opțiuni
  • info

17 definiții pentru târnui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRNUI, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: târnui] – Târn1 + suf. -ui.

târnui [At: LB / V: (reg) ~năi / Pzi: ~esc, (reg) târnui / E: târn1 + -ui] 1 vt (Pop) A mătura cu târnul1 (3) Si: (reg) a târșui. 2 vt (Reg) A îndepărta paiele mici din grâu. 3 vt (Pfm; fig) A târî pe cineva, trăgându-l de păr Si: a părui. 4 vt (Pfm; pex; fig) A bate zdravăn. 5 vt (Reg) A-și smulge părul de supărare, de necaz etc.

TÂRNUI, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: târnui] – Târn1 + suf. -ui.

A TÂRNUI ~iesc tranz. pop. 1) A mătura cu târnul. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a flocăi; a părui. /târn + suf. ~ui

A SE TÂRNUI mă ~iesc intranz. pop. A face (concomitent) schimb de păruieli (unul cu altul); a se părui; a se flocăi. /târn + suf. ~ui

târnuì v. a târî de păr: acuș vă târnuesc prin casă CR. [V. târn).

TÎRNÎI vb. IV v. tîrnui.

TÎRNUI, tîrnuiesc și tîrnui, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu tîrnul. (Refl. pas.) Aceste paie se tîrnuiesc în urmă și se duc cu grebla la marginea ariei. PAMFILE, A. R. 211. 2. Fig. A tîrî pe jos, trăgînd de păr; a părui, a bate zdravăn. Iar o tîrnuiește mama diseară și o cîrpește tat’su. PAS, Z. I 122. Și hoațele... o scuipă și o tîrnuie. ARGHEZI, V. 164. Mîna-n chică-i înfigea Și de păr îl tîrnuia. TEODORESCU, P. P. 597. ◊ Refl. reciproc. Școlarii se tîrnuiau între dînșii. DELAVRANCEA, H. TUD. 39. – Variantă: tîrnîi (CREANGĂ, P. 252) vb. IV.

TÎRNÎI vb. IV. v. tîrnui.

tîrnîĭ (Mold.), dîrnîĭ (Munt. vest) și tîrnuĭ (Munt. est) saŭ -ĭésc, a -í v. tr. (sîrb. trijati, a freca, drijati, a grăpa, a zgîria hîrtia, rus. dérnutĭ, a zmulge. Rudă cu tîrlie, tîrliuș, dîrniuș). Fam. Trag în coace și’n colo, maĭ ales de păr: Isaiĭa dănțuĭește, ĭa-l de păr și-l tîrnîĭește (o parafrază glumeață a celor ce se cîntă în biserică la cununie).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târnui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiesc, 3 sg. târnuiește, imperf. 1 târnuiam; conj. prez. 1 sg. să târnuiesc, 3 să târnuiască

târnui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiesc, imperf. 3 sg. târnuia; conj. prez. 3 să târnuiască

târnui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiesc, imperf. 3 sg. târnuia; conj. prez. 3 sg. și pl. târnuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRNUI vb. v. atinge, bate, lovi, părui.

TÂRNUI vb. (prin Munt.) a târșui. (A ~ curtea.)

TÎRNUI vb. (prin Munt.) a tîrșui. (A ~ curtea.)

tîrnui vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. PĂRUI.

Intrare: târnui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnui
  • târnuire
  • târnuit
  • târnuitu‑
  • târnuind
  • târnuindu‑
 singular plural
  • târnuiește
  • târnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnuiesc
 (să)
  • târnuiesc
  • târnuiam
  • târnuii
  • târnuisem
a II-a (tu)
  • târnuiești
 (să)
  • târnuiești
  • târnuiai
  • târnuiși
  • târnuiseși
a III-a (el, ea)
  • târnuiește
 (să)
  • târnuiască
  • târnuia
  • târnui
  • târnuise
plural I (noi)
  • târnuim
 (să)
  • târnuim
  • târnuiam
  • târnuirăm
  • târnuiserăm
  • târnuisem
a II-a (voi)
  • târnuiți
 (să)
  • târnuiți
  • târnuiați
  • târnuirăți
  • târnuiserăți
  • târnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnuiesc
 (să)
  • târnuiască
  • târnuiau
  • târnuiră
  • târnuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnâi
  • târnâire
  • târnâit
  • târnâitu‑
  • târnâind
  • târnâindu‑
 singular plural
  • târnâiește
  • târnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnâiesc
 (să)
  • târnâiesc
  • târnâiam
  • târnâii
  • târnâisem
a II-a (tu)
  • târnâiești
 (să)
  • târnâiești
  • târnâiai
  • târnâiși
  • târnâiseși
a III-a (el, ea)
  • târnâiește
 (să)
  • târnâiască
  • târnâia
  • târnâi
  • târnâise
plural I (noi)
  • târnâim
 (să)
  • târnâim
  • târnâiam
  • târnâirăm
  • târnâiserăm
  • târnâisem
a II-a (voi)
  • târnâiți
 (să)
  • târnâiți
  • târnâiați
  • târnâirăți
  • târnâiserăți
  • târnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnâiesc
 (să)
  • târnâiască
  • târnâiau
  • târnâiră
  • târnâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnâi
  • târnâire
  • târnâit
  • târnâitu‑
  • târnâind
  • târnâindu‑
 singular plural
  • târnâie
  • târnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnâi
 (să)
  • târnâi
  • târnâiam
  • târnâii
  • târnâisem
a II-a (tu)
  • târnâi
 (să)
  • târnâi
  • târnâiai
  • târnâiși
  • târnâiseși
a III-a (el, ea)
  • târnâie
 (să)
  • târnâie
  • târnâia
  • târnâi
  • târnâise
plural I (noi)
  • târnâim
 (să)
  • târnâim
  • târnâiam
  • târnâirăm
  • târnâiserăm
  • târnâisem
a II-a (voi)
  • târnâiți
 (să)
  • târnâiți
  • târnâiați
  • târnâirăți
  • târnâiserăți
  • târnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnâie
 (să)
  • târnâie
  • târnâiau
  • târnâiră
  • târnâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnui
  • târnuire
  • târnuit
  • târnuitu‑
  • târnuind
  • târnuindu‑
 singular plural
  • târnuie
  • târnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnui
 (să)
  • târnui
  • târnuiam
  • târnuii
  • târnuisem
a II-a (tu)
  • târnui
 (să)
  • târnui
  • târnuiai
  • târnuiși
  • târnuiseși
a III-a (el, ea)
  • târnuie
 (să)
  • târnuie
  • târnuia
  • târnui
  • târnuise
plural I (noi)
  • târnuim
 (să)
  • târnuim
  • târnuiam
  • târnuirăm
  • târnuiserăm
  • târnuisem
a II-a (voi)
  • târnuiți
 (să)
  • târnuiți
  • târnuiați
  • târnuirăți
  • târnuiserăți
  • târnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnuie
 (să)
  • târnuie
  • târnuiau
  • târnuiră
  • târnuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târnui, târnuiescverb

  • 1. A mătura cu târnul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: târșui
    • format_quote reflexiv pasiv Aceste paie se tîrnuiesc în urmă și se duc cu grebla la marginea ariei. PAMFILE, A. R. 211. DLRLC
  • 2. figurat A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: atinge bate flocăi lovi părui târî
    • format_quote Iar o tîrnuiește mama diseară și o cîrpește tat’su. PAS, Z. I 122. DLRLC
    • format_quote Și hoațele... o scuipă și o tîrnuie. ARGHEZI, V. 164. DLRLC
    • format_quote Mîna-n chică-i înfigea Și de păr îl tîrnuia. TEODORESCU, P. P. 597. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Școlarii se tîrnuiau între dînșii. DELAVRANCEA, H. TUD. 39. DLRLC
etimologie:
  • Târn + sufix -ui. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.