ODRASLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; progenitură. ◊ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

odraslă sf [At: PSALT. HUR. 112^r/23 / V: (înv) ~le, otd~, (îrg) ~reaslă, (reg) odazlă, ~să, ~scă, ~azgă, ozdreauă / Pl: ~le, (reg) ~răsle / E: vsl одраслъ, отрасль, отраслъ] 1-2 (Îvp) Ramură tânără (folosită pentru altoit) Si: lăstar, mlădiță. 3 (Reg) Copileț la tulpina porumbului. 4 (Reg) Mugur de viță de vie. 5 Descendent. 6-7 (Și irn) Copil.

ODRASLĂ (pl. -Ie) sf. 1 🌿 Mlădiță, (v)lăstar: Lăpușneanul retezase trunchiul, dar odraslele creșteau (NEGR.) ¶ 2 Ⓕ Progenitură, urmaș: un băiat rău la părinți... singura ~ bărbătească în casă (VLAH.); puse în ciur doi căței... spuindu-i că astfel de odrasle i-a născut soția (ISP.) [vsl. otraslĭ].

ODRASLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; progenitură. ♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

ODRASLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; pui. Să nu uiți, Iliuță, că ești odrasla noastră, feciorul Polixeniei. SADOVEANU, N. F. I 30. Se zice că-i odraslă de neam prea strălucit. ALECSANDRI, T. II 84. ◊ (Poetic) Ești nobila odraslă a celui brav popor. ALECSANDRI, T. II 206. 2. (Rar) Ramură tînără, mlădiță, lăstar, vlăstar. Să-mpletim și noi cunună de odrasle înverzite. ȘEZ. VIII 45.

ODRASLĂ ~e f. 1) pop. Persoană (de orice vârstă) în raport cu părinții săi; copil; rod. 2) Pui de animal domestic; prăsilă. 3) Ramură tânără care crește din rădăcina sau din tulpina unei plante mature; lăstar; mlădiță. [Sil. -dras-] /<sl. otraslu, odraslu

odraslă f. 1. germen, mlădiță; 2. fig. urmaș: se zice că-i odraslă de neam prea strălucit AL. 3. progenitură. [Slav. ODRASLĬ].

odráslă f., pl. e (vsl. ot-raslŭ, ot-raslĭ, germine, ramură, d. ot-rasti, a crește ĭar. V. samu-raslă). Vlăstar. Fig. Urmaș, descendent: acest fiŭ e o odraslă vrednică de tatăl luĭ. – În Ps. S. 127, 3, scris otdraslă.

odazlă sf vz odraslă

odrasă sf vz odraslă

odrască sf vz odraslă

odrasle sf vz odraslă

odrazgă sf vz odraslă

odreaslă sf vz odraslă

otdraslă sf vz odraslă

ozdreauă sf vz odraslă

otdráslă, V. odraslă.

odraslă (fam.) (desp. o-dras-) s. f., g.-d. art. odraslei; pl. odrasle

odraslă (înv., pop.) (o-dras-) s. f., g.-d. art. odraslei; pl. odrasle

odraslă s. f. (sil. -dras-), g.-d. art. odraslei; pl. odrasle

odraslă

odraslă (odrasle), s. f. – 1. Vlăstar, lăstar. – 2. Mlădiță, fiu. Sl. otrasli „germen” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 225; Conev 50). – Der. odrăsli, vb. (a germina, a lăstări, a da mlădițe).

VERITAS TEMPORIS FILIA DICITUR (lat.) adevărul este numit odrasla timpului – Gellius, „Noctes Atticae”, 12, 11, 7.

ODRASLĂ s. 1. v. copil. 2. v. urmaș.

ODRASLĂ s. v. lăstar, mladă, mlădiță, smicea, vlăstar.

odraslă s. v. LĂSTAR. MLADĂ. MLĂDIȚĂ. SMICEA. VLĂSTAR.

ODRASLĂ s. 1. copil, progenitură, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv.) naștere. (Asta e ~ lui Popescu.) 2. coborîtor, descendent, progenitură, scoborîtor, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.)

ODRĂSLĂ s. f. 1. (Învechit și popular) Ramură tînără (întrebuințată adesea pentru altoit); mlădiță, lăstar. Feciorii tăi ca de nou odraslele maslinului denpregiurul measei tale. psalt. hur. 112^r/23. Hrana lui în pustie era miiare din flori sălbatece și odrasle din copacii pustiei. varlaam, c. 411. I se păru lui Xerxis cum iaste încununat cu cunună de maslin, și din odreaslile maslinului tot pămîntul au fost acoperit. herodot (1645), 367, cf. anon. car., lb, polizu, lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Din ochiul sau mugurul prins s-a ivit cîte o singură mladă (odraslă). comșa, n. z. 49. Să-mpletim și noi cunună De odrasle înverzite. șez. viii, 45, cf. arh. folk. vi, 163, 298. ◊ Fig. Eu sînt rădăcina, iară voi sînteți odraslele. varlaam, ap. tdrg. Se cade și rădăcina și odraslele ce-au crescut să le spunem și să le arătăm. gavril, nif. 8/18. Dar din zi în zi amorul mai mult trupul mi-a aprins Ș-în inima-m rădăcină și odrasle a întins. pann, e. i, 11/20. Toate acele care pîn-acum le-am văzut, fericite odreasle a acei rădăcini sfinte au fost. arhiva r. i, 61/26. Lăpușneanu retezase trunchiul, dar odraslele creșteau. negruzzi, s. i, 275. ♦ (Regional) Copileț (la tulpina porumbului) (Petreștii de Jos – Turda). alrm sn i h 73/250. ♦ (Regional) Mugur de viță de vie; ochi. alr i 1 712/80, 584. 2. Copil, descendent, urmaș; progenitură. cf. cantemir, hr. 282. Nu era a se potoli acea... întristare cu alt cevași, fără cît iar cu mîngăierea celorlalte odrasle ale măriei sale (cca 1700). MAG. ist. ii, 333/14, cf. uricariul, i, 271. Tu, fiică a Clitemnestrei și odrasl-a lui Atreu, ...ajută brațului mieu. beldiman, o. 9/13. Odraslele voastre sau celelalte mădulări ale familiii vă vor încunjura cu aceleași drăgăstoase griji. marcovici, d. 180/25. Numaidecît s-a văzut Și odrasla Vizandiii, cel numai unul născut. pann, e. ii, 25/4. Odraslă prea strălucită a lui Petru cel slăvit. negruzzi, s. ii, 171. Se zice că-i odraslă de neam prea strălucit. alecsandri, t. ii, 84. Urăm... odraslelor dv. călătorie bună și petrecere frumoasă. caragiale, o. vii, 170, cf. ispirescu, l. 69, odobescu, s. i, 83. S-a despărțit, cu lacrimile pe obraz, de singura odraslă a casei și singura ei mîngîiere. vlahuță, o. a. i, 86. Pentru nimeni în lume, n-ar fi făcut asta... Pentru nimeni în lume, afară de Cănuță, viața și slăbiciunea lui, unica odraslă. bassarabescu,1 s. n. 14. Miron își îmbrățișa odrasla. rebreanu, R. Ii, 16. Nu-nzestrai pe-mpărăteasă cu odraslă bărbătească. Fetele îmi sînt nădejdea. eftimiu, î. 10. Îi ridica pe genunchi și le iscodea jucărele în dorul odraslelor de acasă. c. petrescu, I. i, 256. Să nu uiți, lliuță, că ești odrasla noastră, feciorul Polixeniei. sadoveanu, o. xvii, 395, cf. camil petrescu, o. ii, 84. Se plîngeau mamele de pe strada voastră și din celelalte străzi că le sînt odraslele bolnave. pas, z. i, 215. Își poftea odraslele la treabă. galan, b. i, 243. Și-n iatac că mi-și găsea Leagănul copilului Și odrasla domnului. teodobescu, p. p. 536. Impărăteasa-și cunoscu odrasla. reteganul, p. rv, 37. ◊ (Cu sens colectiv) Îl cercuiră, cu mîngîieri și dezmierdări, odrasla lui de trei fete ca trei zîne, surori și nepoate. delavrancea, s. 83. În capu-mi amețit Văd cinci băieți, opt fete, cu vuiet și strigare Bătîndu-se-ntre dînșii, păn-Pîrlea-n nerăbdare Cu bățul liniștește odrasla-i numeroasă. i. negruzzi, s. ii, 41. – Pronunțat și: (regional) odrazlă (alr i 971/343, 573, alrm ii/i h 194, alr sn i h 219/ 346). – PI. : odrasle și (regional) odrăsle (alr i 971/573). – Și : (învechit) otdraslă (psalt. sch. 275/4), odrasle (varlaam, c. 145), (învechit și regional) odreaslă, (regional) odazlă (alr i 971/280), odrasă (ib. 971/122), odrască (ib. 971/80, alrm ii/i.h 194, pl. odrăști), odrazgă (a i 31), ozdreauă (alr i 971/290, 308, alb ii 6109/310, alb sn i h 219/310, pl. ozdrele) s. f. – Din slavona sîrbă одраслъ, slavona medio-bulgară отрасль, отраслъ.