2 intrări

12 definiții

SONÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

SONÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Peior.) (Om) trăsnit, țicnit; prost. [< it. sonato].

SONÁT, -Ă adj., s. m. f. (fam.) (om) trăsnit, zăpăcit. (< it. sonato)

SONÁ, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.

SONÁ, sonez, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.

SONÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.

SONÁ vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sonat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

sonát, -ă adj. (lb. vorbită) Zăpăcit, trăsnit ◊ „Fata asta este cam sonată. (din it. sonato; cf. fr. sonné; Th. Hristea în R.lit. 25 X 79 p. 8; DN3)

soná vb., ind. prez. 1 sg. sonéz, 3 sg. și pl. soneáză


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

sonat, -ă, sonați, -te s. m., s. f., adj. nebun, smintit

sona, sonez v. r. a înnebuni

Intrare: sonat
sonat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sonat
  • sonatul
  • sonatu‑
  • sona
  • sonata
plural
  • sonați
  • sonații
  • sonate
  • sonatele
genitiv-dativ singular
  • sonat
  • sonatului
  • sonate
  • sonatei
plural
  • sonați
  • sonaților
  • sonate
  • sonatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sona
  • sonare
  • sonat
  • sonatu‑
  • sonând
  • sonându‑
singular plural
  • sonea
  • sonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sonez
(să)
  • sonez
  • sonam
  • sonai
  • sonasem
a II-a (tu)
  • sonezi
(să)
  • sonezi
  • sonai
  • sonași
  • sonaseși
a III-a (el, ea)
  • sonea
(să)
  • soneze
  • sona
  • sonă
  • sonase
plural I (noi)
  • sonăm
(să)
  • sonăm
  • sonam
  • sonarăm
  • sonaserăm
  • sonasem
a II-a (voi)
  • sonați
(să)
  • sonați
  • sonați
  • sonarăți
  • sonaserăți
  • sonaseți
a III-a (ei, ele)
  • sonea
(să)
  • soneze
  • sonau
  • sona
  • sonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)