mușuroi² [At: I. IONESCU, C. 102/9 / V: (reg) moșinoi, moșiroi, moșoroi, moș~ / Pzi: ~esc / E: mușuroi¹] 1 vi A face mușuroaie¹ (5). 2 vr (Fig) A se aduna îngrămădindu-se.

MUȘUROI², mușuroiesc, vb. IV. 1. Tranz. A grămădi pămînt la rădăcina unei plante cu scopul de a favoriza dezvoltarea rădăcinii. 2. Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se aduna laolaltă, a se îngrămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. AL. I 169. – Variante: moșuroi (I. IONESCU, M. 345), mușiroi vb. IV.

A MUȘUROI ~iesc tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ rădăcina (asemenea unui mușuroi) pentru a favoriza dezvoltarea, a cuibări. /Din mușuroi

A SE MUȘUROI se ~iesc intranz. fig. (mai ales despre ființe) A se aduna laolaltă în număr mare; a se strânge grămadă (ca un mușuroi). /Din mușuroi

moșinoi² v vz mușuroi²

moșiroi² v vz mușuroi²

moșoroi² v vz mușuroi² corectat(ă)

moșuroi² v vz mușuroi²

MOȘUROI² vb. IV v. mușuroi².

moșoroì v. a grămădi pământ la baza unei plante spre a favoriza desvoltarea ei. [Tras din moșoroiu].

moșoroĭésc v. tr. (d. moșoroĭ). Munt. Grămădesc pămîntu în formă de moșoroĭ (în prejuru uneĭ plante).

mușuroi¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, 3 sg. mușuroiește, imperf. 1 mușuroiam; conj. prez. 1 sg. să mușuroiesc, 3 să mușuroiască

mușuroi² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 să mușuroiască

mușuroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 sg. și pl. mușuroiască

MUȘUROI vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.

mușuroi² vb. IV. refl. fig. (rar, despre ființe) v. Aflui. Aglomera. Îmbulzi. Îndesa. Înghesui. Îngrămădi. Năvăli. Strânge.

mușuroi vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI.

MUȘUROI² vb. IV. I n t r a n z. A fac mușuroaie¹ (3). Moșinoaiele la popușoii sămănați în linii și prășiți cu sapa calului, să fac cu un plug de cele cu două cucure . . . după cum moșinoiesc bulgarii de pe la noi cu rarița lor. I. IONESCU, C. 102/9. ◊ T r a n z. (Complementul indică plante de cultură) Cu mult chin mușuroiește cîte un porumb, doi; dar, trecînd un pas alături greșește de-i taie pe aceia, spre a moșoroi pe alții. CIOCÎRLAN, P. P. 70. (R e f l. p a s.) [Porumbul] ce se prășește o dată, atunci cînd se prășește se și moșuroiește. I. IONESCU, I 345. Porumbul se mușuroiește pentru a ușura formarea rădăcinilor adventive și a sprijini tinerile plante contra vîntului. LTR² XI, 337. -** R e f l. F i g. A se aduna, a se grămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II, 16 – Prez. ind.: mușuroiesc. - Și: (regional) moșuroi, moșinoi, moșiroi (CADE), moșoroi vb. IV. – V. mușuroi¹.