12 definiții pentru teapă
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEAPĂ s. f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. – Et. nec.
TEAPĂ s. f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
teapă sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / E: nct] 1 (Pop) Soi. 2 (Reg; îe) A-și da în ~ A reveni la vechile obiceiuri, la caracterul dinainte. 3 (Reg; îe) A se pune la ~ pentru ceva A se supăra pentru ceva. 4 Stare socială Si: rang1. 5-6 (Pfm; îe) A fi (sau a nu fi) de ~pa (cuiva) A (nu) se potrivi cu cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEAPĂ s. f. (Adesea precedat de prep. «de» și urmat de un adjectiv posesiv sau de un substantiv în genitiv; de obicei peiorativ) 1. Soi, fel, fire, caracter. Ion știa foarte bine vorbele lui But și ale celorlalți de teapa lui. DUMITRIU, N. 169. Avea pre lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui. ISPIRESCU, U. 103. Abu-Hasan a strîns împrejuru-i o ceată de tineri de vîrsta și de teapa lui. CARAGIALE, P. 120. 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. Nevastă-sa... avea probabil fumuri de cucoană, care-l jigneau pe drept sau pe nedrept, ca o atingere adusă tepei lui. CĂLINESCU, I. C. 164. Nu vezi că cei mai mulți de teapa d-tale se țin cu nasul pe sus. CREANGĂ, P. 162. Las’, a găsi ea unul de teapa ei. CONTEMPORANUL, VII 498. Fiecare trebuia să poarte ișlicul după teapa lui. GHICA, S. 500.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEAPĂ f. Grup de ființe sau de obiecte care se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; gen; categorie; fel; soi. ◊ De aceeași (sau de o) ~ care este de același soi sau caracter (rău). /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
teapă f. 1. fire, caracter: apa trebue să vie la matca ei și omul la teapa lui PANN; 2. stare socială, rang: cei mai mulți de teapa d-tale CR. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
teápă f., pl. inuz. tepe (cp. cu lat. stĭpa, paĭe, cu vsl. tepon, bat, de ex., o monetă, și cu rom. călitură, caracter și trampă 2). Stare (pozițiune) socială, rang, mediŭ în care ai trăit: apa trage la matcă și mojicu la teapă (Prov.). A-țĭ da în teapă, a face fapte care să denote vechea ta stare socială saŭ caracteru tăŭ: Țiganu trebuĭa să-șĭ dea în teapă (de ex., furînd). V. cislă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
teapă s. f., g.-d. art. tepei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
teapă s. f., g.-d. art. tepei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
teapă s. f., g.-d. art. tepei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TEAPĂ s. 1. categorie, fel, gen, soi, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ lui.) 2. v. condiție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TEAPĂ s. 1. categorie, fel, gen, soi, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni de ~ lui.) 2. condiție, rang, stare, treaptă, (pop.) mînă, seamă. (Sînt de aceeași ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
teapă (tepe), s. f. – 1. Temperament, fire, caracter. – 2. Neam, soi. Sl. teti, tepą „a bate (monedă)” (Tiktin). Pare dublet al lui tapă, s. f. (tăietură în partea de jos a copacului pentru a-i marca direcția de cădere la tăiere; margine, tiv; cep), a cărui der. din v. germ. tappa › germ. Zapfen (Giuglea, Dacor., III, 680; REW 8565) este improbabilă. Legătura dintre teapă și sl. cepŭ (Conev 65) nu este posibilă; cu lat. stipa (Scriban) este la fel de improbabilă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
teapăsubstantiv feminin
-
- Ion știa foarte bine vorbele lui But și ale celorlalți de teapa lui. DUMITRIU, N. 169. DLRLC
- Avea pre lîngă dînsul tot prieteni de teapa lui. ISPIRESCU, U. 103. DLRLC
- Abu-Hasan a strîns împrejuru-i o ceată de tineri de vîrsta și de teapa lui. CARAGIALE, P. 120. DLRLC
-
- 2. Stare, treaptă, rang social, condiție socială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nevastă-sa... avea probabil fumuri de cucoană, care-l jigneau pe drept sau pe nedrept, ca o atingere adusă tepei lui. CĂLINESCU, I. C. 164. DLRLC
- Nu vezi că cei mai mulți de teapa d-tale se țin cu nasul pe sus. CREANGĂ, P. 162. DLRLC
- Las’, a găsi ea unul de teapa ei. CONTEMPORANUL, VII 498. DLRLC
- Fiecare trebuia să poarte ișlicul după teapa lui. GHICA, S. 500. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09