țep s. m.] – Cf. sl. čepati.

TEÁPĂ s. f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. – Et. nec.

ȚEÁPĂ, țepi, s. f. 1. Par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după ce plantele au fost cosite. 3. Ghimpe, așchiuță, spin. 4. (La pl.) Păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale. – Cf. sl. čepati.

TEÁPĂ s. f. (Adesea precedat de prep. «de» și urmat de un adjectiv posesiv sau de un substantiv în genitiv; de obicei peiorativ) 1. Soi, fel, fire, caracter. Ion știa foarte bine vorbele lui But și ale celorlalți de teapa lui. DUMITRIU, N. 169. Avea pre lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui. ISPIRESCU, U. 103. Abu-Hasan a strîns împrejuru-i o ceată de tineri de vîrsta și de teapa lui. CARAGIALE, P. 120. 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. Nevastă-sa... avea probabil fumuri de cucoană, care-l jigneau pe drept sau pe nedrept, ca o atingere adusă tepei lui. CĂLINESCU, I. C. 164. Nu vezi că cei mai mulți de teapa d-tale se țin cu nasul pe sus. CREANGĂ, P. 162. Las’, a găsi ea unul de teapa ei. CONTEMPORANUL, VII 498. Fiecare trebuia să poarte ișlicul după teapa lui. GHICA, S. 500.

ȚEÁPĂ, țepi și țepe, s. f. 1. Par lung și ascuțit la unul din capete (folosit în trecut ca instrument de supliciu); vîrful unui astfel de par. La tot pasul erau capete înfipte și trupuri puse în țeapă. GHICA, la CADE. Unii zicea să-l omoare... Alții să-l înfigă-n țeapă. ALECSANDRI, P. P. 136. ♦ Frigare. Mieii întregi se întorc în țepe de lemn. RUSSO, O. 123. 2. Prelungire ascuțită, țepoasă, la spicele cerealelor (v. barbă (3)); (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pămînt după ce plantele au fost cosite. În ierburile care începeau să se usuce, in țepile gălbii ale miriștilor, sfîrîiau cosași. SADOVEANU, O. V 80. 3. Ghimpe; așchiuță. Mi-a intrat o țeapă în deget.

ȚEPI s. m. pl. Părul ghimpos de pe corpul unor animale. Țepii ariciului.

teápă s. f., g.-d. art. tépei

*țeápă2 (înșelăciune) (fam.) s. f., g.-d. art. țepei; pl. țepe

țeápă1 (par, așchie) s. f., g.-d. art. țépii; pl. țepi

țep (ghimpe, păr aspru) s. m., pl. țepi

teápă s. f., g.-d. art. tépei

țeápă (par, parte a unor păioase, așchie) s. f., g.-d. art. țépei/țépii; pl. țépe/țepi

TEÁPĂ s. 1. categorie, fel, gen, soi, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ lui.) 2. v. condiție.

ȚEÁPĂ s. 1. țepușă, (Transilv. și Ban.) țăpăruie. (~ este un par ascuțit.) 2. v. barbă. 3. (BOT.) ghimpe, mărăcine, spin, țepușă, (reg.) șteap. (Măceșul e plin de țepi.) 4. v. așchie. 5. (ANAT.) ghimpe. (~ la arici.)

teápă (tépe), s. f.1. Temperament, fire, caracter. – 2. Neam, soi. Sl. teti, tepą „a bate (monedă)” (Tiktin). Pare dublet al lui tapă, s. f. (tăietură în partea de jos a copacului pentru a-i marca direcția de cădere la tăiere; margine, tiv; cep), a cărui der. din v. germ. tappagerm. Zapfen (Giuglea, Dacor., III, 680; REW 8565) este improbabilă. Legătura dintre teapă și sl. cepŭ (Conev 65) nu este posibilă; cu lat. stipa (Scriban) este la fel de improbabilă.

țeápă (țépe), s. f.1. Spin, ghimpe. – 2. Vîrf, ascuțiș. – 3. Băț, par. – 4. Par, instrument de tortură. – 5. Ac de insectă. – 6. Suliță. – 7. Barbă, mustață de spic. – 8. Surcea, țandără. – Var. țep. Mold. țapă. Megl. țapă. Origine incertă. Dacă e sigur că țap „masculul caprei” este de origine expresivă țeapă trebuie să aparțină aceleiași familii expresive. Coincide fonetic cu sl. cĕpa, cuvînt cu sens nedeterminat (Miklosich, Lexicon, 1108), și care s-ar explica eventual prin rom., sl. cĕpati „a despica”, sb. cepiti „a acoperi” (Cihac, II, 430; Tiktin; Ivănescu, BF, VI, 102); dar semantismul este greu de admis. Pe de altă parte, coincide și cu alb. thep (Philippide, II, 718; Rosetti, II, 124), și cu it. zeppa „fațetă, teșitură”, inzeppare „a găuri, a înfige, a bate cuie”. Totuși, intenția expresivă nu apare clar; poate înrudit cu piț-, puț-, v. aici. Der. țepos (var. țăpos), adj. (ascuțit, spinos, înțepător); țepușe (var. țăpuș(e), țepuș), s. f. (băț, vargă, ascuțiș; ac; vîrf sau dinte de furcă; spin, așchie); țepușcă (var. țăpușcă), s. f. (Trans., bețișor, scobitoare); țăpligă, s. f. (Olt., așchie, țandără); țăpăruie, s. f. (Trans., par, țăruș); țăpoi, s. n. (furcă de paie); țăpoaică, s. f. (unealtă de pescuit); țapoș, adj. (înțepător; cu coarne drepte), care ar proveni din țap și din țeapă; țăpoșică, s. f. (plante, Nardus stricta, Tordylium maximum); țepușar, s. m. (lăncier, soldat înarmat cu lance); înțepa (var. înțăpa), vb. (a împunge; a îmboldi, a stimula; a excita, a irita; înv., a trage în țeapă); înțepător, adj. (care înțeapă, caustic, usturător); înțepătură, s. f. (împunsătură); înțepos, adj. (înțepător); înțepoșa, vb. refl. (a se înțepa); țăpar, adj. (Olt., ascuțit).

TEÁPĂ f. Grup de ființe sau de obiecte care se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; gen; categorie; fel; soi. ◊ De aceeași (sau de o) ~ care este de același soi sau caracter (rău). /Orig. nec.

ȚEÁPĂ țepi f. 1) înv. Par lung și ascuțit la un capăt, folosit ca instrument de tortură. A trage în ~. 2) Parte ascuțită a unui astfel de par. 3) reg. Vergea ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea ce trebuie friptă (la grătar); frigare. 4) Fir lung, subțire și ascuțit, constituind o prelungire a spicelor unor cereale. 5) la pl. Parte ascuțită a tulpinii de cereale rămasă după recoltare. 6) la pl. Păr aspru și țepos care acoperă corpul unor animale. ~ la arici. 7) Formație tare și ascuțită ce crește pe tulpina sau frunzele unor plante; ghimpe; spin. [G.-D. țepii; Pl. și țepe] /Cuv. autoht.

arată toate definițiile

Intrare: țeapă (înșelăciune)
țeapă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țea țeapa
plural țepe țepele
genitiv-dativ singular țepe țepei
plural țepe țepelor
vocativ singular
plural
Intrare: țeapă (obiect)
țeapă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țea țeapa
plural țepi țepile
genitiv-dativ singular țepi țepii
plural țepi țepilor
vocativ singular
plural
țeapă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țea țeapa
plural țepe țepele
genitiv-dativ singular țepe țepei
plural țepe țepelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țep țepul
plural țepi țepii
genitiv-dativ singular țep țepului
plural țepi țepilor
vocativ singular
plural
Intrare: teapă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tea teapa
plural
genitiv-dativ singular tepe tepei
plural
vocativ singular
plural

țeapă (înșelăciune)

etimologie:

țeapă (obiect) țep

  • 1. Par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de tortură).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • La tot pasul erau capete înfipte și trupuri puse în țeapă. GHICA, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Unii zicea să-l omoare... Alții să-l înfigă-n țeapă. ALECSANDRI, P. P. 136.
      surse: DLRLC
  • 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfîrîiau cosași. SADOVEANU, O. V 80.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (la) plural Resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după cosire.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. mai ales la plural În forma țep:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: așchiuță ghimpe spin (obiect) un exemplu
    exemple
    • Mi-a intrat o țeapă în deget.
      surse: DLRLC
  • 4. mai ales la plural (În forma țep) Păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Țepii ariciului.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09

etimologie: