3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăinit sn [At: LUNGIANU, ap. CADE / P: tă-i~ / Pl: (nob) ~uri / E: tăini] (Reg) Taifas (1).

TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui.

TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui.

tăini vi [At: JIPESCU, O. 102 / P: tă-i~ / Pzi: ~nesc / E: taină] (Reg) A tăifăsui.

tăinui [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 161v/15 / Pzi: ~esc, (reg) tăinui; 3, 6 (reg) tăinuie / E: taină + -ui] 1 vt A păstra o taină (1) în legătură cu ceva sau cu cineva. Si: a ascunde, (reg) a tăgădui (4), a titcui (1). 2 vi (Reg; îe) Rău am mai ~t-o Rău mi-a mai umblat. 3-4 vtr A (se) feri de cineva (sau de ceva) pentru a nu fi văzut sau găsit Si: a (se) ascunde. 5 vt (Jur) A săvârși o tăinuire (5). 6 vi (Reg) A tăifăsui.

TĂINUÍ, tăinuiesc și tắinui, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină în legătură cu ceva sau cu cineva, a nu da pe față, a face să nu se știe, să nu se afle; a ascunde. Avendrea tăinuie furturile. STANCU, D. 294. Își tăinuise unul altuia șiretenia de-acasă. CARAGIALE, O. III 105. Ea a rămas credincioasă bărbatului său Dar încă tot tăinuindu-și numele. NEGRUZZI, S. III 415. ◊ Fig. Salcîmii cu miros dulce tăinuiau cărările. EMINESCU, N. 71. ♦ (Subiectul este un lucru) A ascunde. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgu-Neamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, O. A. 74. O faptă cît de frumoasă, ca o floare cu otravă, Tăinuiește cîteodată pieirea cea mai grozavă. HASDEU, R. V. 57. ◊ Refl. Cerul vînăt, cu soare zgîrcit care se ivea la răstimpuri și se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii. PAS, L. I 8. În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia cîteodată spre a-și face socotelile ori a frunzări prin cronici. CĂLINESCU, E. 50. Acum ei s-au tăinuit Și din față ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102. (Fig.) Descoperă-i [vieții] linia și accentul care se tăinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10. 2. Intranz. A sta de vorbă, a sta la sfat, a discuta (în intimitate). Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. STANCU, D. 13. Așa învingeau adesea cele mai mari nemulțumiri: rîzînd împreună, tăinuind ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 13. Nevestele stau mai la o parte, tăinuind de ale lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. – Variantă: tăiní (PAMFILE, CR. 15) vb. IV.

A TĂINUÍ ~iésc tranz. 1) (informații, știri) A face să rămână absolut necunoscut; a ține în taină. 2) (persoane, lucruri) A pune într-un loc ferit pentru a sustrage ulterior; a acoperi; a ascunde; a dosi. /taină + suf. ~ui

tăinuì v. 1. a ascunde, a ținea ascuns: beciul putea să tăinuiască o domniță CR.; 2. a convorbi intim. [V. taină].

tăĭnésc v. intr. (d. taĭnă). Vest. Staŭ la taĭfas intim. V. tăĭnuĭesc.

tăĭnuĭésc v. tr. (d. taĭnă). Țin ascuns, țin secret: a tăĭnui un furt. V. intr. Tăĭnesc, staŭ „la taĭnă”, la taĭfas intim, vorbesc în secret: tăĭnuind eĭ așa, s’apropiară de sat (NPl. Ceaur, 91).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăinuiésc, imperf. 3 sg. tăinuiá; conj. prez. 3 să tăinuiáscă

tăinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăinuiésc, imperf. 3 sg. tăinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăinuiáscă

tăinui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăinuiesc, conj. tăinuiască)

tăinuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂINÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

TĂINUÍ vb. v. ascunde, dosi, flecări, îndruga, mistui, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

TĂINUÍ vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, (fig.) a înnăbuși. (Și-a ~ durerea.)

tăini vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

TĂINUI vb. 1. a ascunde, a masca, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.) 2. a ascunde, (fig.) a înăbuși. (Și-a ~ durerea.)

tăinui vb. v. ASCUNDE. DOSI. FLECĂRI. ÎNDRUGA. MISTUI. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

arată toate definițiile

Intrare: tăinit
tăinit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăinit
  • tăinitul
  • tăinitu‑
  • tăini
  • tăinita
plural
  • tăiniți
  • tăiniții
  • tăinite
  • tăinitele
genitiv-dativ singular
  • tăinit
  • tăinitului
  • tăinite
  • tăinitei
plural
  • tăiniți
  • tăiniților
  • tăinite
  • tăinitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tăinit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăinit
  • tăinitul
  • tăinitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tăinit
  • tăinitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tăinui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăinui
  • tăinuire
  • tăinuit
  • tăinuitu‑
  • tăinuind
  • tăinuindu‑
singular plural
  • tăinuiește
  • tăinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăinuiesc
(să)
  • tăinuiesc
  • tăinuiam
  • tăinuii
  • tăinuisem
a II-a (tu)
  • tăinuiești
(să)
  • tăinuiești
  • tăinuiai
  • tăinuiși
  • tăinuiseși
a III-a (el, ea)
  • tăinuiește
(să)
  • tăinuiască
  • tăinuia
  • tăinui
  • tăinuise
plural I (noi)
  • tăinuim
(să)
  • tăinuim
  • tăinuiam
  • tăinuirăm
  • tăinuiserăm
  • tăinuisem
a II-a (voi)
  • tăinuiți
(să)
  • tăinuiți
  • tăinuiați
  • tăinuirăți
  • tăinuiserăți
  • tăinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăinuiesc
(să)
  • tăinuiască
  • tăinuiau
  • tăinui
  • tăinuiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăini
  • tăinire
  • tăinit
  • tăinitu‑
  • tăinind
  • tăinindu‑
singular plural
  • tăinește
  • tăiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăinesc
(să)
  • tăinesc
  • tăineam
  • tăinii
  • tăinisem
a II-a (tu)
  • tăinești
(să)
  • tăinești
  • tăineai
  • tăiniși
  • tăiniseși
a III-a (el, ea)
  • tăinește
(să)
  • tăinească
  • tăinea
  • tăini
  • tăinise
plural I (noi)
  • tăinim
(să)
  • tăinim
  • tăineam
  • tăinirăm
  • tăiniserăm
  • tăinisem
a II-a (voi)
  • tăiniți
(să)
  • tăiniți
  • tăineați
  • tăinirăți
  • tăiniserăți
  • tăiniseți
a III-a (ei, ele)
  • tăinesc
(să)
  • tăinească
  • tăineau
  • tăini
  • tăiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăinui tăini

  • 1. tranzitiv A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva.
    exemple
    • Avendrea tăinuie furturile. STANCU, D. 294.
      surse: DLRLC
    • Își tăinuise unul altuia șiretenia de-acasă. CARAGIALE, O. III 105.
      surse: DLRLC
    • Ea a rămas credincioasă bărbatului său Dar încă tot tăinuindu-și numele. NEGRUZZI, S. III 415.
      surse: DLRLC
    • figurat Salcîmii cu miros dulce tăinuiau cărările. EMINESCU, N. 71.
      surse: DLRLC
    • Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgu-Neamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, O. A. 74.
      surse: DLRLC
    • O faptă cît de frumoasă, ca o floare cu otravă, Tăinuiește cîteodată pieirea cea mai grozavă. HASDEU, R. V. 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A se ascunde.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 4 exemple
      exemple
      • Cerul vînăt, cu soare zgîrcit care se ivea la răstimpuri și se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii. PAS, L. I 8.
        surse: DLRLC
      • În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia cîteodată spre a-și face socotelile ori a frunzări prin cronici. CĂLINESCU, E. 50.
        surse: DLRLC
      • Acum ei s-au tăinuit Și din față ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102.
        surse: DLRLC
      • figurat Descoperă-i [vieții] linia și accentul care se tăinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv popular A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate).
    exemple
    • Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. STANCU, D. 13.
      surse: DLRLC
    • Așa învingeau adesea cele mai mari nemulțumiri: rîzînd împreună, tăinuind ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 13.
      surse: DLRLC
    • Nevestele stau mai la o parte, tăinuind de ale lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 160.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Taină + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09