4 intrări
77 de definiții

Explicative DEX

ASFINȚIT, asfințituri, s.n. 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune Soarele. 3. Locul unde asfințește Soarele. - V. asfinți.

ASFINȚIT, asfințituri, s. n. 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune Soarele. 3. Locul unde asfințește Soarele. – V. asfinți.

CINTEZĂ, cinteze, s. f. Mică pasăre cântătoare cu ciocul conic, scurt și tare, cu penajul cenușiu-albăstrui sau brun-roșcat, având pe aripă o dungă albă (Fringilla coelebs). [Acc. și: cinteză. – Var.: (reg.) cintiță s. f.] – Et. nec.

CINTEZĂ, cinteze, s. f. Mică pasăre cântătoare cu ciocul conic, scurt și tare, cu penajul cenușiu-albăstrui sau brun-roșcat, având pe aripă o dungă albă (Fringilla coelebs). [Acc. și: cinteză. – Var.: (reg.) cintiță s. f.] – Et. nec.

CINTIȚĂ s. f. v. cinteză.

CINTIȚĂ s. f. v. cinteză.

CINTIȚĂ s. f. v. cinteză.

SFINȚIT1 s. n. v. asfințit.

SFINȚIT1 s. n. v. asfințit.

SFINȚIT2, -Ă, sfințiți, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost efectuat un ritual pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinți1.

asfințit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: asfinți] Care a apus.

asfințit1 sn [At: ALECSANDRI, P. I, 237 / V: ~a sf / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: asfinți] 1 Apus1. 2 Timpul când apune soarele. 3 (Îlav) Pe ~e Pe la asfințit (2). 4 Locul unde asfințește (1) soarele Si: apus, vest, occident, (pop) soare-apune. 5 (Fig; d. viață) Declin. 6 (Fig; d. viață) Sfârșit.

asfințita sf vz asfințit1

cimpiță sf vz cinteză

cinchită[1] sf vz cinteză

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

cinchiță sf vz cinteză

cinchiză sf vz cinteză

cinciță sf vz cinteză

cinciză sf vz cinteză

cinghiță sf vz cinteză

cinteț2 sm vz cinteză

cinteță sf vz cinteză

cintez2 sm vz cinteză

cinteză sf [At: NEGRUZZI, S. I, 96 / V: (reg) ~nciță, ~nciză, ~nchiță, ~nchiză, ~nghiță, ~eț sm, ~eță, ~ez sm, ~tiță, ~tiză, cimpiță, sfinteță / A și: cinteză / Pl: ~ze/ E: nct] 1 Mică pasăre cântătoare cu ciocul conic, scurt și tare, cu penajul cenușiu-albăstrui sau brun roșcat, având pe aripă o dungă albă (Fringilla caelebs) Si: cintezoi (1), cintezică (1), cintenetezoi (1), cintenezoi (1), penchi, penți. 2 (Orn; îs) ~-de-iarnă Specie de cinteză migratoare, cu partea posterioară a spatelui albă, cu o bandă transversală galben-roșcată peste aripi (Fringilla montifringilla) Si: (reg) cintiniță, ciță-împodobită, penci-pestriț, țintiță, pinț-pestriț. 3 (Orn; îs) ~-alpină Specie de cinteză cu coada retezată drept, care trăiește în munții înalți (Montifringilla nivalis) Si: (reg) cintezoi alpin, pasărea omătului. 4 (Orn; reg) Scatiu (Carduelis spinus). 5 (Reg) Horă în care jucătorii se țin de umeri.

cintiță sf vz cinteză

cintiză sf vz cinteză

sfinteață[1] sf vz cinteză

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sfinteță sf vz cinteză

sfintiță[1] sf vz cinteză

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sfintiză[1] sf vz cinteză

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sfințit1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ? / E: sfinți1] (Rar) Sfințire1 (7).

sfințit3, ~ă a [At: CORESI, EV. 199 / V: (înv) svi~ / Pl: ~iți, ~e / E: sfinți1] 1 (D. oameni) Care a fost trecut în rândul sfinților (10) Si: sanctificat, canonizat, (liv) sacrat1. 2 (Pex) Asupra căruia s-a revărsat harul divin Si: binecuvântat, blagoslovit. 3-4 (Rar; d. oameni) Hirotonisit (1-2). 5 (Bis) Venerat. 6 (Mai ales d. obiecte) Care a primit harul divin (prin ritualuri religioase). 7 (Fam; gmț; îe) A fi ~ A fi beat.

sfințit2[1] sn vz asfințit

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

svințit, ~ă a vz sfințit2

tintiță[1] sf vz cinteză

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

ținteză[1] sf vz cinteză

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

țintiză[1] sf vz cinteză

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

❍ASFINTE sf. Mold. (TKT.) = ASFINȚIT: pe la ~a soarelui [asfinți].

ASFINȚIT sbst. 💫 1 Apus, timpul cînd apune soarele: la, pe la ~(ul soarelui); Fig.: din mărețul ~ al vieții lui privește în adîncul veacurilor (VLAH.) 2 A da, a scăpăta în ~, a apune 3 Partea cerului unde apune soarele, apus: dracul se crăcește cu un picior la ~ și cu unul la răsărit (CRG.) [asfinți].

CINTEZĂ, CINTIZĂ (pl. -ze) Mold. Trans. CINTIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🐦 Păsărică cenușie-brună, cu coada neagră, foarte vioaie, cu cîntec plăcut, pentru care amatorii de păsări o țin în colivii (Fringilla coelebs) (🖼 1172): cintiza și pietrușelul făceau să răsune colnicele prin vocea lor ascuțită (FIL.); o băltiță unde mierlele, cintițile și grangurii se scaldă (NEGR.) 2 ~DE-IARNĂ, o varietate a acestei păsări, numită și „penchiupestriț” sau „oiță” (fr. montifringilla) (🖼1171).

CINTIȚĂ 👉 CINTEZĂ.

ȚINTEZĂ = CINTEZĂ.

ȚINTIZĂ (pl. -ze) sf. 🐦 = CINTEZĂ1; o să sară într’un picior ca o ~ (DLVR.).

ASFINȚIT, asfințituri, s. n. 1. Faptul de a asfinți; asfințire. ♦ Fig. Declin, decădere. 2. Timpul, momentul când apune soarele. 3. Locul unde asfințește soarele. – V. asfinți.

SFINȚIT2, -Ă, sfințiți, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinți1.

ASFINȚIT s. n. 1. Faptul de a asfinți; timpul cînd apune soarele. Ultima rămășiță a asfințitului se topea ca un jăratic mort îndărătul zării largi și scunde. DUMITRIU, N. 259. Cînd se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. Am început a mă scălda în ticnă, pînă pe la asfințitul soarelui. CREANGĂ, A. 61. Este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă. EMINESCU, O. I 179. Pasări, străine călătoare, Ce se abat în șesuri la asfințit de soare Strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor. ALECSANDRI, P. I 237. ◊ Fig. Caii ceilalți stătură din ronțăit, își frămîntau glodul sub picioare, întorceau spre calul cîrnului cîte un ochi plin de un asfințit roșu. CAMILAR, N. II 322. ♦ Fig. Declin, sfîrșit. Către asfințitul zilelor acest titan intelectual [Bolintineanu]... sfîrșește pe scindările mizeriei, într-un spital. DEMETRESCU, O. 156. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest. Soarele apăruse abia acum spre asfințit, aruncîndu-și peste cîmpie țesătura razelor roșietice și prelungi. MIHALE, O. 454. Dincolo de apă, pe colinele dinspre asfințit, se întind ogoarele Mălurenilor. SADOVEANU, M. C. 182. Cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului. IBRĂILEANU, A. 160. Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră. VLAHUȚĂ, O. AL. I 115.

CINTEZĂ, cinteze, s. f. Mică pasăre cîntătoare cu ciocul conic, scurt și tare; trăiește în stoluri prin păduri, livezi și grădini (Fringilla coelebs). Fă-mi vro cincizeci cositori, Patruzeci grămăditori Și treizeci de stringători, C-o să-i duc în Valea-rea, Unde cîntă cinteza. ȘEZ. II 76. – Variantă: cintiță (NEGRUZZI, S. I 96) s. f.

SFINȚIT1, sfințite, s. n. (Popular, la pl. cu valoare de sg.) Trecerea unui astru dincolo de orizont; momentul cînd astrul apune; locul unde apune; asfințit, apus. Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127. Într-o pădure mare s-au întîlnit odată doi oameni, unul mergea cătră răsărit și celălalt cătră sfințit. RETEGANUL, P. IV 21. Într-una din zile, cam după sfințitul soarelui... ieși balaurul din groapă și se îndreptă către voinicii care dormeau pe lîngă foc. ISPIRESCU, L. 200.

SFINȚIT2, -Ă, sfințiți, -te, adj. 1. Care a căpătat un caracter sacru, din care s-au gonit duhurile rele prin faptul că s-au rostit anumite rugăciuni pentru a atrage harul divin. Apă sfințită. 2. (Uneori precedat de «prea» sau de «înalt prea») Titlu de onoare dat clericilor. Înalt preasfințitul părinte.

ASFINȚIT s. n. 1. Faptul de a asfinți; timpul cînd apune soarele. ♦ Fig. Declin, sfîrșit. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest.

CINTEZĂ, cinteze, s. f. Mică pasare cîntătoare cu ciocul conic, scurt și tare, cu spatele verzui și cu aripile negre (Fringilla coelebs). [Var.: cintiță s. f.] – Din cintez.

CINTIȚĂ s. f. v. cinteză.

ASFINȚIT n. 1) v. A ASFINȚI. 2) Parte a orizontului unde apune Soarele; apus; vest. 3) Timpul zilei când apune Soarele; apus. 4) fig. Partea cu care se termină sau se încheie ceva; declin; sfârșit. 5) Punct cardinal care corespunde acestei părți a orizontului; apus; vest; occident. 6) Spațiu geografic situat în această parte a orizontului; apus; vest; occident. /v. a asfinți

CINTEZĂ ~e f. Pasăre sedentară de talie mică, cu ciocul conic, scurt, și cu penajul cenușiu-verzui, cu o dungă albă de-a curmezișul aripilor. /Orig. nec.

asfințit n. 1. apus: soarele acum cu mărire se pleacă cătr’ asfințit NEGR.; 2. fig. disparițiune treptată: privește fără spaimă l’al vieții asfințit AL.

cintează (cintiță) f. păsărică cântătoare care petrece prin păduri și munți (Fringilla coelebs). [Origină necunoscută].

sfințit n. asfințit: soarele acum era spre sfințit BĂLC. ║ a. consacrat; sfințita pâine.

asfințít și (maĭ rar) sfințít n., pl. urĭ. Apus.

cintéză și cintiță f., pl. e (răd. neștiută, ĭar sufixu ca și în coacăză și pupăză. Cp. cu alb. škĭităză, cufundar). O păsărică cîntătoare cu pene cafeniĭ și roșiĭ închise (fringilla caelebs). – Și cintezóĭ, cintizóĭ și jințitóĭ.

Ortografice DOOM

asfințit s. n., pl. asfințituri

cinteză s. f., g.-d. art. cintezei; pl. cinteze

!asfințit s. n., pl. asfințituri

cinteză s. f., g.-d. art. cintezei; pl. cinteze

asfințit s. n., pl. asfințituri (și asfințite în loc. adv. pe ~)

cinteză s. f., g.-d. art. cintezei; pl. cinteze

Etimologice

cinteză (cinteze), s. f. – Mică pasăre cîntătoare (Fringilla coelebs). – Var. cintez, cintiță, cintezoi, țintizoi. Creație expresivă, bazată pe rădăcina expresivă cint- care imită cîntecul păsărilor cîntătoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Drăganu, Dacor., III, 695; DAR); cf. lat. cincitare „a cînta mierla”, mr. cionă „cinteză”, megl. cifincă „cinteză”, bg. činka „cinteză”. Der., prin intermediul suf. -ză, cf. pupăză. Cinflor, s. m. (grangur, Oriolus galbula) pare deformație prin intermediul unei etimologii populare de la *cintior, cf. celălalt nume al său pișcă-n flori (DAR).

Enciclopedice

Nicodim cel sfințit de la Tismana (†1406), sfânt cuvios, român de origine, n. în sudul Dunării, monah și apoi egumen al m-rii Hilander de la Athos. Trecând în Țara Românească, a întemeiat m-rile Vodița (1372) și Tismana (1374-1385), fiind organizatorul vieții monahale din țara noastră. A copiat și a decorat cu miniaturi un Tetraevanghel, azi în muzeul de artă din București. Este înmormântat la Tismana. Bis. îl sărbătorește la 26 decembrie.

CINTÉZĂ (< cintez) s. f. Pasăre cîntătoare, sedentară, din familia fringilidelor, răspîndită din pădurile de sălcii ale Deltei Dunării pînă în zona jneapănului, cu penajul cărămiziu-roșcat și cenușiu-albăstriu (Fringilla coelebs). ♦ C. de iarnă = pasăre migratoare, cîntătoare, de 16 cm, din familia fringilidelor, oaspete de iarnă în Carpați, cu penajul negru și cărămiziu-roșcat.

Sinonime

ASFINȚIT s. 1. v. apus. 2. v. înserare. 3. v. vest.

CINTEZĂ s. (ORNIT.) 1. (Fringilla coelebs) (rar) scatiu, (reg.) ciz, finchiu, pinchiu, săghieș, (Transilv.) pasăre-domnească. 2. cinteză de iarbă (Fringilla montifringilla) = (reg.) sfinteță.

SFINȚIT adj. amețit, băut, beat, cherchelit, hirotonisit, hirotonit, îmbătat, turmentat.

SFINȚIT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. târnosit. (Biserică ~.)

SFINȚIT s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară, vest.

ASFINȚIT s. 1. apus, asfințire, (livr.) crepuscul, declin, (rar) apunere, (pop.) scapăt, scăpătare, scăpătat. (~ soarelui.) 2. amurg, apus, înserare, seară, (livr.) crepuscul, (înv. și pop.) murg, (pop.) înmurgit, scăpătat, sfințit, (reg.) murgit, (prin Mold. și Munt.) murgilă, (înv.) sfințire. (S-a lăsat ~.) 3. apus, vest, (înv. și pop.) sfințit, (pop.) scăpătat, soare-apune, (înv. și reg.) scapăt, (reg.) scăpătiș. (Se îndreaptă către ~; punctul cardinal numit ~.)

CINTEZĂ s (ORNIT.) l. (Fringilla coelebs) (rar) scatiu, (reg.) ciz, finchiu, pinchiu, săghieș, (Transilv.) pasăre-domnească. 2. cinteză de iarbă (Fringilla montifringilla) = (reg.) sfinteță.

sfințit adj. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. HIROTONISIT. HIROTONIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.

SFINȚIT adj. (BIS.) 1. canonizat, (livr.) sacrat, sanctificat. (Mucenic ~.) 2. tîrnosit. (Biserică ~.)

sfințit s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ. VEST.

Antonime

Asfințit ≠ est, orient, răsărit

Intrare: asfințit
asfințit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asfințit
  • asfințitul
  • asfințitu‑
plural
  • asfințituri
  • asfințiturile
genitiv-dativ singular
  • asfințit
  • asfințitului
plural
  • asfințituri
  • asfințiturilor
vocativ singular —
plural —
sfințit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințit
  • sfințitul
  • sfințitu‑
plural
  • sfințite
  • sfințitele
genitiv-dativ singular
  • sfințit
  • sfințitului
plural
  • sfințite
  • sfințitelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • asfințita
plural — —
genitiv-dativ singular — —
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: cinteză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinteză
  • cinteza
plural
  • cinteze
  • cintezele
genitiv-dativ singular
  • cinteze
  • cintezei
plural
  • cinteze
  • cintezelor
vocativ singular —
plural —
cintiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cintiță
  • cintița
plural
  • cintițe
  • cintițele
genitiv-dativ singular
  • cintițe
  • cintiței
plural
  • cintițe
  • cintițelor
vocativ singular —
plural —
țintiză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintiză
  • țintiza
plural
  • țintize
  • țintizele
genitiv-dativ singular
  • țintize
  • țintizei
plural
  • țintize
  • țintizelor
vocativ singular —
plural —
ținteză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținteză
  • ținteza
plural
  • ținteze
  • țintezele
genitiv-dativ singular
  • ținteze
  • țintezei
plural
  • ținteze
  • țintezelor
vocativ singular —
plural —
tintiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tintiță
  • tintița
plural
  • tintițe
  • tintițele
genitiv-dativ singular
  • tintițe
  • tintiței
plural
  • tintițe
  • tintițelor
vocativ singular —
plural —
sfintiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfintiță
  • sfintița
plural
  • sfintițe
  • sfintițele
genitiv-dativ singular
  • sfintițe
  • sfintiței
plural
  • sfintițe
  • sfintițelor
vocativ singular —
plural —
sfinteță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfinteță
  • sfinteța
plural
  • sfintețe
  • sfintețele
genitiv-dativ singular
  • sfintețe
  • sfinteței
plural
  • sfintețe
  • sfintețelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cintiză
  • cintiza
plural
  • cintize
  • cintizele
genitiv-dativ singular
  • cintize
  • cintizei
plural
  • cintize
  • cintizelor
vocativ singular —
plural —
cinteță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinteță
  • cinteța
plural
  • cintețe
  • cintețele
genitiv-dativ singular
  • cintețe
  • cinteței
plural
  • cintețe
  • cintețelor
vocativ singular —
plural —
sfintiză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfintiză
  • sfintiza
plural
  • sfintize
  • sfintizele
genitiv-dativ singular
  • sfintize
  • sfintizei
plural
  • sfintize
  • sfintizelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinteț
  • cintețul
plural
  • cinteți
  • cinteții
genitiv-dativ singular
  • cinteț
  • cintețului
plural
  • cinteți
  • cinteților
vocativ singular —
plural —
sfinteață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfinteață
  • sfinteața
plural
  • sfintețe
  • sfintețele
genitiv-dativ singular
  • sfintețe
  • sfinteței
plural
  • sfintețe
  • sfintețelor
vocativ singular —
plural —
cinciță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinciță
  • cincița
plural
  • cincițe
  • cincițele
genitiv-dativ singular
  • cincițe
  • cinciței
plural
  • cincițe
  • cincițelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinciză
  • cinciza
plural
  • cincize
  • cincizele
genitiv-dativ singular
  • cincize
  • cincizei
plural
  • cincize
  • cincizelor
vocativ singular —
plural —
cimpiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimpiță
  • cimpița
plural
  • cimpițe
  • cimpițele
genitiv-dativ singular
  • cimpițe
  • cimpiței
plural
  • cimpițe
  • cimpițelor
vocativ singular —
plural —
cinchiză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinchiză
  • cinchiza
plural
  • cinchize
  • cinchizele
genitiv-dativ singular
  • cinchize
  • cinchizei
plural
  • cinchize
  • cinchizelor
vocativ singular —
plural —
cinchiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinchiță
  • cinchița
plural
  • cinchițe
  • cinchițele
genitiv-dativ singular
  • cinchițe
  • cinchiței
plural
  • cinchițe
  • cinchițelor
vocativ singular —
plural —
cinchită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinchită
  • cinchita
plural
  • cinchite
  • cinchitele
genitiv-dativ singular
  • cinchite
  • cinchitei
plural
  • cinchite
  • cinchitelor
vocativ singular —
plural —
cinghiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinghiță
  • cinghița
plural
  • cinghițe
  • cinghițele
genitiv-dativ singular
  • cinghițe
  • cinghiței
plural
  • cinghițe
  • cinghițelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cintez
  • cintezul
  • cintezu‑
plural
  • cintezi
  • cintezii
genitiv-dativ singular
  • cintez
  • cintezului
plural
  • cintezi
  • cintezilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sfințit (adj.)
sfințit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințit
  • sfințitul
  • sfințitu‑
  • sfințită
  • sfințita
plural
  • sfințiți
  • sfințiții
  • sfințite
  • sfințitele
genitiv-dativ singular
  • sfințit
  • sfințitului
  • sfințite
  • sfințitei
plural
  • sfințiți
  • sfințiților
  • sfințite
  • sfințitelor
vocativ singular — —
plural — —
svințit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sfințit (s.n.)
sfințit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințit
  • sfințitul
  • sfințitu‑
plural
  • sfințite
  • sfințitele
genitiv-dativ singular
  • sfințit
  • sfințitului
plural
  • sfințite
  • sfințitelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asfințit, asfințiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a asfinți DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asfințire antonime: răsărit
    • format_quote Ultima rămășiță a asfințitului se topea ca un jăratic mort îndărătul zării largi și scunde. DUMITRIU, N. 259. DLRLC
    • format_quote figurat Caii ceilalți stătură din ronțăit, își frămîntau glodul sub picioare, întorceau spre calul cîrnului cîte un ochi plin de un asfințit roșu. CAMILAR, N. II 322. DLRLC
    • 1.1. figurat Declin, decădere, sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Către asfințitul zilelor acest titan intelectual [Bolintineanu]... sfîrșește pe scîndurile mizeriei, într-un spital. DEMETRESCU, O. 156. DLRLC
  • 2. Timpul, momentul când apune Soarele. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cînd se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. DLRLC
    • format_quote Am început a mă scălda în ticnă, pînă pe la asfințitul soarelui. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
    • format_quote Este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
    • format_quote Pasări, străine călătoare, Ce se abat în șesuri la asfințit de soare Strîngînd ale lor aripi căzute de lung zbor. ALECSANDRI, P. I 237. DLRLC
  • 3. Locul unde asfințește Soarele. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Soarele apăruse abia acum spre asfințit, aruncîndu-și peste cîmpie țesătura razelor roșietice și prelungi. MIHALE, O. 454. DLRLC
    • format_quote Dincolo de apă, pe colinele dinspre asfințit, se întind ogoarele Mălurenilor. SADOVEANU, M. C. 182. DLRLC
    • format_quote Cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului. IBRĂILEANU, A. 160. DLRLC
    • format_quote Soarele scapătă spre asfințit. Crestele munților par aprinse. Încet se desfac și s-aștern pe văi perdele de umbră. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. DLRLC
etimologie:
  • vezi asfinți DEX '98 DEX '09

cinteză, cintezesubstantiv feminin

  • 1. Mică pasăre cântătoare cu ciocul conic, scurt și tare, cu penajul cenușiu-albăstrui sau brun-roșcat, având pe aripă o dungă albă (Fringilla coelebs). DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: cintezoi
    • format_quote Fă-mi vro cincizeci cositori, Patruzeci grămăditori Și treizeci de strîngători, C-o să-i duc în Valea-rea, Unde cîntă cinteza. ȘEZ. II 76. DLRLC
  • 2. ornitologie (în) sintagmă Cinteză-de-iarnă = specie de cinteză migratoare, cu partea posterioară a spatelui albă, cu o bandă transversală galben-roșcată peste aripi (Fringilla montifringilla). MDA2
  • 3. ornitologie (în) sintagmă Cinteză-alpină = specie de cinteză cu coada retezată drept, care trăiește în munții înalți (Montifringilla nivalis). MDA2
  • 4. ornitologie regional (Carduelis spinus) MDA2
    sinonime: scatiu
  • 5. regional Horă în care jucătorii se țin de umeri. MDA2
etimologie:

sfințit, sfințităadjectiv

(termen) bisericesc
  • 1. Asupra căruia a fost efectuat un ritual pentru a-i da un caracter sacru. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Apă sfințită. DLRLC
  • 2. Epitet de onoare dat clericilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote (Uneori precedat de «prea» sau de «înalt prea») Înalt preasfințitul părinte. DLRLC
etimologie:

sfințit, sfințitesubstantiv neutru

  • 1. popular (la) plural cu valoare de singular Trecerea unui astru dincolo de orizont; momentul când astrul apune; locul unde apune. DLRLC
    • format_quote Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127. DLRLC
    • format_quote Într-o pădure mare s-au întîlnit odată doi oameni, unul mergea cătră răsărit și celălalt cătră sfințit. RETEGANUL, P. IV 21. DLRLC
    • format_quote Într-una din zile, cam după sfințitul soarelui... ieși balaurul din groapă și se îndreptă către voinicii care dormeau pe lîngă foc. ISPIRESCU, L. 200. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.