4 definiții pentru tăinit

Explicative DEX

TĂINI vb. IV v. tăinui.

TĂINUI, tăinuiesc și tăinui, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină în legătură cu ceva sau cu cineva, a nu da pe față, a face să nu se știe, să nu se afle; a ascunde. Avendrea tăinuie furturile. STANCU, D. 294. Își tăinuise unul altuia șiretenia de-acasă. CARAGIALE, O. III 105. Ea a rămas credincioasă bărbatului său Dar încă tot tăinuindu-și numele. NEGRUZZI, S. III 415. ◊ Fig. Salcîmii cu miros dulce tăinuiau cărările. EMINESCU, N. 71. ♦ (Subiectul este un lucru) A ascunde. Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgu-Neamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, O. A. 74. O faptă cît de frumoasă, ca o floare cu otravă, Tăinuiește cîteodată pieirea cea mai grozavă. HASDEU, R. V. 57. ◊ Refl. Cerul vînăt, cu soare zgîrcit care se ivea la răstimpuri și se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii. PAS, L. I 8. În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia cîteodată spre a-și face socotelile ori a frunzări prin cronici. CĂLINESCU, E. 50. Acum ei s-au tăinuit Și din față ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102. (Fig.) Descoperă-i [vieții] linia și accentul care se tăinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10. 2. Intranz. A sta de vorbă, a sta la sfat, a discuta (în intimitate). Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. STANCU, D. 13. Așa învingeau adesea cele mai mari nemulțumiri: rîzînd împreună, tăinuind ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 13. Nevestele stau mai la o parte, tăinuind de ale lor. VLAHUȚĂ, O. AL. I 160. – Variantă: tăini (PAMFILE, CR. 15) vb. IV.

tăĭnésc v. intr. (d. taĭnă). Vest. Staŭ la taĭfas intim. V. tăĭnuĭesc.

Sinonime

TĂINI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

Intrare: tăinit
tăinit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăinit
  • tăinitul
  • tăinitu‑
  • tăini
  • tăinita
plural
  • tăiniți
  • tăiniții
  • tăinite
  • tăinitele
genitiv-dativ singular
  • tăinit
  • tăinitului
  • tăinite
  • tăinitei
plural
  • tăiniți
  • tăiniților
  • tăinite
  • tăinitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăinui, tăinuiescverb

  • 1. tranzitiv A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avendrea tăinuie furturile. STANCU, D. 294. DLRLC
    • format_quote Își tăinuise unul altuia șiretenia de-acasă. CARAGIALE, O. III 105. DLRLC
    • format_quote Ea a rămas credincioasă bărbatului său Dar încă tot tăinuindu-și numele. NEGRUZZI, S. III 415. DLRLC
    • format_quote figurat Salcîmii cu miros dulce tăinuiau cărările. EMINESCU, N. 71. DLRLC
    • format_quote Beciul privighitorului Pîrvu din Tîrgu-Neamțului putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, O. A. 74. DLRLC
    • format_quote O faptă cît de frumoasă, ca o floare cu otravă, Tăinuiește cîteodată pieirea cea mai grozavă. HASDEU, R. V. 57. DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar A se ascunde. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Cerul vînăt, cu soare zgîrcit care se ivea la răstimpuri și se tăinuia pe după o trîmbă de nori alburii. PAS, L. I 8. DLRLC
      • format_quote În această odaie închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia cîteodată spre a-și face socotelile ori a frunzări prin cronici. CĂLINESCU, E. 50. DLRLC
      • format_quote Acum ei s-au tăinuit Și din față ne-au pierit. ALECSANDRI, P. I 102. DLRLC
      • format_quote figurat Descoperă-i [vieții] linia și accentul care se tăinuiesc altor priviri. PAS, Z. I 10. DLRLC
  • 2. intranzitiv popular A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mătușa Uțupăr tăinuie cu mama. STANCU, D. 13. DLRLC
    • format_quote Așa învingeau adesea cele mai mari nemulțumiri: rîzînd împreună, tăinuind ceasuri întregi. BASSARABESCU, V. 13. DLRLC
    • format_quote Nevestele stau mai la o parte, tăinuind de ale lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. DLRLC
etimologie:
  • Taină + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.