4 intrări

Articole pe această temă:

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARMÁ, sarmale, s. f. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) înfășurată în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmálă s. f.] – Din tc. sarma.

sarma sf [At: IORGA, S. D. XII, 207 / V: (reg) ~lă, ~mă (Pl: sarme), săr~ (Pl: sărmi) / Pl: ~le, (reg) sărmale / E: tc, srb sarma] 1 (Mpl) Preparat culinar obținut din carne tocată amestecată cu orez (sau numai din orez), cu ingrediente etc., rulate în foi de varză (acră), de viță etc. Si: (reg) gălușcă (1), perișoară, pernuță, puică, purcel. 2 (Ban; Mun; șîs sarmă de piparcă sau de pipară) Ardei umplut.

SARMÁ, sarmale, s. f. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) învelită în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmálă s. f.] – Din tc. sarma.

SARMÁ, sarmale, s. f. (Mai ales la pl.) Preparat culinar din carne tocată amestecată cu orez și cu alte ingrediente, făcută cocoloș și învelită în foaie de varză, de viță etc. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci... și feli de feli de bucate. CREANGĂ, P. 29. Costachi bucătarul... nimerea foarte bine sarmalele. GHICA, S. 76. ◊ Expr. A înghiți sarmaua = a înghiți gălușca, v. înghiți. – Variantă: sarmálă s. f.

SARMÁ ~le f. mai ales la pl. Preparat culinar din carne tocată, amestecată cu orez (crupe) și alte ingrediente și învelită în foi de varză sau de viță de vie; gălușcă. [Art. sarmaua; G.-D. sarmalei] /<turc., sb. sarma

sarmà f. cocoloș de carne tocată și de orez învelit în foi de viță sau de varză; a toca cuiva carnea sarmale, a i-o tăia în bucățele, a-l sfâșia. [Turc. SARMÁ].

sarmá f. (turc. sarmá, d. sarmak, a învălătuci; ng.r sarmâs, ung. szárma. V. sarghie 1 și saric). Cocoloș de carne tocată orĭ de orez orĭ de meĭ învălit în frunzp de viță de vie, de varză, de ștevie, de țeĭ ș.a. – În Munt. cele maĭ micĭ (de carne) se numesc sărmăluțe. – V. gălușcă și perișoară.

SARMÁLĂ s. f. v. sarma.

SẤRMĂ, sârme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal prețios. II. (Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma.

sârmă sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/1 / V: (înv) săr~, sir~, (îvr) șăr~ / Pl: ~me, (reg) ~mi / E: tc sirma, ngr σύρμα] 1 (Îvr) Fir de aur sau de argint. 2 (Îvr) Filigran (1). 3 (Reg) Diademă (3). 4 (Reg) Țesătură încrețită de fir care împodobește opregul. 5 Fir metalic de oțel, de aramă, de aluminiu etc. cu secțiune transversală circulară mai mică de 16 mm. 6 (Pgn) Fir metalic de orice grosime Si: (reg) drot (1), (îvr) tel. 7 (Pex) Rețea din sârmă (6). 8 (Pan) Cablu format din mai multe fire metalice. 9 (Îs) ~ ghimpată (sau, rar cu ghimpi) Fir dublu obținut prin răsucirea a două fire de oțel moale (galvanizat) pe care sunt fixate din loc în loc noduri cu ghimpi metalici. 10 (Șîs) ~ de parchet (sau parchete ori de frecat parchetul) Împletitură, în formă de plasă, din fire de oțel, prevăzută cu muchii ascuțite, folosită la curățarea parchetului prin răzuire. 11 (Fam; gmț; îe) A veni (ceva) prin ~ A fi transmis (ceva) prin telegraf. 12 (Gmț; îe) A vorbi (cu cineva) pe ~ A vorbi (cu cineva) la telefon. 13 (Fam; gmț; îe) A băga (cuiva) o ~ A telefona (cuiva). 14 (Reg; îe) ~ de om Se spune despre un om de neam bun și înzestrat cu multe calități. 15 (Îe) A juca pe ~ A se acomoda cu împrejurările, a ști să se descurce în orice situație. 16 (Nav) Parâmă făcută din fire de sârmă (5) răsucite. 17 (Olt) Fiecare dintre firișoarele de borangic care, la trasul gogoșilor, se unesc, se lipesc pentru a da firul de țesut. 18 (Buc) Iarbă mare care crește pe câmp. 19 (Ban) Panglică. 20 (Spc) Cordea care se pune la pălărie. 21 (Arg) Moldovean. 22 (Ban) Șiret la ghete. 23 (Reg) Parte a viorii nedefinită mai de aproape, probabil coardele. 24 (Iht; Mun) Plevușcă1 (Leucaspius delineatus).

SÂRMĂ, sârme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secțiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sârmă de parchet = sârmă de oțel cu muchii ascuțite, în forma unui ghemotoc, folosită la curățarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal prețios. II. (Iht.) Plevușcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma.

SÎ́RMĂ, sîrme, s. f. I. 1. Fir metalic (de oțel, de aramă, de aluminiu etc.) Bozan s-a urcat sus pe scara de sîrmă, la comanda podului rulant. SAHIA, N. 33. Și nădejdea de la mine E ca sîrma de subțire; Ca sîrma din bolta veche, Cum o tragi se rupe-n șepte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. ◊ Fig. Vremea era limpede; de la asfințit strecura soarele sîrme de aur peste acoperișurile roșii ale pavilioanelor. SADOVEANU, O. VI 185. Plouă!... Iar pe strada animată ca la cinematograf, Ploaia zugrăvește-n aer sîrme lungi de telegraf. TOPÎRCEANU, P. 79. ◊ Sîrmă ghimpată v. ghimpat. Sîrmă de parchet = sîrmă de oțel cu muchii ascuțite, folosită la curățirea parchetelor. 2. (Învechit) Fir de metal prețios. Are să-ți spuie că poți trage din straiul ei un fir de sîrmă ori de mătasă. SADOVEANU, Z. C. 211. ◊ (În metafore și comparații) Mijlocul îl avea încins cu un colan țesut în fir sîrmă. FILIMON, C. 216. 3. (Ban.) Fir de mătase împletit în formă de sfoară; panglică de mătase. Sfîrșindu-se și această ceremonie... fetele din Banat, împărțind în două sîrma (panglica) care... au ținut-o preste cel mort, se întorc cu toții spre casă. MARIAN, Î. 337. Nime n-o mai jelește, Fără Ion cu capul gol, Că doar lui i-a fost mai dor, Și Achim cu sîrma neagră, Că doar lui i-a fost mai dragă. HODOȘ, P. P. 118. II. (Iht.) Plevușcă.

ȘARMÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A încânta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].

SÂRMĂ ~e f. Fir metalic de diverse grosimi, având numeroase întrebuințări. ~ de aluminiu. ~ ghimpată. /<turc. surma, ngr. syrma

sârmă f. 1. fir de aur sau de argint: cioltare cusute cu sârmă de aur FIL.; 2. filigran: felegele de smalț cu zarafuri de sârmă OD.; 3. azi, fir de fler. [Gr. mod. SYRMA].

sî́rmă f., pl. e (ngr. sýrma, sîrmă, d. vgr. sýrma, lucru tras, sýro, trag; vsl. sirĭma, sîrmă, bg. sŭrma, sîrmă; turc. syrma sîrmă de aur saŭ de argint). Vechĭ. Fir de aur saŭ de argint. Filigrană, lucrare din fire de argint. Azĭ. Fir de orĭ-ce metal (fer, aramă): oale legate cu sîrmă, sîrma telegrafuluĭ, telegraf fără sîrmă (greșit fără fir, după fr. sans fil).

arată toate definițiile

Intrare: sarma
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarma
  • sarmaua
plural
  • sarmale
  • sarmalele
genitiv-dativ singular
  • sarmale
  • sarmalei
plural
  • sarmale
  • sarmalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarma
  • sarmala
plural
  • sarmale
  • sarmalele
genitiv-dativ singular
  • sarmale
  • sarmalei
plural
  • sarmale
  • sarmalelor
vocativ singular
plural
sarmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Sârmă
Sârmă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sârmă
Intrare: sârmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sârmă
  • sârma
plural
  • sârme
  • sârmele
genitiv-dativ singular
  • sârme
  • sârmei
plural
  • sârme
  • sârmelor
vocativ singular
plural
sărmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șarma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șarma
  • șarmare
  • șarmat
  • șarmatu‑
  • șarmând
  • șarmându‑
singular plural
  • șarmea
  • șarmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șarmez
(să)
  • șarmez
  • șarmam
  • șarmai
  • șarmasem
a II-a (tu)
  • șarmezi
(să)
  • șarmezi
  • șarmai
  • șarmași
  • șarmaseși
a III-a (el, ea)
  • șarmea
(să)
  • șarmeze
  • șarma
  • șarmă
  • șarmase
plural I (noi)
  • șarmăm
(să)
  • șarmăm
  • șarmam
  • șarmarăm
  • șarmaserăm
  • șarmasem
a II-a (voi)
  • șarmați
(să)
  • șarmați
  • șarmați
  • șarmarăți
  • șarmaserăți
  • șarmaseți
a III-a (ei, ele)
  • șarmea
(să)
  • șarmeze
  • șarmau
  • șarma
  • șarmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sarma sarmală sarmă sărma

  • 1. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) înfășurată în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Face ea sarmale, face plachie, face alivenci... și feli de feli de bucate. CREANGĂ, P. 29.
      surse: DLRLC
    • Costachi bucătarul... nimerea foarte bine sarmalele. GHICA, S. 76.
      surse: DLRLC

etimologie: