TÂRNUIALĂ, târnuieli, s. f. Târnuire. – Târnui + suf. -eală.

târnuială sf [At: POLIZU / P: ~nu~ia~ / V: (reg) ~năi~ / Pl: ~ieli, ~iele / E: târnui + -eală] (Pop) 1-3 Târnuire (1-3). 4 (Fig) Bătaie de cap Si: frământare.

TÂRNUIALĂ, târnuieli, s. f. Târnuire. [Pr.: -nu-ia-] – Târnui + suf. -eală.

târnâială sf vz târnuială

TÎRNUIALĂ, tîrnuieli, s. f. Tîrnuire.

târnueală f. părueală.

tîrnîĭálă, dîrnîĭálă și tîrnuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tîrnîi.

târnuială s. f., g.-d. art. târnuielii; pl. târnuieli

târnuială s. f., g.-d. art. târnuielii; pl. târnuieli

târnuială s. f., g.-d. art. târnuielii; pl. târnuieli

TÂRNUIALĂ s. v. târnuit.

TÂRNUIALĂ s. v. bătaie, păruială.

TÎRNUIALĂ s. tîrnuire, tîrnuit, (prin Munt.) tîrșuială, tîrșuit. (~ străzii.)

tîrnuială s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ.