16 definiții pentru randament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RANDAMENT, randamente, s. n. Capacitate de producție a unui muncitor, a unei mașini, a unui utilaj într-o unitate de timp dată (și în raport cu consumul); raportul dintre efectul obținut și efortul depus într-o activitate, acțiune etc. ♦ Raportul dintre valoarea unei mărimi (energie, putere etc.) cedată de un sistem tehnic sub formă utilă, și valoarea aceleiași mărimi absorbită de acest sistem. ♦ Folos, beneficiu, eficiență. – Din fr. rendement.

RANDAMENT, randamente, s. n. Capacitate de producție a unui muncitor, a unei mașini, a unui utilaj într-o unitate de timp dată (și în raport cu consumul); raportul dintre efectul obținut și efortul depus într-o activitate, acțiune etc. ♦ Raportul dintre valoarea unei mărimi (energie, putere etc.) cedată de un sistem tehnic sub formă utilă, și valoarea aceleiași mărimi absorbită de acest sistem. ♦ Folos, beneficiu, eficiență. – Din fr. rendement.

randament sn [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 1 786 / Pl: ~e / E: fr rendement] 1 Capacitate de producție a unui muncitor, a unei întreprinderi, a unui utilaj, a unui teren etc. într-o unitate de timp dată. 2 Raportul dintre lucrul mecanic produs și energia consumată de un sistem tehnic (mașină, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. 3 Raportul dintre efectul obținut și efortul depus într-o acțiune. 4 (Fig) Beneficiu (1). 5 Eficiență (1).

RANDAMENT, randamente, s. n. Capacitatea de producție a unui muncitor, a unei mașini, a unui utilaj într-o unitate de timp dată. Îmbunătățirea gradului de folosire a mașinilor și utilajului se poate realiza atît prin prelungirea duratei lor de funcționare, cît și prin sporirea randamentului lor, adică prin creșterea producției în unitatea de timp. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2786. ♦ Folos, beneficiu. Am căpătat convingerea că e un teren fără nici un randament. C. PETRESCU, R. DR. 108.

RANDAMENT s.n. 1. Capacitatea de producție a unei întreprinderi industriale sau comerciale, a unui teren agricol, a unui utilaj într-o unitate de timp dată. 2. (Tehn.) Raportul dintre lucrul mecanic produs și energia consumată de un sistem tehnic (mașină, aparat etc.) pentru a produce acel lucru mecanic. [Pl. -te, -turi. / < fr. rendement].

RANDAMENT s. n. 1. raportul dintre efectul obținut și efortul depus într-o activitate. ◊ (ec.) efectul util al unui factor al procesului de producție într-o anumită unitate de timp. ◊ eficiență, folos, beneficiu. 2. raportul dintre valoarea unei mărimi (energie, putere etc.) cedată de un sistem tehnic sub formă utilă și valoarea aceleiași mărimi absorbită de acest sistem. (< fr. rendement)

RANDAMENT ~e n. 1) Raport dintre efortul depus și rezultatul unei acțiuni. ~ al producției. 2) Caracteristică a eficienței unui sistem tehnic, bazată pe raportul dintre energia folosită util și energia consumată de acest sistem. 3) Capacitate de producție (a unui muncitor, a unei mașini etc.) într-o unitate de timp; spor; productivitate. A nu avea ~ la lucru. /<fr. rendement

rendiment sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ? / E: it rendimento] (ltî) 1 Cantitate produsă Si: rod. 2 Randament în muncă.

*rendimént n., pl. e (fr. rendement, it. rendimento). Cantitate produsă saŭ forță dezvoltată: rendimentu unuĭ ogor, uneĭ mașinĭ. – Fals randament.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RANDAMENT s. 1. potențial. (A crescut ~ul producției.) 2. spor. (Nu avea ~ la lucru.) 3. v. productivitate. (Sporirea ~ului la hectar.) 4. v. eficacitate.

RANDAMENT s. 1. potențial. (A crescut ~ producției.) 2. spor. (Nu avea ~ la lucru.) 3. productivitate. (Sporirea ~ la ha.) 4. eficacitate, eficiență, folos, operativitate, productivitate, valoare. (~ unei metode.).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

randament (randamente), s. n. – Capacitate de producție. – Var. rendiment. Fr. rendement, var. rară, a it. rendimento.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RANDAMÉNT (< fr.) s. n. 1. Efectul util al unui factor al procesului de producție într-o unitate de timp. ♦ Eficiență, folos. 2. Raportul dintre valoarea unei mărimi scalare care satisface o lege de conservare (energie, putere etc.), cedată de un sistem tehnic sub formă utilă, și valoarea aceleiași mărimi absorbită de acest sistem. Datorită pierderilor din sistemele tehnice, r. este întotdeauna subunitar. ◊ R. global = r. care se referă la ansamblul transformărilor produse de totalitatea sistemelor tehnice (aparate, mașini etc.) care concurează la efectuarea unui anumit produs. ◊ R. indicat = raportul dintre puterea indicată a unei mașini de forță și puterea teoretică a mașinii respective. ◊ R. termic = raportul dintre echivalentul în căldură al lucrului mecanic, efectuat într-o mașină termică ideală (fără pierderi) și căldura totală obținută prin arderea combustibilului. ◊ (EC.) Formă a eficienței economice care reflectă raportul dintre volumul producției obținute, exprimate în unități naturale sau valorice și un factor de producție care a contribuit la obținerea producției (munca, capitalul, pământul). ♦ R. la hectar = cantitatea de recoltă obținută de pe un hectar cultivat. ♦ R. obligațiunii = raportul dintre dobânda adusă de obligațiune și prețul de cumpărare al acesteia. El poate fi r. nominal, calculat ca raport procentual între dobânda anuală și valoarea nominală a obligațiunii; r. până la scadență, calculat ca raport procentual între dobânda anuală plus discountul mediu anual (la numărător) și media aritmetică simplă dintre valoarea nominală și prețul de cumpărare (la numitor).

Intrare: randament
randament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • randament
  • randamentul
  • randamentu‑
plural
  • randamente
  • randamentele
genitiv-dativ singular
  • randament
  • randamentului
plural
  • randamente
  • randamentelor
vocativ singular
plural
randament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • randament
  • randamentul
  • randamentu‑
plural
  • randamenturi
  • randamenturile
genitiv-dativ singular
  • randament
  • randamentului
plural
  • randamenturi
  • randamenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

randament, randamentesubstantiv neutru

  • 1. Capacitate de producție a unui muncitor, a unei mașini, a unui utilaj într-o unitate de timp dată (și în raport cu consumul); raportul dintre efectul obținut și efortul depus într-o activitate, acțiune etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Îmbunătățirea gradului de folosire a mașinilor și utilajului se poate realiza atît prin prelungirea duratei lor de funcționare, cît și prin sporirea randamentului lor, adică prin creșterea producției în unitatea de timp. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2786. DLRLC
    • 1.1. Raportul dintre valoarea unei mărimi (energie, putere etc.) cedată de un sistem tehnic sub formă utilă, și valoarea aceleiași mărimi absorbită de acest sistem. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Beneficiu, eficiență, folos. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Am căpătat convingerea că e un teren fără nici un randament. C. PETRESCU, R. DR. 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.