SCATIU, scatii, s. m. Pasăre cântătoare mică, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathi.

scatiu sm [At: CIHAC, II 696 / V: (rar) ~ațiu / Pl: ~ii / E: ngr σκαθί] 1 Pasăre mică, cântătoare, foarte vioaie, cu pene verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre, al cărei cântec seamănă cu al canarului Si: (reg) cintezoi (2), cij, oiță, scaiete (21), saicior, pasăre-galbenă, poala-Sfintei-Marii, (Carduelis spinus). 2 (Rar) Cănăraș (Serinus canaria serinus). 3 (Reg) Presură¹ (Emberiza citrinella). 4 (Reg; îc) ~ de gard Presură¹ (Emberiza cirlus). 5 (Reg; îc) ~-cu-cap-roșu Specie de inăriță (Carduelis flammea cabaret). 6 (Arg) Sergent (6). 7 (Arg) Sergent de stradă.

SCATIU, scatii, s. m. Pasăre cântătoare mică, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathí.

SCATIU, scatii, s. m. Pasăre mică și vioaie, cu ciocul conic, puternic, cu penele galbene-verzui și cenușii, cu cîntecul asemănător cu al canarului; trăiește în cîrduri, prin păduri și livezi (Carduelis spinus). În păretele alb, deasupra ușii din față, un scatiu cînta subțire și argintiu, fericit în lumina și-n verdeața aceea. SADOVEANU, O. IV 109. O păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă... la umbră, la adăpost. GÎRLEANU, L. 41. Se pomeni voinicul înconjurat de o spuză de scatii ca frunza și ca iarba, care se lăsară la pămînt și se făcură roată împrejurul lui. POPESCU, B. III 65.

SCATIU ~i m. Pasăre sedentară cântătoare, de talie mică, cu cioc scurt și drept, cu penaj verde-gălbui, având dungi negre pe aripi. /<ngr. skathí

scatiu m. pasăre cu pene aurii, care cântă imitând canarul (Fringilla citrinella). [Gr. mod. SKATHI].

scatíŭ (ngr. skathi). O păsărică cu pene verzuĭ (maĭ închide de cît floreanuluĭ), galbene la pept și negre la creștet și maĭ puțin de cît stiglețu (fringilla citrinella). – Fem. scatlică, pl. e. E maĭ urîtă de cît scatiu și n’are pene galbene la pept, ci cenușiĭ pestrițe.

scațiu sm vz scatiu

scatiu s. m., art. scatiul; pl. scatii, art. scatiii (desp. -ti-ii)

scatiu s. m., art. scatiul; pl. scatii, art. scatiii (-ti-ii)

scatiu s. m., art. scatiul; pl. scatii, art. scatiii

scatiu

SCATIU s. v. cinteză, gardian, inăriță-verde, presură, sergent.

SCATIU s. (ORNIT.; Carduelis spinus) (reg.) cintezoi, ciz, oiță, pasăre-galbenă, poala-Sfintei-Mării, (prin Olt.) scaiete.

SCATIU s. (ORNIT.; Carduelis spinus) (reg.) cintezoi, ciz, oiță, pasăre-galbenă, poala-Sfintei-Mării, (prin Olt.) scaiete.

scatiu s. v. CINTEZĂ. GARDIAN. INĂRIȚĂ-VERDE. PRESURĂ. SERGENT.

scatiu (-ii), s. m. – 1. Pasăre (Fringilla spinus). – 2. (Arg.) Agent, polițist. Ngr. σϰαθί (Tiktin; Gáldi 248).

scatiu, scatii s. m. (intl., înv.) sergent de stradă