prosperitate sf [At: HELIADE, F. 13/3 / Pl: (rar) ~tăți / E: fr prospérité, lat prosperitas, -atis] Stare sau dezvoltare prosperă a unei întreprinderi, instituții, a vieții unui individ sau a unei colectivități, a unei așezări, a unei regiuni Si: bunăstare.

PROSPERITATE s. f. Stare prosperă, dezvoltare înfloritoare a unei întreprinderi, a unei instituții, a vieții unui individ sau a unei colectivități; bunăstare, îmbelșugare. Se sculă în picioare și ură prosperitate și sănătate îndelungată slăvitului domn. SADOVEANU, Z. C. 168. A vorbit despre progres, despre prosperitatea pe care veneau s-o aducă în mai puțin de doi ani în aceste pustietăți rupte din calea civilizației. C. PETRESCU, R. DR. 248. Orele de mîncare, de somn, de preumblare... le salutam cu aceeași plăcere cu care le așteptam în libertate și în prosperitate. BOLINTINEANU, O. 265.

PROSPERITATE s.f. Stare prosperă, înfloritoare; bunăstare, îmbelșugare. [Cf. fr. prospérité, lat. prosperitas].

PROSPERITATE s. f. stare prosperă; bunăstare, belșug. (< fr. prospérité, lat. prosperitas)

PROSPERITATE f. Stare prosperă; situație înfloritoare. /<fr. prospérité, lat. prosperitas, ~atis

prosperitate f. stare prosperă.

*prosperitáte f. (lat. prospéritas, -átis). Calitatea de a fi prosper, stare înfloritoare: prosperitatea țăriĭ.

prosperitate s. f., g.-d. art. prosperității

prosperitate s. f., g.-d. art. prosperității

prosperitate s. f., g.-d. art. prosperității

PROSPERITATE s. v. bunăstare.

PROSPERITATE s. belșug, bogăție, bunăstare, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ unei regiuni.)

Prosperitate ≠ mizerie