11 definiții pentru înșelăciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘELĂCIUNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare, înșelătorie; p. ext. escrocherie, fraudă. – Înșela + suf. -ăciune.

ÎNȘELĂCIUNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare, înșelătorie; p. ext. escrocherie, fraudă. – Înșela + suf. -ăciune.

înșelăciune sf [At: CORESI, PS. 382 / V: (reg) ~șăl~, (înv) ~ure / Pl: ~ni / E: înșela + -ăciune] 1 Inducere în eroare Si: înșelătorie. 2 (Pex) Escrocherie. 3 Infidelitate.

ÎNȘELĂCIUNE, înșelăciuni, s. f. Inducere în eroare; p. ext. escrocherie, fraudă. V. minciună. S-au întrebuințat felurite mijloaceblîndețea, înșelăciunea, forța brutală – de prisos. BART, S. M. 90. (Cu pronunțare regională) I-au fost luat banii prin înșălăciune și tîlhărie. NEGRUZZI, S. I 86.

înșelăciune f. 1. acțiunea de a (se) înșela; 2. mijloc întrebuințat pentru a înșela.

înșelăcĭúne f. (d. înșelat, part. d. înșel). Acțiunea de a înșela, fraudă: șarlataniĭ trăĭesc din înșelăcĭune (saŭ cu înșelăcĭunea).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înșelăciune s. f., g.-d. art. înșelăciunii; pl. înșelăciuni

înșelăciune s. f., g.-d. art. înșelăciunii; pl. înșelăciuni

înșelăciune s. f., g.-d. art. înșelăciunii; pl. înșelăciuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘELĂCIUNE s. 1. v. înșelare. 2. v. adulter. 3. v. escrocherie. 4. v. înșelătorie. 5. înșelătorie, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.)

ÎNȘELĂCIUNE s. 1. ademenire, amăgire, înșelare, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 2. (JUR.) adulter, infidelitate, necredință, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (~ în relațiile conjugale.) 3. escrocherie, hoție, impostură, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop. și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ține numai de ~i.) 4. înșelătorie, (rar) mistificare, (înv. și reg.) marghiolie. (Un act de ~ grosolan.) 5. înșelătorie, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNȘELĂCIÚNE (< înșela) s. f. 1. Inducere în eroare; p. ext. escrocherie, fraudă. 2. (Dr.) Infracțiune constând în inducerea în eroare și păgubirea unei persoane prin prezentarea drept adevărate a unor fapte mincinoase sau invers, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altcineva un anumit folos material.

Intrare: înșelăciune
înșelăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșelăciune
  • ‑nșelăciune
  • înșelăciunea
  • ‑nșelăciunea
plural
  • înșelăciuni
  • ‑nșelăciuni
  • înșelăciunile
  • ‑nșelăciunile
genitiv-dativ singular
  • înșelăciuni
  • ‑nșelăciuni
  • înșelăciunii
  • ‑nșelăciunii
plural
  • înșelăciuni
  • ‑nșelăciuni
  • înșelăciunilor
  • ‑nșelăciunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înșelăciune, înșelăciunisubstantiv feminin

  • 1. Inducere în eroare. DEX '09 DLRLC DE
    • format_quote S-au întrebuințat felurite mijloace – blîndețea, înșelăciunea, forța brutală – de prisos. BART, S. M. 90. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională I-au fost luat banii prin înșălăciune și tîlhărie. NEGRUZZI, S. I 86. DLRLC
  • 2. drept Infracțiune constând în inducerea în eroare și păgubirea unei persoane prin prezentarea drept adevărate a unor fapte mincinoase sau invers, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altcineva un anumit folos material. DE
etimologie:
  • Înșela + sufix -ăciune. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.