13 definiții pentru proscris (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie.

proscris, ~ă [At: NEGULICI / V: (îvr) pres~ / Pl: ~iși, ~e / E: proscrie] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă rigorile unei proscripții (1). 3-4 smf, a (Persoană) obligat(ă) să-și părăsească patria, pentru o vină politică Si: exilat (1-2), surghiunit. 5-6 smf, a (În Antichitatea romană) (Om) condamnat la moarte fără forme judiciare, pe motive politice. 7 a (Rar; d. idei, atitudini, acțiuni) Interzis.

PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie.

PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj. (Învechit și arhaizant) 1. (Adesea substantivat) Scos de sub scutul legilor, izgonit din patrie; exilat, expulzat, surghiunit. A fost trecut primul pe lista proscrișilor. SADOVEANU, E. 228. Proscris, în a mea țară eu nu mă voi rentoarce; Și ochii mei în lacrimi va-nchide un străin. BOLINTINEANU, O. 2. În tot timpul cît a fost proscris și pribeag [Bălcescu] nu a lipsit un singur moment, pînă la moarte, de a lucra pentru țara lui cu pericolul vieții și al sănătății. GHICA, S. A. 166. 2. (Despre idei, atitudini, acțiuni) Interzis, oprit, neîngăduit. Despotismul proscris cată încă a veni în mijlocul nostru sub nume mincinoase și sub mască. BOLINTINEANU, O. 258.

PROSCRÍS, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. [Cf. fr. proscrit, lat. proscriptus].

PROSCRÍS, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie)

proscris m. 1. cel lovit de proscripțiune; 2. cel exilat.

*proscris, -ă adj. și s. Lovit de procripțiune; averile proscrișilor se confiscaŭ.

*proscriŭ, -scris, a -scríe v. tr. (lat. proscribere, a anunța pin afipt, a publica, a promulga, a despoĭa în numele legiĭ, a pune capu la preț, d. pro, înainte și scríbere, a scrie. V. circum-scriŭ). Condamn la moarte pintr’un simplu afipt public: Sula a proscris miĭ de cetățenĭ romanĭ. Antoniŭ l-a proscris pe Cicerone. Pin ext. Exilez. Fig. Desființez: a proscrie un obiceĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse

proscrís adj. m., s. m. (sil. mf. -scris), pl. proscríși; f. sg. proscrísă, pl. proscríse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROSCRÍS adj., s. 1. adj., s. v. exilat. 2. adj. interzis, neîngăduit, nepermis, oprit. (Un lucru ~.)

PROSCRIS adj., s. 1. adj., s. (JUR.) alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. (Un ~ politic.) 2. adj. interzis, neîngăduit, nepermis, oprit. (Un lucru ~.)

Intrare: proscris (s.m.)
  • silabație: -scris
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proscris
  • proscrisul
  • proscrisu‑
plural
  • proscriși
  • proscrișii
genitiv-dativ singular
  • proscris
  • proscrisului
plural
  • proscriși
  • proscrișilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)