3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie.

PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie.

PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj. (Învechit și arhaizant) 1. (Adesea substantivat) Scos de sub scutul legilor, izgonit din patrie; exilat, expulzat, surghiunit. A fost trecut primul pe lista proscrișilor. SADOVEANU, E. 228. Proscris, în a mea țară eu nu mă voi rentoarce; Și ochii mei în lacrimi va-nchide un străin. BOLINTINEANU, O. 2. În tot timpul cît a fost proscris și pribeag [Bălcescu] nu a lipsit un singur moment, pînă la moarte, de a lucra pentru țara lui cu pericolul vieții și al sănătății. GHICA, S. A. 166. 2. (Despre idei, atitudini, acțiuni) Interzis, oprit, neîngăduit. Despotismul proscris cată încă a veni în mijlocul nostru sub nume mincinoase și sub mască. BOLINTINEANU, O. 258.

PROSCRÍS, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. [Cf. fr. proscrit, lat. proscriptus].

PROSCRÍS, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie)

proscris m. 1. cel lovit de proscripțiune; 2. cel exilat.

*proscris, -ă adj. și s. Lovit de procripțiune; averile proscrișilor se confiscaŭ.

PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie).

PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie).

PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. (învechit) 1. A scoate pe cineva de sub scutul legilor, a izgoni din propria lui țară drept pedeapsă pentru o vină politică. exila. Și-i trimisesem listă chiar de persoanele ce erau să fie proscrise. GHICA, A. 191. ◊ (Glumeț) Lupii în toate staturile Europei erau proscriși, numai în Moldavia... viețuiau ca în sînul unei republice. NEGRUZZI Ș.I 279. ♦ A interzice, a opri, a nu îngădui. V. aboli. Uitarăți că proscrise sînt orișice dueluri? MACEDONSKI, O. II 140. 2. (În antichitatea romană) A osîndi la moarte fără forme de judecată, înscriind numai pe un afiș numele celui condamnat (osînda putînd fi executată de oricine îl întîlnea pe condamnat).

PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicând pe o listă specială numele celui osândit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere].

PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire)

A PROSCRÍE proscríu tranz. 1) (la romani) A condamna crunt (la moarte sau la exil) fără judecată (afișând numai numele celui osândit). 2) înv. (persoane) A expulza din țară pentru o vină de ordin politic. 3) fig. (idei, activități etc.) A pune sub interdicție; a interzice. /<fr. proscrire

proscrie v. 1. a condamna la moarte fără judecată și afișând simplu numele celor condamnați: Cicerone fu proscris de Antoniu; 2. a alunga, a exila; 3. fig. a desființa: a proscrie un abuz.

*proscriŭ, -scris, a -scríe v. tr. (lat. proscribere, a anunța pin afipt, a publica, a promulga, a despoĭa în numele legiĭ, a pune capu la preț, d. pro, înainte și scríbere, a scrie. V. circum-scriŭ). Condamn la moarte pintr’un simplu afipt public: Sula a proscris miĭ de cetățenĭ romanĭ. Antoniŭ l-a proscris pe Cicerone. Pin ext. Exilez. Fig. Desființez: a proscrie un obiceĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse

proscrís adj. m., s. m. (sil. mf. -scris), pl. proscríși; f. sg. proscrísă, pl. proscríse

!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís

proscríe vb. (sil. mf. -scri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 sg. și pl. proscríe; ger. proscriínd (sil. -scri-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROSCRÍS adj., s. 1. adj., s. v. exilat. 2. adj. interzis, neîngăduit, nepermis, oprit. (Un lucru ~.)

PROSCRIS adj., s. 1. adj., s. (JUR.) alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. (Un ~ politic.) 2. adj. interzis, neîngăduit, nepermis, oprit. (Un lucru ~.)

arată toate definițiile

Intrare: proscris (adj.)
proscris adjectiv
  • silabație: -scris
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proscris
  • proscrisul
  • proscrisu‑
  • proscri
  • proscrisa
plural
  • proscriși
  • proscrișii
  • proscrise
  • proscrisele
genitiv-dativ singular
  • proscris
  • proscrisului
  • proscrise
  • proscrisei
plural
  • proscriși
  • proscrișilor
  • proscrise
  • proscriselor
vocativ singular
plural
Intrare: proscris (s.m.)
  • silabație: -scris
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proscris
  • proscrisul
  • proscrisu‑
plural
  • proscriși
  • proscrișii
genitiv-dativ singular
  • proscris
  • proscrisului
plural
  • proscriși
  • proscrișilor
vocativ singular
plural
Intrare: proscrie
  • silabație: -scri-
verb (VT641)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • proscrie
  • proscriere
  • proscris
  • proscrisu‑
  • proscriind
  • proscriindu‑
singular plural
  • proscrie
  • proscrieți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proscriu
(să)
  • proscriu
  • proscriam
  • proscrisei
  • proscrisesem
a II-a (tu)
  • proscrii
(să)
  • proscrii
  • proscriai
  • proscriseși
  • proscriseseși
a III-a (el, ea)
  • proscrie
(să)
  • proscrie
  • proscria
  • proscrise
  • proscrisese
plural I (noi)
  • proscriem
(să)
  • proscriem
  • proscriam
  • proscriserăm
  • proscriseserăm
  • proscrisesem
a II-a (voi)
  • proscrieți
(să)
  • proscrieți
  • proscriați
  • proscriserăți
  • proscriseserăți
  • proscriseseți
a III-a (ei, ele)
  • proscriu
(să)
  • proscrie
  • proscriau
  • proscriseră
  • proscriseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)