opțiuni
  • info

8 definiții pentru târnuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRNUIRE, târnuiri, s. f. Acțiunea de a târnui și rezultatul ei; târnuială, târnuit. – V. târnui.

TÂRNUIRE, târnuiri, s. f. Acțiunea de a târnui și rezultatul ei; târnuială, târnuit. – V. târnui.

târnuire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: târnui] 1 (Pop) Măturare cu târnul1 (3) Si: (pop) târnuială (1), târnuit1 (1). 2 (Pfm; fig) Târâre a cuiva, trăgându-l de păr Si: păruială, (pfm) târnuială (2), târnuit1 (2), (îvr) târnuitură (1). 3 (Pfm; pex; fig) Bătaie zdravănă Si: (pfm) târnuială (3), târnuit1 (3), (îvr) târnuitură (2).

TÎRNUIRE, tîrnuiri, s. f. Acțiunea de a tîrnui.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târnuire s. f., g.-d. art. târnuirii; pl. târnuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRNUIRE s. v. târnuit.

TÂRNUIRE s. v. bătaie, păruială.

TÎRNUIRE s. tîrnuială, tîrnuit, (prin Munt.) tîrșuială, tîrșuit. (~ străzii.)

tîrnuire s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ.

Intrare: târnuire
târnuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnuire
  • târnuirea
plural
  • târnuiri
  • târnuirile
genitiv-dativ singular
  • târnuiri
  • târnuirii
plural
  • târnuiri
  • târnuirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târnuire, târnuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi târnui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.