4 intrări

57 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pământului = plantă erbacee toxică, cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); (înv.) rod-de-zahăr = dulceață de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlăstar, odraslă. [Var.: (rar) roádă s. f.] – Din sl. rodŭ.

rod2 sn [At: MUSCEL, 40 / Pl: ? / E: nct] (Mun) 1 Mică proeminență pe o suprafață netedă. 2 Gaură, scobitură pe o suprafață netedă. 3 Por.

rod1 sn [At: PSALT. HUR. 3r/13 / V: roa sf / Pl: roade, (îvp) ~uri, (înv) ~ure / E: vsl родъ] 1 (Adesea csc) Produse vegetale cultivate Si: recoltă, (îrg) rodire (3) Vz bucate (8). 2 (Îla) De (sau ca, pe) ~ Care rodește Si: roditor (1). 3 (Spc; d. pomi; îal) Fructifer (1). 4 (D. pomi; îal) Încărcat de roade. 5 (Îlv) A da (sau a face) ~ (sau roadă) A rodi (1). 6 (Pop; îe) A da în ~ sau a se da pe ~, (reg) a lega ~ (sau roadă) A începe să rodească Si: a lega. 7 (Îc) Rodul-pământului Plantă erbacee veninoasă cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului Si: (reg) mana-pământului, murt, piciorul-vițelului, porumbul-cucului, rădăcină-de-friguri, ungureancă, (Trs) aron1 (1), cocoșoaică (1), hribă (4), mărceț, (Ban) barba (41)-lui-Aron, călindar (12), timp (Arum maculatum). 8 (Fig) Rezultat (al unei munci, al unei acțiuni) Si: avantaj (1), efect (1), folos (1). 9 (Înv) Muncă. 10 (Înv) Jertfă. 11 Copil (1). 12 (La animale) Pui. 13 (Îrg) Produs al glandelor de reproducere ale animalelor și oamenilor, din care se dezvoltă fătul Si: sămânță. 14 (Reg; d. animale; îla) De roadă De reproducere. 15 (Reg) Testicul. 16 (Înv) Urmaș. 17 (Pex) Familie (7). 18 Generație (5). 19 (Reg) „Crestătură sau nod format în cornul berbecilor, în timpul cât nu crește cornul”.

ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pământului = plantă erbacee veninoasă, cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); (înv.) rod-de-zahăr = dulceață de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlăstar, odraslă. [Var.: (rar) roádă s. f.] – Din sl. rodŭ.

ROD, roade, s. n. 1. (Și în forma roadă; la sg. adesea cu sens colectiv) Nume generic dat produselor vegetale cultivate (în special fructului lor). V. bucate, recoltă. După zile și săptămini de muncă, vor urca la ei în podul bordeiului saci cu grîu, secară, tot felul de rodtotul cîștigat cu cele trei coase. CAMILAR, N. II 385. Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. Multe flori sînt, dar puține Rod în lume o să poarte. EMINESCU, O. I 226. Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit, care nici o roadă nu aduce. NEGRUZZI, S. I 8. ◊ (În contexte figurate) Deci trebuie să sameni și dumneata ca și alții, așteptînd roada cu răbdare. SADOVEANU, D. P. 19. Critici, voi, cu flori deșerte, Care roade n-ați adusE ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai de spus. EMINESCU, O. I 227. ◊ Loc. adj. (Despre pomi) Cu rod = roditor, fructifer. Casele s-au încunjurat de umbrele pomilor cu rod. C. PETRESCU, S. 179. ◊ Compuse: rodul-pămîntului = plantă erbacee veninoasă, cu frunze mari, late și lucioase și după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); piciorul-vițelului. Piciorul-vițelului ori rodul-pămîntului crește în locuri umede și umbrite, prin păduri. ȘEZ. XV 105; rod-de-zahăr = rodozahar. Într-o zi... îmi găsi pricină de la te mieri ce, de la un rod-de-zahăr care se zăhărise. GANE, N. II 164. 2. Fig. Efect (al unei acțiuni, al unei munci), urmare, produs, rezultat. Am un întreg proiect care ar da roade frumoase. C. PETRESCU, C. V. 110. Ei, mamă, să-mi încerc și eu norocul, că cercarea bună roade rele n-are. DELAVRANCEA, S. 22. ♦ Folos, avantaj. Al sudorilor streine rod, ei nu-l vor mai culege; Va fi mare tot romînul, țării lui folositor. ALEXANDRESCU, M. 23. 3. Prunc, copil, vlăstar, odraslă. Din dragostea mea cu împărăteasa n-a ieșit încă fecior. Ce să fac, o filozofilor... ca să am roadă? SADOVEANU, D. P. 9. Îi părea rău ca să-și părăsească soția și să se ducă în lume după cîștig, măcar că ea nu-l îmbucurase nici cu un rod. SBIERA, P. 225. Complimentele mele lui Burduf și nuntă veselă cu roadă. ALECSANDRI, S. 307. – Pl. și: (învechit și popular) roduri (NEGRUZZI, S. I 9, TEODORESCU, P. P. 173, ALECSANDRI, P. P. 246). – Variantă: roádă s. f..

ROD roáde n. 1) Produs vegetal (mai ales fruct) al plantelor cultivate; recoltă. ◊ Cu ~ roditor. ~ul-pământului plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze mari, lucioase, după a cărei dezvoltare florală, în popor, se apreciază recolta așteptată. 2) fig. Rezultat al unei acțiuni; consecință; urmare; efect. ~ul convorbirilor. 3) înv. pop. Persoană (de orice vârstă) în raport cu părinții ei; odraslă. /<sl. rodu

rod n. 1. fruct: roadele pomului, rodul pântecelui; 2. Bot. rodu-pământului, plantă erbacee cu rizomul tuberculos și foarte avut în feculă (Arum maculatum). [Slav. RODŬ, naștere, soiu, generațiune (bulg. ROD, fruct)].

2) rod (est) și roz (vest), ros, a roáde v. tr. (lat. rodere, it. ródere, pv. roire, rozer, vfr. roure, sp. pg. roer. V. rost). Mănînc, micșorez pin frecare: șoariciĭ rod cărțile, pila roade feru, cizma l-a ros la gleznă. Atac pe cale chimică: rugina roade feru. Fig. Consum, chinuĭesc pin întristare saŭ grijĭ: grija asta-l rodea. Cĭoplesc, civilizez: trăise pintre boĭerĭ și se maĭ rosese. V. refl. Mă civilizez. Mă frec, mă vîntur: te rozĭ de atîta timp pe la bucătărie, și tot nu știĭ să facĭ o cĭorbă. A te roade ceva (la inimă), a te chinui, a nu te lăsa în pace.

1) rod n., pl. roade și (vechĭ) rodurĭ (vsl. bg. rus. rod, naștere, neam, rudenie, fel. V. rudă 1, norod, porodiță). Poamă, fruct: rodu nuculuĭ se numește „nucă”. Producțiune în general: roadele pămîntuluĭ. Fig. Rezultat: roadele munciĭ. Rodu pămîntuluĭ, cocoșoaĭcă.

ROÁDĂ s. f. v. rod.

ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții, puțin câte puțin, dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (Tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.

roade1 [At: PSALT. 166 / Pzi: rod, (îrg) roz Cj 3: și să roa / E: ml rodere] 1 vt A rupe cu dințiii, cu gura, puțin câte puțin, fărâme dintr-un obiect tare (de obicei dintr-un aliment, pentru a mânca). 2 vt (Îe) A ~ (cuiva) urechile (sau capul) A plictisi (pe cineva) repetându-i mereu același lucru. 3 vt (Îe) A (nu) avea (ceva) de ros A (nu) fi bogat. 4 vt (Îae) A (nu) fi în slujbă. 5 vt (Îe) A ~ litrele A-i plăcea (cuiva) băutura. 6 vt (Îe) A ~ pe cineva ca pe un picior de porc A bate pe cineva la cap. 7 vt (Fig; d. stări sufletești, gânduri, sentimente etc.) A preocupa fără încetare Si: a chinui (4), a consuma (3), a frământa (19), a tortura. 8 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la inimă A umple de neliniște, de supărare Si: a chinui (5). 9 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la ficați A regreta (ceva). 10 vr (D. oameni) A se dușmăni. 11 vr (Reg; îe) A te ~ cu cineva în gură A te ciorovăi cu cineva. 12 vt A exploata (1). 13 vt A distruge în ascuns Si: a măcina, a submina. 14 vt A morfoli (ceva) în gură fără a fărâmița sau a mânca Si: a mesteca. 15-16 vtr A (se) distruge (un material, un obiect) printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare Si: a (se) rupe (46-47), a (se) uza, (reg) a (se) rumega (6). 17 vt (Îe) A ~ cuiva pragul A vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. 18 vt A eroda (1). 19 vt (Mai ales d. încălțăminte) A (se) răni pielea (prin faptul că ceva apasă mereu asupra ei). 20 vr (Fig) A se șlefui. 21 vi (Arg) A învăța mecanic Si: a toci.

ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.

ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. A rupe cu dinții, puțin cîte puțin, mici fărîme dintr-un obiect tare (de obicei dintr-un aliment, pentru a mînca). Să rod pîinea uscată a străinului. DELAVRANCEA, O. II 258. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș, Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. EMINESCU, O. I 105. De zece zile caii n-au ros decît coaja copacilor. NEGRUZZI, S. I 167. Căprioare, sorioare, sculați în două picioare, Roadeți poala codrului, Să văd matca Oltului. ALECSANDRI, P. P. 291. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.Expr. A roade (cuiva) urechile = a plictisi (pe cineva) repetîndu-i mereu același lucru, revenind mereu asupra aceluiași subiect; a-i împuia cuiva capul. Dară muierea tot nu înceta să-i roadă urechile ca să-i prăpădească [pe copii]. SBIERA, P. 169. Aista-i groful cel vestit despre care-mi rodea urechile cucoana Gahița? ALECSANDRI, T. 1036. ◊ Intranz. Cariu-n grindă s-aude-acum rozînd. COȘBUC, P. II 51. Ospătînd la masă... rodeam la un picioruț de rață. SBIERA, P. 80. Tremură popa să moară Cu prescura subsuoară; Ar muri și nu se-ndură, C-ar mai roade la prescură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. 2. Tranz. Fig. (Despre gînduri, sentimente, stări sufletești) A preocupa fără încetare, a frămînta, producînd suferințe, chinuind, torturînd. Pe Titu Herdelea îl rodea de mult o întrebare. REBREANU, R. I 80. Își ascundea gelozia care începuse s-o roadă. BART, E. 319. Marcu bea și nu prea bea. Căci amar grija-l rodea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. ◊ (Impersonal) Îl rodea să întrebe ce s-a mai întîmplat, dar se sfia. REBREANU, I. 36. ◊ (În legătură cu «inimă», «rărunchi» etc.) Trist și mut, își ascundea chinul sufletesc care-i rodea ca un vierme inima rănită. BART, E. 59. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? NECULUȚĂ, Ț. D. 55. Săracă inimă-ntreagă, Cum o roade-o goangă neagră. HODOȘ, P. P. 70. ◊ Intranz. Ca să alunge gîndul care rodea în el, schimbă altăceva: ce voiam să te rog? C. PETRESCU, Î. II 60. ♦ A distruge în ascuns, a submina. Urîtul și întristarea îi rodeau sănătatea. SADOVEANU, O. I 309. 3. Tranz. A morfoli în gură fără a fărîmița sau a mînca. În cele din urmă el începu să-și roadă mustața cu dinții și să zîmbească în el. SLAVICI, O. I 170. Copilul... rodea o bucată de mănușă de piele. DRĂGHICI, R. 26. Din barbă-și rodea Și se necăjea. TEODORESCU, P. P. 494. 4. Tranz. A distruge (un material) pe încetul printr-o acțiune îndelungată de măcinare, de frecare; a toci, a uza printr-o întrebuințare îndelungată. (Fig.) Anii rod arginților zimții, Copiii cărunțesc și mor părinții. BENIUC, V. 83. ◊ Expr. A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. Mă îmbrac repede și pornesc să le rod pragul oamenilor. C. PETRESCU, O. P. I 267. ♦ A freca suprafața pielii de pe un deget, picior etc. (producînd răni, jupuiri). A început a scrîșni și a da dracului o cizmă care-l roade la piciorul stîng. SADOVEANU, O. VI 233. ◊ Refl. I se rosese degetele torcînd la lînă. BOLINTINEANU, O. 377. 5. Refl. Fig. A se șlefui, a se ciopli, a căpăta maniere, a se civiliza. Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Eș, doar ne-om mai roade puțintel și noi. ALECSANDRI, T. 482. Se vede, a zis bătrînul, că... nu te-ai ros în lume, de nu știi ce grăiești. NEGRUZZI, S. II 235. Îl trimit (pe fiul meu) la domnia-ta, ca să se mai roadă. FILIMON, la TDRG. – Prez. ind. și: roz.

A ROÁDE rod tranz. 1) A face să se roadă. 2) A rupe cu dinții (sau cu altceva) în bucăți mici. ~ unghiile.~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu întrebări, rugăminți etc.). 3) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic și insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a frământa; a măcina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora puțin printr-o acțiune sistematică și îndelungată. Ploile dese au ros malurile.~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fără nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu încetul, puțin câte puțin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre încălțăminte neajustată) A face să simtă dureri (la picioare); a bate. Mă rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necăji, căutând nod în papură. /<lat. rodere

A SE ROÁDE se roáde intranz. A-și pierde integritatea (prin frecare, măcinare etc.). /<lat. roadere

roadă f. rod; fig. umana roadă EM. [Abstras din pl. roade].

roade v. 1. a rupe sau sfărâma cu dinții, a mânca ceva tare: a roade un os; 2. a strica, a vătăma: rugina roade fierul; 3. fig. a consuma: necazul roade inima; 4. a turmenta: mă roade la inimă de foame; 5. fig. a ciopli: doar ne-om mai roade puțintel și noi AL. [Lat. RODERE].

roádă f., pl. e (d. rod 1). Rod, poamă, fruct: la lună, la săptămînă îșĭ umplu cu apă mîna și se duse ca să vadă de ĭ-a dat Dumnezeŭ roadă (P. P.).

rodozáhar n., pl. urĭ (ngr. rodo-záhari). Sec. 19. Dulceață de petale de trandafir. – Și azĭ în est rod de záhăr!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roade (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, 2 sg. rozi, 3 sg. roade, imperf. 1 sg. rodeam, perf. s. 1 sg. rosei, 1 pl. roaserăm, m.m.c.p. 1 pl. roseserăm; conj. prez. 1 sg. să rod, 3 să roa; ger. rozând; part. ros

rodul-pământului (plantă) s. m. art.

roade (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. rosei, 1 pl. roaserăm; conj. prez. 3 să roadă; ger. rozând; part. ros

!rodul-pământului (plantă) s. m. art.

roáde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. roséi, 1 pl. roáserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. roádă; part. ros

roade (ind. prez. 1 sg. rod, conj. roadă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROD s. v. avantaj, beneficiu, câștig, coborâtor, consecință, descendent, efect, folos, generație, neam, odraslă, profit, progenitură, repercusiune, rezultat, scoborâtor, seminție, spiță, testicul, urmare, urmaș, viță, vlăstar.

ROD s. (BOT.) 1. v. fruct. 2. v. recoltă. 3. bucate (pl.), recoltă, (înv.) vipt. (A strâns ~ul câmpului.) 4. rodul-pământului (Arum maculatum) = (reg.) ungureancă, mana-pământului, piciorul-vițelului, porumbul-cucului, rădăcină-de-friguri, (Transilv.) aron, (Ban.) călindar, (Transilv.) cocoșoaică, hribă, mărceț, (Ban.) timp, barba-lui-Aron.

ROD s. (BOT.) 1. fruct, poamă, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.) 2. recoltă, (pop.) strînsă, strînsură, (înv. și reg.) rodire, strînsoare, (înv.) agru. (Am obținut un ~ bogat.) 3. bucate (pl.), recoltă, (înv.) vipt. (A strîns ~ cîmpului.) 4. rodul-pămîntului (Arum maculatum) = (reg.) ungureancă, mana-pămîntului, piciorul-vițelului, porumbul-cucului, rădăcină-de-friguri, (Transilv.) aron, (Ban.) călindar, (Transilv.) cocoșoaică, hribă, mărceț, (Ban.) timp, barba-lui-Aron.

rod s. v. AVANTAJ. BENEFICIU. CÎȘTIG. COBORÎTOR. CONSECINȚĂ. DESCENDENT. EFECT. FOLOS. GENERAȚIE. NEAM. ODRASLĂ. PROFIT. PROGENITURĂ. REPERCUSIUNE. REZULTAT. SCOBORÎTOR. SEMINȚIE. SPIȚĂ. TESTICUL. URMARE. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.

ROÁDE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. v. ponosi. 4. a mânca. (Nu-ți mai ~ unghiile!) 5. a (se) distruge, a (se) mânca. (Moliile au ~ haina.) 6. v. ataca. 7. v. eroda. 8. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.)

ROÁDE vb. v. chinui, civiliza, consuma, cultiva, frământa, munci, obseda, persecuta, preocupa, rafina, stila, submina, tortura, urmări.

ROADE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. a mînca. (Nu-ți mai ~ unghiile.) 4. a (se) distruge, a (se) mînca. (Moliile au ~ haina.) 5. a ataca, a mînca. (Rugina ~ fierul.) 6. (GEOGR., GEOL.) a (se) eroda, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroși, (fig.) a (se) mînca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.) 7. a (se) măcina, a (se) mînca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 8. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.)

roade vb. v. CHINUI. CIVILIZA. CONSUMA. CULTIVA. FRĂMÎNTA. MUNCI. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. RAFINA. STILA. SUBMINA. TORTURA. URMĂRI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rod (roáde), s. n.1. Reproducere. – 2. Fruct. – Mr., megl. rod. Sl. rodŭ „specie” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 316), cf. bg. rod „fruct”. – Der. roadă, s. f. (fruct, produs, recoltă); rodi, vb. (a da naștere; a produce, a fructifica), din sl. roditi; rodini, s. f. pl. (zi de naștere, reproducere; generare; creație; vizită care se face unei lăuze și cadoul care i se duce), din sl. rodiny; roditor, adj. (fructifer); rodnic, adj. (fructifer; prosper, fecund); rodnicie, s. f. (fecunditate); nerodnic, adj. (care nu face fructe); rodos, adj. (productiv).

roáde (ród, rós), vb. – A rupe cu dinții, pentru a mînca. – Mr. arod, aroș, aroadere, megl. rod, roș, rǫdiri. Lat. rǒdĕre (Pușcariu 1471; REW 7358), cf. it. rodere, prov. roire, v. fr. roure, sp., port. roer.Der. ros, adj. (mîncat; uzat); rosătură, s. f. (loc ros, rană); rosură, s. f. (roadere, rosătură).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rod, roduri, s.n. – 1. Neam, urmaș, descendent: „...au dat această sfântă carte pentru sufletul său și a toată sămânța sa, până la al 7-lea rod, ca să le fie pomană” (Bârlea, Însemnări: 206). 2. Copil, prunc, vlăstar, odraslă. 3. Fruct. – Din sl. rodǔ „specie” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

rod, roduri, s.n. – 1. Neam, urmaș, descendent: „... au dat această sfântă carte pentru sufletul său și a toată sămânța sa, până la a 7 rod, ca să le fie pomană” (Bârlea Însemnări: 206). 2. Copil, prunc, vlăstar, odraslă. 3. Fruct. – Din sl. rodu „specie”.

ROD-, v. RODO-.~acant (v. -acant), adj., cu spini roșii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Rod, zeu slav, protector al neamului, al descendenților dintr-un strămoș comun și patron al fecundității. Era însoțit de un grup de zeițe ale nașterii, numite rojdanice („născătoare”), spirite feminine ocrotitoare ale mamelor și pruncilor.

ROD (în mitologia slavă), zeu al fecundității, însoțit, de obicei, de mai multe zeițe ale nașterii. Era considerat protector al neamului și al descendenților din același strămoș.

ROD, Edouard (1857-1910), romancier elvețian de limbă franceză. Romane naturaliste („Nevasta lui Henri Vanneau”), mai târziu psihologice, axate pe probleme de conștiință („Cursa spre moarte”, „Sensul vieții”). Eseuri („G. Leopoldi”, „Dante”, „J.-J. Rousseau”). Teatru („Reformatorul”).

ALL GOOD THINGS WHICH EXIST ARE THE FRUITS OF ORIGINALITY (engl.) toate lucrurile bune câte există sunt roadele originalității – J. St. Mill, „On Liberty”, Introducere. Efortul creator al omului este cel care conferă valoare lucrurilor.

CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (strădaniile) tale le vor culege nepoții – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie să trudești gândindu-te la cei ce vor veni după tine.

ARUM L., RODUL PĂMÎNTULUI, fam. Araceae. Gen originar din Europa și regiuni mediteraneene, 12 specii, cu rizom tuberculiform. Frunze sagitate, cu baza cordată, cu 2 lobi îndreptați lateral, lung-pețiolate, verzi-lucioase, dispuse la baza plantei, margini întregi. Flori unisexuate, dispuse monoic pe o tulpină terminată cu un spadice drept (florile așezate la bază, în două inele, unul inferior format din flori femele, ovarul cu o singură lojă și unul deasupra, cu flori mascule, cu cîte 3-4 stamine), însoțit de o spată ovată sau ovat-lanceolată. Fruct, bacă cu o sămînță.

Carpent tua poma nepotes (lat. „Nepoții îți vor culege roadele”) – versul 50 din Egloge (IX) de Vergiliu. Omul nu trebuie să se gîndească numai la dînsul, ci și la urmași: nu numai la clipa de față, ci și la ziua de mîine. Fabulistul francez La Fontaine s-a inspirat din acest vers, pentru fabula sa Le vieillard et les trois jeunes hommes (Bătrînul și cei trei flăcăi) unde exprimă o idee similară: Mes arrière-neveux me devront cet ombrage (Strănepoții mei se vor folosi de acest umbrar). LIT

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a roade (cuiva) pragul expr. a vizita (pe cineva) prea des / prea stăruitor.

a-l roade (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. (d. griji, necazuri) a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva).

Intrare: rod (pref.)
prefix (I7-P)
  • rod
Intrare: rod (s.n.)
rod1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rod
  • rodul
  • rodu‑
plural
  • roade
  • roadele
genitiv-dativ singular
  • rod
  • rodului
plural
  • roade
  • roadelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roa
  • roada
plural
  • roade
  • roadele
genitiv-dativ singular
  • roade
  • roadei
plural
  • roade
  • roadelor
vocativ singular
plural
Intrare: roade
verb (VT632)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roade
  • roadere
  • ros
  • rosu‑
  • rozând
  • rozându‑
singular plural
  • roade
  • roadeți
  • rodeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rod
  • roz
(să)
  • rod
  • roz
  • rodeam
  • rosei
  • rosesem
a II-a (tu)
  • rozi
(să)
  • rozi
  • rodeai
  • roseși
  • roseseși
a III-a (el, ea)
  • roade
(să)
  • roa
  • roa
  • rodea
  • roase
  • rosese
plural I (noi)
  • roadem
(să)
  • roadem
  • rodeam
  • roaserăm
  • roseserăm
  • rosesem
a II-a (voi)
  • roadeți
(să)
  • roadeți
  • rodeați
  • roaserăți
  • roseserăți
  • roseseți
a III-a (ei, ele)
  • rod
(să)
  • roa
  • roa
  • rodeau
  • roaseră
  • roseseră
Intrare: rodul-pământului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodul-pământului
plural
genitiv-dativ singular
  • rodului-pământului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rod, roadesubstantiv neutru

  • 1. Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fruct
    • format_quote După zile și săptămini de muncă, vor urca la ei în podul bordeiului saci cu grîu, secară, tot felul de rod – totul cîștigat cu cele trei coase. CAMILAR, N. II 385. DLRLC
    • format_quote Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
    • format_quote Multe flori sînt, dar puține Rod în lume o să poarte. EMINESCU, O. I 226. DLRLC
    • format_quote Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit, care nici o roadă nu aduce. NEGRUZZI, S. I 8. DLRLC
    • format_quote figurat Deci trebuie să sameni și dumneata ca și alții, așteptînd roada cu răbdare. SADOVEANU, D. P. 19. DLRLC
    • format_quote figurat Critici, voi, cu flori deșerte, Care roade n-ați adus – E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai de spus. EMINESCU, O. I 227. DLRLC
  • 2. figurat Urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am un întreg proiect care ar da roade frumoase. C. PETRESCU, C. V. 110. DLRLC
    • format_quote Ei, mamă, să-mi încerc și eu norocul, că cercarea bună roade rele n-are. DELAVRANCEA, S. 22. DLRLC
    • 2.1. Avantaj, folos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Al sudorilor streine rod, ei nu-l vor mai culege; Va fi mare tot romînul, țării lui folositor. ALEXANDRESCU, M. 23. DLRLC
  • 3. popular Copil, odraslă, prunc, vlăstar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din dragostea mea cu împărăteasa n-a ieșit încă fecior. Ce să fac, o filozofilor... ca să am roadă? SADOVEANU, D. P. 9. DLRLC
    • format_quote Îi părea rău ca să-și părăsească soția și să se ducă în lume după cîștig, măcar că ea nu-l îmbucurase nici cu un rod. SBIERA, P. 225. DLRLC
    • format_quote Complimentele mele lui Burduf și nuntă veselă cu roadă. ALECSANDRI, S. 307. DLRLC
  • comentariu învechit popular Plural și: roduri. DLRLC
etimologie:

roade, rodverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A rupe cu dinții, puțin câte puțin, dintr-un obiect tare (pentru a mânca). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să rod pîinea uscată a străinului. DELAVRANCEA, O. II 258. DLRLC
    • format_quote În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș, Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. EMINESCU, O. I 105. DLRLC
    • format_quote De zece zile caii n-au ros decît coaja copacilor. NEGRUZZI, S. I 167. DLRLC
    • format_quote Căprioare, sorioare, sculați în două picioare, Roadeți poala codrului, Să văd matca Oltului. ALECSANDRI, P. P. 291. DLRLC
    • format_quote Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale. DLRLC
    • format_quote Cariu-n grindă s-aude-acum rozînd. COȘBUC, P. II 51. DLRLC
    • format_quote Ospătînd la masă... rodeam la un picioruț de rață. SBIERA, P. 80. DLRLC
    • format_quote Tremură popa să moară Cu prescura subsuoară; Ar muri și nu se-ndură, C-ar mai roade la prescură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A roade (cuiva) urechile = a mânca foarte mult, păgubind pe cineva. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble tranzitiv A roade (cuiva) urechile = a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: plictisi
      • format_quote Dară muierea tot nu înceta să-i roadă urechile ca să-i prăpădească [pe copii]. SBIERA, P. 169. DLRLC
      • format_quote Aista-i groful cel vestit despre care-mi rodea urechile cucoana Gahița? ALECSANDRI, T. 1036. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat Despre gânduri, sentimente etc.: chinui, consuma, frământa, preocupa, tortura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe Titu Herdelea îl rodea de mult o întrebare. REBREANU, R. I 80. DLRLC
    • format_quote Își ascundea gelozia care începuse s-o roadă. BART, E. 319. DLRLC
    • format_quote Marcu bea și nu prea bea. Căci amar grija-l rodea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. DLRLC
    • format_quote impersonal Îl rodea să întrebe ce s-a mai întîmplat, dar se sfia. REBREANU, I. 36. DLRLC
    • format_quote Trist și mut, își ascundea chinul sufletesc care-i rodea ca un vierme inima rănită. BART, E. 59. DLRLC
    • format_quote Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? NECULUȚĂ, Ț. D. 55. DLRLC
    • format_quote Săracă inimă-ntreagă, Cum o roade-o goangă neagră. HODOȘ, P. P. 70. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Ca să alunge gîndul care rodea în el, schimbă altăceva: ce voiam să te rog? C. PETRESCU, Î. II 60. DLRLC
    • 2.1. A distruge în ascuns. DLRLC
      sinonime: submina
      • format_quote Urîtul și întristarea îi rodeau sănătatea. SADOVEANU, O. I 309. DLRLC
  • 3. tranzitiv regional A morfoli ceva în gură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În cele din urmă el începu să-și roadă mustața cu dinții și să zîmbească în el. SLAVICI, O. I 170. DLRLC
    • format_quote Copilul... rodea o bucată de mănușă de piele. DRĂGHICI, R. 26. DLRLC
    • format_quote Din barbă-și rodea Și se necăjea. TEODORESCU, P. P. 494. DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Anii rod arginților zimții, Copiii cărunțesc și mor părinții. BENIUC, V. 83. DLRLC
    • 4.1. tranzitiv (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: freca
      • format_quote A început a scrîșni și a da dracului o cizmă care-l roade la piciorul stîng. SADOVEANU, O. VI 233. DLRLC
      • format_quote reflexiv I se rosese degetele torcînd la lînă. BOLINTINEANU, O. 377. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mă îmbrac repede și pornesc să le rod pragul oamenilor. C. PETRESCU, O. P. I 267. DLRLC
  • 5. reflexiv figurat rar A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Eș, doar ne-om mai roade puțintel și noi. ALECSANDRI, T. 482. DLRLC
    • format_quote Se vede, a zis bătrînul, că... nu te-ai ros în lume, de nu știi ce grăiești. NEGRUZZI, S. II 235. DLRLC
    • format_quote Îl trimit (pe fiul meu) la domnia-ta, ca să se mai roadă. FILIMON, la TDRG. DLRLC
etimologie:

rodul-pământuluisubstantiv masculin articulat

  • 1. Plantă erbacee toxică, cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Piciorul-vițelului ori rodul-pămîntului crește în locuri umede și umbrite, prin păduri. ȘEZ. XV 105. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic