taifas sn [At: HELIADE, O. II, 426 / V: (reg) tăi~ / Pl: -uri / E: ngr ταïφάς] 1 (Pfm) Conversație familiară, plăcută, intimă, pe teme minore Si: (pfm) flecăreală, pălăvrăgeală, sfat, tacla (1), (reg) tală¹ (1), tăineală (2), tăinit, târșag (4), turveneală, (înv) taifet (1). 2 (Iuz; fig) Ceașcă mare de cafea turcească. 3 (Iuz; pex; fig) Cafea dublă.

TAIFAS, taifasuri, s. n. (Mai ales la sg., construit cu verbele «a sta», «a ședea», «a se pune») Conversație familiară, convorbire intimă, amicală; sfat, palavrageală plăcută. Acolo am găsit pe primar și pe notar fumînd și stînd la taifas cu gospodarii cei doi. SADOVEANU, B. 194. Acasă, seara, cu ușa închisă, cu perdelele trase, amîndoi bătrînii ședeau la taifas. BART, E. 272. Cafeaua aducea totdeauna taifasul ce se învîrtea neschimbat în jurul sănătății. ANGHEL-IOSIF, C. L. 76. Nu cumva ai pofti oare să te pui la taifasuri cu dumnezeu? CREANGĂ, P. 315. – Pronunțat: tai-.

TAIFAS ~uri n. pop. Conversație plăcută pe teme minore; taclale. A sta (sau a se pune, a ședea) la ~ cu cineva. /<ngr. taïfás

taifas n. 1. sindrofie, conversațiune familiară: după masă se puseră la taifas AL.; 2. pl. vorbe goale, palavre: șed la taifasuri pe divan AL. [Gr. mod. TAIFÁS, ceata, sindrofie, de unde convorbire (cf. cuvânt)].

taĭfás n., pl. urĭ (ngr. taĭfás, ceată, d. turc. ar. taĭfa, ceată, echipaj de corabie; sp. taifa. Cp. cu cetărez, cuvînt, vorbă). Fam. Vorbă (conversațiune) lungă și fără grijă: a te pune, a ședea la taĭfas. V. tală și iliș.

tăifas sn vz taifas

taifas s. n., pl. taifasuri

taifas s. n., pl. taifasuri

taifas s. n., pl. taifasuri

TAIFAS s. sfat, (fam.) taclale (pl.). (Stă la ~ toată ziua.)

TAIFAS s. sfat, (fam.) taclale (pl.). (Stă la ~ toată ziua.)