sîrmă f., pl. e (ngr. sýrma, sîrmă, d. vgr. sýrma, lucru tras, sýro, trag; vsl. sirĭma, sîrmă, bg. sŭrma, sîrmă; turc. syrma sîrmă de aur saŭ de argint). Vechĭ. Fir de aur saŭ de argint. Filigrană, lucrare din fire de argint. Azĭ. Fir de orĭ-ce metal (fer, aramă): oale legate cu sîrmă, sîrma telegrafuluĭ, telegraf fără sîrmă (greșit fără fir, după fr. sans fil).