5 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

TÂRNUI, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: târnui] – Târn1 + suf. -ui.

TÂRNUIT s. n. Târnuire. – V. târnui.

TÂRNUIT s. n. Târnuire. – V. târnui.

târnui [At: LB / V: (reg) ~năi / Pzi: ~esc, (reg) târnui / E: târn1 + -ui] 1 vt (Pop) A mătura cu târnul1 (3) Si: (reg) a târșui. 2 vt (Reg) A îndepărta paiele mici din grâu. 3 vt (Pfm; fig) A târî pe cineva, trăgându-l de păr Si: a părui. 4 vt (Pfm; pex; fig) A bate zdravăn. 5 vt (Reg) A-și smulge părul de supărare, de necaz etc.

târnuit2, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: târnui] 1 (Pop) Măturat cu târnul1 (3). 2 (Pfm; fig) Păruit. 3 (Pfm; pex; fig) Bătut zdravăn.

târnuit1 sn [At: PAMFILE, A. R. 211 / Pl: (rar) ~uri / E: târnui] (Pop) 1-3 Târnuire (1-3).

țărnui [At: SĂM. II, 456 / S și: țer~ / Pzi: ~esc / E: țărnă2 + -ui] 1 vr (Reg) A se țărni. 2 vr (Reg; pex) A se sfărâma. 3 vt (Mol) A prăși (porumb, cartofi etc.) Si: a mușuroi.

țărnuit sn [At: PAMFILE, A. R. 76 / Pl: ~uri / E: țărnui] (Mol) Prașila a doua Si: mușuroit, (reg) ogorât.

TÂRNUI, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: târnui] – Târn1 + suf. -ui.

TÎRNÎI vb. IV v. tîrnui.

TÎRNUI, tîrnuiesc și tîrnui, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu tîrnul. (Refl. pas.) Aceste paie se tîrnuiesc în urmă și se duc cu grebla la marginea ariei. PAMFILE, A. R. 211. 2. Fig. A tîrî pe jos, trăgînd de păr; a părui, a bate zdravăn. Iar o tîrnuiește mama diseară și o cîrpește tat’su. PAS, Z. I 122. Și hoațele... o scuipă și o tîrnuie. ARGHEZI, V. 164. Mîna-n chică-i înfigea Și de păr îl tîrnuia. TEODORESCU, P. P. 597. ◊ Refl. reciproc. Școlarii se tîrnuiau între dînșii. DELAVRANCEA, H. TUD. 39. – Variantă: tîrnîi (CREANGĂ, P. 252) vb. IV.

TÎRNUIT s. n. Tîrnuire. După greblat urmează tîrnuitul sau măturatul, care se face cu ajutorul tîrnului. PAMFILE, A. R. 211.

TÎRNÎI vb. IV. v. tîrnui.

A SE TÂRNUI mă ~iesc intranz. pop. A face (concomitent) schimb de păruieli (unul cu altul); a se părui; a se flocăi. /târn + suf. ~ui

A TÂRNUI ~iesc tranz. pop. 1) A mătura cu târnul. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a flocăi; a părui. /târn + suf. ~ui

târnuì v. a târî de păr: acuș vă târnuesc prin casă CR. [V. târn).

tîrnîĭ (Mold.), dîrnîĭ (Munt. vest) și tîrnuĭ (Munt. est) saŭ -ĭésc, a -í v. tr. (sîrb. trijati, a freca, drijati, a grăpa, a zgîria hîrtia, rus. dérnutĭ, a zmulge. Rudă cu tîrlie, tîrliuș, dîrniuș). Fam. Trag în coace și’n colo, maĭ ales de păr: Isaiĭa dănțuĭește, ĭa-l de păr și-l tîrnîĭește (o parafrază glumeață a celor ce se cîntă în biserică la cununie).

Ortografice DOOM

târnui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiesc, 3 sg. târnuiește, imperf. 1 târnuiam; conj. prez. 1 sg. să târnuiesc, 3 să târnuiască

târnuit s. n.

târnui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiesc, imperf. 3 sg. târnuia; conj. prez. 3 să târnuiască

târnuit s. n.

târnui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiesc, imperf. 3 sg. târnuia; conj. prez. 3 sg. și pl. târnuiască

târnuit s. n.

Sinonime

TÂRNUI vb. v. atinge, bate, lovi, părui.

TÂRNUI vb. (prin Munt.) a târșui. (A ~ curtea.)

TÂRNUIT s. târnuială, târnuire, (prin Munt.) târșuială, târșuit. (~ul străzii.)

TÂRNUIT adj. v. bătut, lovit.

tîrnui vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. PĂRUI.

TÎRNUI vb. (prin Munt.) a tîrșui. (A ~ curtea.)

TÎRNUIT s. tîrnuială, tîrnuire, (prin Munt.) tîrșuială, tîrșuit. (~ străzii.)

tîrnuit adj. v. BĂTUT. LOVIT.

Arhaisme și regionalisme

țărnui, țărnuiesc, vb. IV (reg.) 1. a se face țărână; a se sfărma. 2. a prăși.

Intrare: târnui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnui
  • târnuire
  • târnuit
  • târnuitu‑
  • târnuind
  • târnuindu‑
singular plural
  • târnuiește
  • târnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnuiesc
(să)
  • târnuiesc
  • târnuiam
  • târnuii
  • târnuisem
a II-a (tu)
  • târnuiești
(să)
  • târnuiești
  • târnuiai
  • târnuiși
  • târnuiseși
a III-a (el, ea)
  • târnuiește
(să)
  • târnuiască
  • târnuia
  • târnui
  • târnuise
plural I (noi)
  • târnuim
(să)
  • târnuim
  • târnuiam
  • târnuirăm
  • târnuiserăm
  • târnuisem
a II-a (voi)
  • târnuiți
(să)
  • târnuiți
  • târnuiați
  • târnuirăți
  • târnuiserăți
  • târnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnuiesc
(să)
  • târnuiască
  • târnuiau
  • târnuiră
  • târnuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnâi
  • târnâire
  • târnâit
  • târnâitu‑
  • târnâind
  • târnâindu‑
singular plural
  • târnâiește
  • târnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnâiesc
(să)
  • târnâiesc
  • târnâiam
  • târnâii
  • târnâisem
a II-a (tu)
  • târnâiești
(să)
  • târnâiești
  • târnâiai
  • târnâiși
  • târnâiseși
a III-a (el, ea)
  • târnâiește
(să)
  • târnâiască
  • târnâia
  • târnâi
  • târnâise
plural I (noi)
  • târnâim
(să)
  • târnâim
  • târnâiam
  • târnâirăm
  • târnâiserăm
  • târnâisem
a II-a (voi)
  • târnâiți
(să)
  • târnâiți
  • târnâiați
  • târnâirăți
  • târnâiserăți
  • târnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnâiesc
(să)
  • târnâiască
  • târnâiau
  • târnâiră
  • târnâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnâi
  • târnâire
  • târnâit
  • târnâitu‑
  • târnâind
  • târnâindu‑
singular plural
  • târnâie
  • târnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnâi
(să)
  • târnâi
  • târnâiam
  • târnâii
  • târnâisem
a II-a (tu)
  • târnâi
(să)
  • târnâi
  • târnâiai
  • târnâiși
  • târnâiseși
a III-a (el, ea)
  • târnâie
(să)
  • târnâie
  • târnâia
  • târnâi
  • târnâise
plural I (noi)
  • târnâim
(să)
  • târnâim
  • târnâiam
  • târnâirăm
  • târnâiserăm
  • târnâisem
a II-a (voi)
  • târnâiți
(să)
  • târnâiți
  • târnâiați
  • târnâirăți
  • târnâiserăți
  • târnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnâie
(să)
  • târnâie
  • târnâiau
  • târnâiră
  • târnâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnui
  • târnuire
  • târnuit
  • târnuitu‑
  • târnuind
  • târnuindu‑
singular plural
  • târnuie
  • târnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnui
(să)
  • târnui
  • târnuiam
  • târnuii
  • târnuisem
a II-a (tu)
  • târnui
(să)
  • târnui
  • târnuiai
  • târnuiși
  • târnuiseși
a III-a (el, ea)
  • târnuie
(să)
  • târnuie
  • târnuia
  • târnui
  • târnuise
plural I (noi)
  • târnuim
(să)
  • târnuim
  • târnuiam
  • târnuirăm
  • târnuiserăm
  • târnuisem
a II-a (voi)
  • târnuiți
(să)
  • târnuiți
  • târnuiați
  • târnuirăți
  • târnuiserăți
  • târnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnuie
(să)
  • târnuie
  • târnuiau
  • târnuiră
  • târnuiseră
Intrare: târnuit (adj.)
târnuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnuit
  • târnuitul
  • târnuitu‑
  • târnuită
  • târnuita
plural
  • târnuiți
  • târnuiții
  • târnuite
  • târnuitele
genitiv-dativ singular
  • târnuit
  • târnuitului
  • târnuite
  • târnuitei
plural
  • târnuiți
  • târnuiților
  • târnuite
  • târnuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: târnuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnuit
  • târnuitul
  • târnuitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • târnuit
  • târnuitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: țărnui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țărnui
  • țărnuire
  • țărnuit
  • țărnuitu‑
  • țărnuind
  • țărnuindu‑
singular plural
  • țărnuiește
  • țărnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țărnuiesc
(să)
  • țărnuiesc
  • țărnuiam
  • țărnuii
  • țărnuisem
a II-a (tu)
  • țărnuiești
(să)
  • țărnuiești
  • țărnuiai
  • țărnuiși
  • țărnuiseși
a III-a (el, ea)
  • țărnuiește
(să)
  • țărnuiască
  • țărnuia
  • țărnui
  • țărnuise
plural I (noi)
  • țărnuim
(să)
  • țărnuim
  • țărnuiam
  • țărnuirăm
  • țărnuiserăm
  • țărnuisem
a II-a (voi)
  • țărnuiți
(să)
  • țărnuiți
  • țărnuiați
  • țărnuirăți
  • țărnuiserăți
  • țărnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țărnuiesc
(să)
  • țărnuiască
  • țărnuiau
  • țărnuiră
  • țărnuiseră
Intrare: țărnuit
țărnuit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărnuit
  • țărnuitul
plural
  • țărnuituri
  • țărnuiturile
genitiv-dativ singular
  • țărnuit
  • țărnuitului
plural
  • țărnuituri
  • țărnuiturilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târnui, târnuiescverb

  • 1. A mătura cu târnul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: târșui
    • format_quote reflexiv pasiv Aceste paie se tîrnuiesc în urmă și se duc cu grebla la marginea ariei. PAMFILE, A. R. 211. DLRLC
  • 2. figurat A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iar o tîrnuiește mama diseară și o cîrpește tat’su. PAS, Z. I 122. DLRLC
    • format_quote Și hoațele... o scuipă și o tîrnuie. ARGHEZI, V. 164. DLRLC
    • format_quote Mîna-n chică-i înfigea Și de păr îl tîrnuia. TEODORESCU, P. P. 597. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Școlarii se tîrnuiau între dînșii. DELAVRANCEA, H. TUD. 39. DLRLC
etimologie:
  • Târn + -ui. DEX '09 DEX '98

târnuit, târnuităadjectiv

târnuitsubstantiv neutru

  • 1. Târnuială, târnuire, târșuială, târșuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După greblat urmează tîrnuitul sau măturatul, care se face cu ajutorul tîrnului. PAMFILE, A. R. 211. DLRLC
etimologie:
  • vezi târnui DEX '98 DEX '09

țărnui, țărnuiescverb

regional
etimologie:

țărnuit, țărnuiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • țărnui MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.