7 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.

SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ◊ Loc. adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.

SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ◊ Loc. adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ◊ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.

spor1 sm [At: BARASCH, B. 228/8 / Pl: ~i / E: fr spore] 1 (Bot) Organ microscopic de înmulțire și răspândire, caracteristic organismelor vegetale, format pe cale sexuată și asexuată. 2 (Zlg) Germen al protozoarelor sporozoare, rezultat al unui proces sexual, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile.

spor2 [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120r/21 / V: șp~ / Pl: ~uri / E: vsl споръ, cf bg спор] 1 Progres treptat și ușor. 2 Capacitate de acțiune într-o unitate de timp Si: randament. 3-4 (Îljv) Cu ~ Cu mare randament. 5-6 (Îal) Rapid. 7-8 (Îljv) Fără ~ Fără randament. 9-10 (Îal) Încet. 11-12 (Îal) Puțin. 13-14 (Pex; îal) Fără un rezultat favorabil. 15 (Înv; îlav) În ~i Progresiv. 16 (Îe) A avea ~ A realiza mult în timp scurt. 17 (Îrg) Bunăstare. 18 (Îrg) Abundență. 19 (Îrg; pex) Câștig (5). 20 (Îe) A lua (cuiva) ~ul A împiedica pe cineva să progreseze. 21 (Îae) A aduce (cuiva) ghinion. 22 (Îe) A lua ~ul vacilor A provoca sterilitate la vaci. 23 (Îe) A face (sau a da) ~ A progresa. 24 (Îae) A prospera. 25 (Bot; reg; îc) ~ul casei Scaiul dracului (Eryngium campestre). 26 Creștere a numărului, a cantității etc. Si: mărire, majorare. 27 (Ccr) Ceea ce reprezintă o creștere a numărului, a cantității etc. 28 (Pop; îe) A avea (sau a da ori a prinde etc.) ~ la vorbă (sau la limbă) A vorbi mult Si: a flecări. 29 (Pop; îae) A fi bine dispus.

SPOR1, spori, s. m. Celulă reproducătoare asexuată a plantelor criptogame. Răspîndirea uredinalelor este în strînsă legătură și cu factorii care acționează și favorizează răspîndirea sporilor. SĂVULESCU, M. U. I 121. Sporii și semințele sînt insensibile la variațiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la diverse protozoare.

SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Înaintare (în lucru), progres. Iar dacă razele de soare Printre șindrile facu-și cale, Văd sporul pînzei de păianjen Și-nfiorate mor de jale. GOGA, P. 20. Mașinile... făcuse dovadă cu ce spor ar putea să muncească și cîte brațe inutile puteau să înlăture. ANGHEL, PR. 84. Bătrînul să uita mîngăiat ce spor fac. RETEGANUL, P. V 59. ◊ Loc. adj. și adv. Cu spor = cu mare randament; spornic, repede. Au umblat cu spor pe subt biruința soarelui de amiază și au ajuns într-un pisc unde se legănau fînațuri înflorite. SADOVEANU, N. P. 143. Mergeau cu spor mai cu samă noaptea. id. O. I 127. Fără spor = fără randament; puțin, încet. ◊ Expr. A avea spor (la ceva) = a realiza, a produce mult, în timp (relativ) scurt. Lucra mult și era necăjit că nu avea nici un spor la lucru. V. ROM. noiembrie 1953, 34. Să aveți la toate spor. TEODORESCU, P. P. 141. Beutor și prădător Și la lucru n-are spor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 185. Spor la lucru (sau la muncă), formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. [Flăcăii trec] dînd un «noroc bun» și un «spor la lucru». SEVASTOS, N. 2. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, cîștig. Ghiță... are și el, ca tot omul, o slăbiciune: îi rîde inima cînd își vede sporul [din casă]. SLAVICI, O. I 145. ◊ Expr. (Rar) A da în spor = a ajunge la prosperitate, a-i merge cuiva bine. Muncea... de-i trecea nădușelile, și ca să dea și ei în spor, ba. ISPIRESCU, L. 174. 3. Creștere, mărire; adaos, surplus, majorare, supliment. Tu, Harnav, cu asprime de grijă vei purta La sporul vistieriei. ALECSANDRI, T. II 167. (Cu pronunțare regională) Milioane trebuie iarăși a se duce de unde au venit, ba încă și cu un spori de dobînzi. RUSSO, S. 159.

SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămânță].

SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)

SPOR2 ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. /<fr. spore

SPOR1 ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obținut în urma depunerii unui efort; reușită; succes; izbândă. Cu ~ eficient.A avea ~ a obține repede și ușor rezultate frumoase. Fără ~ fără randament; încet. ~ la lucru (sau la muncă)! formulă de urare adresată celui care lucrează, care începe să lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; adaos; anexă. /<sl. sporu

spor n. 1. fecunditate: a lua sporul vacilor, a le face sterpe; a lua sporul, a paraliza cuiva acțiunea, a-l reduce la neputință (aluziune la babele vrăjitoare cari iau mana vacilor); 2. folos: cu spor, fără spor; 3. mărire, înmulțire; e un spor de venituri estimp; 4. progres, succes: spor la lucru. [Slav. SPORŬ, uger; metaforă pastorală (cf. mană)].

spor m. Bot. corp reproducător al vegetalelor inferioare.

1) spor a., pl. urĭ (vsl. sporŭ, uger; bg. spor, abundanță). Creștere, augment: spor de veniturĭ, de forțe. Cu spor, fără spor, cu cîștig: a munci cu spor. A avea spor la lucru, a munci cu folos, ĭute și bine. A lua sporu vacilor, a le face să nu maĭ dea lapte (făcînd farmece, după credința poporuluĭ). V. mană.

2) *spor m. (vgr. spóros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame.

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

spori1 [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/9 / Pzi: ~resc / Cj și: 2 (înv) să spori / E: bg споря] 1-2 vir (Îvp) A progresa în lucru. 3 vi (Înv) A prospera. 4 vi (Îrg) A se grăbi (la drum, la mers). 5 vt (Înv) A împinge. 6 vt (Înv) A îmboldi. 7-8 vti, (rar) vr (Cu sens cantitativ) A (se) face mai mare Si: a crește (22). 9-10 vti, (rar) vr (Spc) A crește ca număr Si: a se înmulți, (înv) a (se) prostichi2, (reg) a scări Vz majora, multiplica, ridica, rotunji, suplimenta. 11-12 vti, (rar) vr (Cu sens dimensional; adesea cumulează și ideea de cantitate) A (se) face mai mare1 Si: a crește (16), a (se) extinde (1-2), a (se) lărgi, a (se) mări1. 13 vr (Îvr; d. ființe) A crește (2). 14-15 vti, (rar) vr (Cu sens intensiv) A face să devină sau a deveni mai puternic Si: a se accentua (3), a (se) adânci (3), a (se) amplifica (1), a crește (20), a (se) întări, a (se) intensifica, a (se) înteți, a (se) mări1. 16 vi (Înv) A ajuta (1). 17 vi (Înv) A prii1. 18 vt A învinge.

sporo- [At: DN3 / V: ~ri- / E: fr, it sporo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Spor1. 2 Referitor la spori1.

șpor2 sn [At: DLR / V: (reg) spoar, sp~, ~oar / Pl: ~uri, (reg) ~ure, ~oare / E: mg spór] (Reg) 1 Sobă prevăzută cu plită. 2 (Prc) Plită zidită.

șpor1 sm [At: CONTEMPORANUL II, 244 / V: (reg) ~n, șpur / Pl: ~i / E: ger Sporn (dai Spor) cf rs шпора] (Reg) 1 Pinten (la cizmă). 2 (Îe) A atinge (pe cineva) cu ~ii A jigni (pe cineva) cu vorbe înțepătoare.

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

arată toate definițiile

Intrare: Spor
nume propriu (I3)
  • Spor
Intrare: spor (abstract)
spor2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spor
  • sporul
  • sporu‑
plural
  • sporuri
  • sporurile
genitiv-dativ singular
  • spor
  • sporului
plural
  • sporuri
  • sporurilor
vocativ singular
plural
Intrare: spor (biol.)
spor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spor
  • sporul
  • sporu‑
plural
  • spori
  • sporii
genitiv-dativ singular
  • spor
  • sporului
plural
  • spori
  • sporilor
vocativ singular
plural
Intrare: spor (pref.)
prefix (I7-P)
  • spor
Intrare: spor (suf.)
sufix (I7-S)
  • spor
Intrare: sporiul-casei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sporul-casei
plural
genitiv-dativ singular
  • sporului-casei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șpor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpor
  • șporul
  • șporu‑
plural
  • șpori
  • șporii
genitiv-dativ singular
  • șpor
  • șporului
plural
  • șpori
  • șporilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spor (abstract)

  • 1. (numai) singular Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: progres randament 3 exemple
    exemple
    • Iar dacă razele de soare Printre șindrile facu-și cale, Văd sporul pînzei de păianjen Și-nfiorate mor de jale. GOGA, P. 20.
      surse: DLRLC
    • Mașinile... făcuse dovadă cu ce spor ar putea să muncească și cîte brațe inutile puteau să înlăture. ANGHEL, PR. 84.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul să uita mîngăiat ce spor fac. RETEGANUL, P. V 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Cu spor = cu mare randament.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: repede spornic 2 exemple
      exemple
      • Au umblat cu spor pe subt biruința soarelui de amiază și au ajuns într-un pisc unde se legănau fînațuri înflorite. SADOVEANU, N. P. 143.
        surse: DLRLC
      • Mergeau cu spor mai cu samă noaptea. SADOVEANU, O. I 127.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără spor = fără randament.
    • 1.3. expresie A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Lucra mult și era necăjit că nu avea nici un spor la lucru. V. ROM. noiembrie 1953, 34.
        surse: DLRLC
      • Să aveți la toate spor. TEODORESCU, P. P. 141.
        surse: DLRLC
      • Beutor și prădător Și la lucru n-are spor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 185.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Spor la lucru (sau la muncă)! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • [Flăcăii trec] dînd un «noroc bun» și un «spor la lucru». SEVASTOS, N. 2.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Ghiță... are și el, ca tot omul, o slăbiciune: îi rîde inima cînd își vede sporul [din casă]. SLAVICI, O. I 145.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie rar A da în spor = a ajunge la prosperitate, a-i merge cuiva bine.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Muncea... de-i trecea nădușelile, și ca să dea și ei în spor, ba. ISPIRESCU, L. 174.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Tu, Harnav, cu asprime de grijă vei purta La sporul vistieriei. ALECSANDRI, T. II 167.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Milioane trebuie iarăși a se duce de unde au venit, ba încă și cu un spori de dobînzi. RUSSO, S. 159.
      surse: DLRLC
    • 3.1. concretizat Ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

spor (biol.)

  • 1. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Răspîndirea uredinalelor este în strînsă legătură și cu factorii care acționează și favorizează răspîndirea sporilor. SĂVULESCU, M. U. I 121.
      surse: DLRLC
    • Sporii și semințele sînt insensibile la variațiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62.
      surse: DLRLC
    • 1.1. zoologie Corpuscul reproducător la anumite protozoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

șpor

etimologie: