7 intrări

48 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ◊ Loc. adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.

SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ◊ Loc. adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.

spor2 [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120r/21 / V: șp~ / Pl: ~uri / E: vsl споръ, cf bg спор] 1 Progres treptat și ușor. 2 Capacitate de acțiune într-o unitate de timp Si: randament. 3-4 (Îljv) Cu ~ Cu mare randament. 5-6 (Îal) Rapid. 7-8 (Îljv) Fără ~ Fără randament. 9-10 (Îal) Încet. 11-12 (Îal) Puțin. 13-14 (Pex; îal) Fără un rezultat favorabil. 15 (Înv; îlav) În ~i Progresiv. 16 (Îe) A avea ~ A realiza mult în timp scurt. 17 (Îrg) Bunăstare. 18 (Îrg) Abundență. 19 (Îrg; pex) Câștig (5). 20 (Îe) A lua (cuiva) ~ul A împiedica pe cineva să progreseze. 21 (Îae) A aduce (cuiva) ghinion. 22 (Îe) A lua ~ul vacilor A provoca sterilitate la vaci. 23 (Îe) A face (sau a da) ~ A progresa. 24 (Îae) A prospera. 25 (Bot; reg; îc) ~ul casei Scaiul dracului (Eryngium campestre). 26 Creștere a numărului, a cantității etc. Si: mărire, majorare. 27 (Ccr) Ceea ce reprezintă o creștere a numărului, a cantității etc. 28 (Pop; îe) A avea (sau a da ori a prinde etc.) ~ la vorbă (sau la limbă) A vorbi mult Si: a flecări. 29 (Pop; îae) A fi bine dispus.

spor1 sm [At: BARASCH, B. 228/8 / Pl: ~i / E: fr spore] 1 (Bot) Organ microscopic de înmulțire și răspândire, caracteristic organismelor vegetale, format pe cale sexuată și asexuată. 2 (Zlg) Germen al protozoarelor sporozoare, rezultat al unui proces sexual, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile.

SPOR1, spori, s. m. Celulă reproducătoare asexuată a plantelor criptogame. Răspîndirea uredinalelor este în strînsă legătură și cu factorii care acționează și favorizează răspîndirea sporilor. SĂVULESCU, M. U. I 121. Sporii și semințele sînt insensibile la variațiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la diverse protozoare.

SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Înaintare (în lucru), progres. Iar dacă razele de soare Printre șindrile facu-și cale, Văd sporul pînzei de păianjen Și-nfiorate mor de jale. GOGA, P. 20. Mașinile... făcuse dovadă cu ce spor ar putea să muncească și cîte brațe inutile puteau să înlăture. ANGHEL, PR. 84. Bătrînul să uita mîngăiat ce spor fac. RETEGANUL, P. V 59. ◊ Loc. adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic, repede. Au umblat cu spor pe subt biruința soarelui de amiază și au ajuns într-un pisc unde se legănau fînațuri înflorite. SADOVEANU, N. P. 143. Mergeau cu spor mai cu samă noaptea. id. O. I 127. Fără spor = fără randament; puțin, încet. ◊ Expr. A avea spor (la ceva) = a realiza, a produce mult, în timp (relativ) scurt. Lucra mult și era necăjit că nu avea nici un spor la lucru. V. ROM. noiembrie 1953, 34. Să aveți la toate spor. TEODORESCU, P. P. 141. Beutor și prădător Și la lucru n-are spor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 185. Spor la lucru (sau la muncă), formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. [Flăcăii trec] dînd un «noroc bun» și un «spor la lucru». SEVASTOS, N. 2. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, cîștig. Ghiță... are și el, ca tot omul, o slăbiciune: îi rîde inima cînd își vede sporul [din casă]. SLAVICI, O. I 145. ◊ Expr. (Rar) A da în spor = a ajunge la prosperitate, a-i merge cuiva bine. Muncea... de-i trecea nădușelile, și ca să dea și ei în spor, ba. ISPIRESCU, L. 174. 3. Creștere, mărire; adaos, surplus, majorare, supliment. Tu, Harnav, cu asprime de grijă vei purta La sporul vistieriei. ALECSANDRI, T. II 167. (Cu pronunțare regională) Milioane trebuie iarăși a se duce de unde au venit, ba încă și cu un spori de dobînzi. RUSSO, S. 159.

SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămânță].

SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)

SPOR1 ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obținut în urma depunerii unui efort; reușită; succes; izbândă. Cu ~ eficient.A avea ~ a obține repede și ușor rezultate frumoase. Fără ~ fără randament; încet. ~ la lucru (sau la muncă)! formulă de urare adresată celui care lucrează, care începe să lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; adaos; anexă. /<sl. sporu

SPOR2 ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. /<fr. spore

spor n. 1. fecunditate: a lua sporul vacilor, a le face sterpe; a lua sporul, a paraliza cuiva acțiunea, a-l reduce la neputință (aluziune la babele vrăjitoare cari iau mana vacilor); 2. folos: cu spor, fără spor; 3. mărire, înmulțire; e un spor de venituri estimp; 4. progres, succes: spor la lucru. [Slav. SPORŬ, uger; metaforă pastorală (cf. mană)].

spor m. Bot. corp reproducător al vegetalelor inferioare.

2) *spor m. (vgr. spóros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame.

1) spor a., pl. urĭ (vsl. sporŭ, uger; bg. spor, abundanță). Creștere, augment: spor de veniturĭ, de forțe. Cu spor, fără spor, cu cîștig: a munci cu spor. A avea spor la lucru, a munci cu folos, ĭute și bine. A lua sporu vacilor, a le face să nu maĭ dea lapte (făcînd farmece, după credința poporuluĭ). V. mană.

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

spori1 [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/9 / Pzi: ~resc / Cj și: 2 (înv) să spori / E: bg споря] 1-2 vir (Îvp) A progresa în lucru. 3 vi (Înv) A prospera. 4 vi (Îrg) A se grăbi (la drum, la mers). 5 vt (Înv) A împinge. 6 vt (Înv) A îmboldi. 7-8 vti, (rar) vr (Cu sens cantitativ) A (se) face mai mare Si: a crește (22). 9-10 vti, (rar) vr (Spc) A crește ca număr Si: a se înmulți, (înv) a (se) prostichi2, (reg) a scări Vz majora, multiplica, ridica, rotunji, suplimenta. 11-12 vti, (rar) vr (Cu sens dimensional; adesea cumulează și ideea de cantitate) A (se) face mai mare1 Si: a crește (16), a (se) extinde (1-2), a (se) lărgi, a (se) mări1. 13 vr (Îvr; d. ființe) A crește (2). 14-15 vti, (rar) vr (Cu sens intensiv) A face să devină sau a deveni mai puternic Si: a se accentua (3), a (se) adânci (3), a (se) amplifica (1), a crește (20), a (se) întări, a (se) intensifica, a (se) înteți, a (se) mări1. 16 vi (Înv) A ajuta (1). 17 vi (Înv) A prii1. 18 vt A învinge.

sporo- [At: DN3 / V: ~ri- / E: fr, it sporo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Spor1. 2 Referitor la spori1.

șpor1 sm [At: CONTEMPORANUL II, 244 / V: (reg) ~n, șpur / Pl: ~i / E: ger Sporn (dai Spor) cf rs шпора] (Reg) 1 Pinten (la cizmă). 2 (Îe) A atinge (pe cineva) cu ~ii A jigni (pe cineva) cu vorbe înțepătoare.

șpor2 sn [At: DLR / V: (reg) spoar, sp~, ~oar / Pl: ~uri, (reg) ~ure, ~oare / E: mg spór] (Reg) 1 Sobă prevăzută cu plită. 2 (Prc) Plită zidită.

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

ȘPOR, șpori, s. m. (Regional, mai ales la pl.) Pinteni pe care îi poartă călăreții pentru a îndemna calul.

SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, sămânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)

șpor m. (rus. špóra, pl. -y, d. germ. sporn, vgerm. sporon, de unde și fr. éperon). Fam. Pinten.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spor2 (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. sporuri

spor1 (organ microscopic, germene al unor protozoare) s. m., pl. spori

spor2 (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. sporuri

spor1 (organ microscopic, germen al unor protozoare) s. m., pl. spori

spor (bot., zool.) s. m., pl. spori

spor (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. spóruri

șpor (reg.) s. m., pl. șpori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPOR s. v. abundență, belșug, beneficiu, bogăție, bunăstare, câștig, îmbelșugare, îndestulare, prisos, profit, prosperitate, venit.

SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la salariu.) 2. v. majorare. 3. randament. (Nu avea ~ la lucru.)

SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la o retribuție.) 2. randament. (Nu avea ~ la lucru.)

spor s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BENEFICIU. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. CÎȘTIG. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS. PROFIT. PROSPERITATE. VENIT.

SPORIUL-CÁSEI s. v. scaiul-dracului.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spor (-ruri), s. n.1. Prosperitate, progres, abundență, belșug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor.Der. spori, vb. (a mări, a crește, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulți, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiș, s. n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporește); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-SPOR „sămînță, spor, conidie”. ◊ gr. spora „sămînță” > fr. -spore, germ. id., engl. id. > rom. -spor.

SPOR-, v. SPORO-.~ange (v. -ange), s. m., organ în formă de sac în care se formează și se dezvoltă sporii plantelor criptogame; sin. sporangiu; ~angiu (v. -angiu), s. n., sporange*; ~angiocarp (v. angio-, v. -carp), s. n., formațiune caracteristică unor grupe de plante inferioare care închide în interiorul său mai mulți sporangi; ~angiofor (v. angio-, v. -for), s. m., suport care poartă sporangele; ~angiosor (v. angio-, v. -sor), s. m., grup de sporangi prezenți la alge; ~angiospor (v. angio-, v. -spor), s. m., spor endogen format într-un sporange sferic, fiind susținut de un sporangiofor.

șpor, șporuri, s.n. – (reg.) Sobă cu plită: „Ptíroștele fierb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria, 2001: 23). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din magh. spór (MDA) < germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu, 2005).

șpor, -uri, s.n. – Sobă cu plită: „Ptíroștele firb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria 2001: 23). – Din germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu 2005).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPOR2 (< sl.) s. n. 1. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment. S. migratoriu = diferența dintre numărul persoanelor venite și cele plecate definitiv dintr-o țară, reg., localit. într-un anumit interval (de obicei un an) raportată la numărul total de locuitori; se exprimă în valori relative (‰). S. natural = diferența dintre numărul născuților vii și numărul deceselor într-un anumit interval de timp (de obice un an) raportat la numărul de locuitori; se exprimă în valori relative (‰). Poate fi pozitiv sau negativ (dacă numărul deceselor din anul respectiv îl depășește pe cel al nașterilor). Prin însumarea cu s. migratoriu indică rata de creștere a populației respective. ♦ (La pl.) Sume de bani plătite angajaților peste salariul tarifar, pentru vechime în muncă, condiții grele de muncă, ore suplimentare, muncă de noapte etc. ◊ Loc. Cu spor = repede, spornic. Fără spor = puțin, încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp scurt, a fi operativ. Spor la lucru! = urare adresată cuiva care merge la serviciu. 2. Belșug, prosperitate; câștig, folos.

SPOR1 (< fr. {i}; {s} gr. spora „sămânță”) s.m. Germen (în general unicelular și haploid) care se poate transforma într-un organism individual, fără ca în prealabil să fuzioneze cu o altă celulă reproducătoare. S. sunt produși de unele plante verzi, de ciuperci, bacterii și de unele protozoare (sporozoare). La plantele care prezintă alternanță de generații s. sunt formați de generația sporofitică și dau naștere generației gametofitice. Generația sporofitică este dominantă la licopodiacee, ecvisetacee și ferigi; la mușchi sporofitul este reprezentat de capsula cu spori. S. de rezistență = s. cu perete gros, capabil să supraviețuiască în condiții extrem de nefavorabile. Este întâlnit la bacterii, ciuperci microscopice, protozoare. Termenul este folosit adesea și pentru zigoți (rezultați din fuziunea a doi gameți) care prezintă această proprietate.

SPOR subst. 1. Spora b., ard. (DR II 697). 2. Sporea, C. (IS 263). 3. Spornuic (Ard) < adj.

Intrare: Spor
nume propriu (I3)
  • Spor
Intrare: spor (abstract)
spor2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spor
  • sporul
  • sporu‑
plural
  • sporuri
  • sporurile
genitiv-dativ singular
  • spor
  • sporului
plural
  • sporuri
  • sporurilor
vocativ singular
plural
Intrare: spor (biol.)
spor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spor
  • sporul
  • sporu‑
plural
  • spori
  • sporii
genitiv-dativ singular
  • spor
  • sporului
plural
  • spori
  • sporilor
vocativ singular
plural
Intrare: spor (pref.)
prefix (I7-P)
  • spor
Intrare: spor (suf.)
sufix (I7-S)
  • spor
Intrare: sporiul-casei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sporul-casei
plural
genitiv-dativ singular
  • sporului-casei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șpor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpor
  • șporul
  • șporu‑
plural
  • șpori
  • șporii
genitiv-dativ singular
  • șpor
  • șporului
plural
  • șpori
  • șporilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spor, sporurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iar dacă razele de soare Printre șindrile facu-și cale, Văd sporul pînzei de păianjen Și-nfiorate mor de jale. GOGA, P. 20. DLRLC
    • format_quote Mașinile... făcuse dovadă cu ce spor ar putea să muncească și cîte brațe inutile puteau să înlăture. ANGHEL, PR. 84. DLRLC
    • format_quote Bătrînul să uita mîngăiat ce spor fac. RETEGANUL, P. V 59. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Cu spor = cu mare randament. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Au umblat cu spor pe subt biruința soarelui de amiază și au ajuns într-un pisc unde se legănau fînațuri înflorite. SADOVEANU, N. P. 143. DLRLC
      • format_quote Mergeau cu spor mai cu samă noaptea. SADOVEANU, O. I 127. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără spor = fără randament. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lucra mult și era necăjit că nu avea nici un spor la lucru. V. ROM. noiembrie 1953, 34. DLRLC
      • format_quote Să aveți la toate spor. TEODORESCU, P. P. 141. DLRLC
      • format_quote Beutor și prădător Și la lucru n-are spor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 185. DLRLC
    • chat_bubble Spor la lucru (sau la muncă)! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Flăcăii trec] dînd un «noroc bun» și un «spor la lucru». SEVASTOS, N. 2. DLRLC
  • 2. (numai) singular Abundență, belșug, câștig, folos, prosperitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ghiță... are și el, ca tot omul, o slăbiciune: îi rîde inima cînd își vede sporul [din casă]. SLAVICI, O. I 145. DLRLC
    • chat_bubble rar A da în spor = a ajunge la prosperitate, a-i merge cuiva bine. DLRLC
      • format_quote Muncea... de-i trecea nădușelile, și ca să dea și ei în spor, ba. ISPIRESCU, L. 174. DLRLC
  • 3. Adaos, creștere, majorare, mărire, supliment, surplus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tu, Harnav, cu asprime de grijă vei purta La sporul vistieriei. ALECSANDRI, T. II 167. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Milioane trebuie iarăși a se duce de unde au venit, ba încă și cu un spori de dobînzi. RUSSO, S. 159. DLRLC
    • 3.1. concretizat Ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. DEX '09 DEX '98
etimologie:

spor, sporisubstantiv masculin

  • 1. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Răspîndirea uredinalelor este în strînsă legătură și cu factorii care acționează și favorizează răspîndirea sporilor. SĂVULESCU, M. U. I 121. DLRLC
    • format_quote Sporii și semințele sînt insensibile la variațiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62. DLRLC
    • 1.1. zoologie Corpuscul reproducător la anumite protozoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

șpor, șporisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.