2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICEPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe.

PRICEPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe.

pricepere sf [At: PSALT. HUR. 26r/15 / V: (îvr) prece~ / Pl: ~ri / E: pricepe] 1 Cunoaștere. 2 Aflare. 3 Înțelegere. 4 (Îvr) Lămurire asupra unui lucru Si: (înv) pricepătură (1), (îvr) preceput1. 5 (Rar) Distingere. 6 (Reg) Luminare. 7 Luare la cunoștință. 8 Cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu Si: precepătură (2), (rar) pricepuție (1). 9 Iscusință, experiență într-o acțiune Si: (rar) pricepuție (2). 10 Aflare. 11 Constatare. 12 (Olt) Înzdrăvenire.

PRICEPERE, priceperi, s. f. Acțiunea de a (se) pricepe și rezultatul ei. 1. Capacitatea de a pătrunde ceva cu mintea; facultatea de a înțelege; înțelegere. Nu vrei însă să arăți că pricepi, pentru că priceperea asta ar cere să renunți la avantajele cîștigate. DEMETRIUS, C. 10. Ție îți trebuie învățătură. Ți s-ar deschide mai bine priceperea. SADOVEANU, M. C. 59. 2. Totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate; capacitate, destoinicie. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat. SADOVEANU, E. 25. ♦ Iscusință, îndemînare. Nașa avea și cu ce, dar avea și priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză, al gogoșilor și al cozonacilor. PAS Z. I. 175.

PRICEPERE ~i f. 1) v. A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) Calitatea de a pricepe, de a înțelege ușor; deșteptăciune; inteligență. 3) Capacitatea de a face totul cu ușurință și iscusință; dexteritate; dibăcie; măiestrie; abilitate; îndemânare. [G.-D. priceperii] /v. a (se) pricepe

pricepere f. facultatea de a pricepe, inteligență.

pricépere f. Facultatea de a te pricepe, de a ști lucrurile pin practică saŭ învățătură: a avea pricepere, a fi om cu (saŭ fără) pricepere la ceva.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere.

pricepe [At: PSALT. HUR. 48v/10 / V: (îvr) prec~ / Pzi: pricep / E: ml percipere] 1 vt(a) A reuși să cunoască ceva. 2 vt(a) A reuși să afle. 3 vt(a) A înțelege. 4 vt(a) A-și da seama. 5 vt A-și face o idee Si: a pătrunde, a percepe, (reg) a se nădăi. 6 vr (Îvr) A se lămuri asupra unui lucru. 7 vt (Rar) A distinge. 8 vr (Reg; îlv) A se ~ de ziuă A se lumina. 9-10 vti A avea cunoștință despre ceva Si: a ști. 11 vr (Udp „la” și „în” care arată domeniul) A avea cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. 12 vr A dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație. 13 vt A afla. 14 vt (Fig) A intui. 15 vt(a) (Înv) A constata. 16 vr (Olt) A se înzdrăveni. 17 vt (Reg) A obține.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege ceva, a-și da seama de ceva, a cuprinde, a pătrunde cu mintea. Domnule secretar, dumneata ai priceput cîteodată foarte bine cuvîntul nostru al muncitorilor. Pricepe-l și acum. DEMETRIUS, C. 14. Nopțile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. EMINESCU, O. I 175. ◊ (Complementul indică o persoană) Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. ◊ (Glumeț, într-un joc de cuvinte) înțălegi? – înțăleg, dar nu te pricep. ALECSANDRI, T. I 69. ◊ Absol. Nu era inteligent, pricepea greu și uita repede. C. PETRESCU, C. V. 99. N-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbești prea iute. ALECSANDRI, T. I 253. Bate șaua să priceapă iapa v. iapă.Refl. reciproc. Ființe simple, care se egalează și se pricep: eao fetiță de șase ani, elun cine bătrîn și deștept. IBRĂILEANU, S. 7. ◊ Refl. impers. Nu se pricepea nimic din cauza gălăgiei. DUMITRIU, N. 96. ◊ Refl. (Regional) Bietele rațe năucite nu se pricepeau de unde le vine acest nevinovat potop de foc. GANE, N. II 201. Eu toate le-am făcut, Ca să poți să-mi spui o dată Să mă-ntrebi: «Mă vrei tu, fată?» Și plîngeam de supărată, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemînare, experiență într-o acțiune, într-o situație, Îl mîngîia cu cîte-o vorbă, cum se pricepea. REBREANU, R. I 160. ◊ (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. «la») Se pricepe el să le găsească ac de cojoc, SADOVEANU, O. I 541. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor; și ce nu se pricepea el să facă? MIRONESCU, S. A. 124.

A SE PRICEPE mă pricep intranz. 1) A avea cunoștințe suficiente într-un domeniu de activitate. 2) A da dovadă de iscusință; a fi în stare. /<lat. percipere

A PRICEPE pricep tranz. (esența lucrurilor, situații, evenimente) 1) A fi în stare să cuprindă cu mintea; a descifra prin raționamente; a înțelege; a pătrunde. 2) A reuși să însușească prin activitatea gândirii; a înțelege; a sesiza; a concepe. /<lat. percipere

pricepe v. 1. a înțelege ascultând cu luare aminte: cine n’ascultă, nu pricepe; 2. a avea cunoștință, a ști: mă pricep ce am să fac CR. [Lat. PERCIPERE, a coprinde cu mintea (cf. fr. comprendre)].

pricép, -cepút, a -cépe v. tr. (vechĭ precép, d. lat. per-cĭpere, a apuca, a pricepe, d. cápere, a lua, a prinde [ca fr. com-prendre, a înțelege]; it. percepire, pv. percebre, fr. percevoir, sp. pg. perceber. V. con-, în- și per-cep). Înțeleg, prind cu mintea: pricep ce spuĭ, cînele pricepe gîndu stăpînuluĭ. V. refl. Știŭ, îs priceput: a te pricepe la toate, în toate, la chimie, la războĭ. Înțeleg, dar nu pricep, expresiune glumeață pin care declarĭ că nu înțelegĭ saŭ nu pricepĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pricepere s. f., g.-d. art. priceperii; pl. priceperi

pricepere s. f., g.-d. art. priceperii; pl. priceperi

pricepere s. f., g.-d. art. priceperii; pl. priceperi

pricepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep, 3 sg. pricepe; imperf. 1 pricepeam; conj. prez. 1 sg. să pricep, 3 să pricea; ger. pricepând; part. priceput

pricepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep; part. priceput

pricepe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep; part. priceput

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICEPERE s. 1. v. înțelegere. 2. v. cunoaștere. 3. cunoaștere, stăpânire. (~ mai multor meserii.) 4. înțelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. v. capacitate. 6. v. îndemânare. 7. v. inteligență. 8. v. îndemânare. 9. v. măiestrie.

PRICEPERE s. 1. înțelegere, percepere, sesizare, (înv.) pricepătură, știutură. (~ situației.) 2. cunoaștere. înțelegere, percepție. (Proces de ~.) 3. cunoaștere, stăpînire. (~ mai multor meserii.) 4. înțelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Profesionist de mare ~.) 6. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 7. deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, rațiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. și Olt.) pamet, (înv.) înțelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager, dar o ~ de nivel mediu.) 8. agerime, deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare. (~ cuiva într-o împrejurare dată.) 9. artă, dibăcie, iscusință, îndemînare, măiestrie, meșteșug, știință, talent. (Obiect făcut cu multă ~.)

PRICEPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. înțelege. 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.) 5. v. concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întâmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?) 7. v. cunoaște.

PRICEPE vb. v. afla, cunoaște, descoperi, desluși, distinge, găsi, intui, înțelege, percepe, sesiza, ști.

PRICEPE vb. 1. a se dumeri, a înțelege, a se lămuri, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu ai ~ ce am vrut să-ți spun.) 2. a înțelege, a percepe, a sesiza, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.) 5. a concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întîmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?) 7. a cunoaște, a stăpîni, a ști, (fam.) a vedea. (~ la perfecție mai multe meserii.)

pricepe vb. v. AFLA. CUNOAȘTE. DESCOPERI. DESLUȘI. DISTINGE. GĂSI. INTUI. ÎNȚELEGE. PERCEPE. SESIZA. ȘTI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pricepe (pricep, put), vb.1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber.Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

futu-te-n aripă / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii!

Intrare: pricepere
pricepere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricepere
  • priceperea
plural
  • priceperi
  • priceperile
genitiv-dativ singular
  • priceperi
  • priceperii
plural
  • priceperi
  • priceperilor
vocativ singular
plural
precepere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pricepe
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricepe
  • pricepere
  • priceput
  • priceputu‑
  • pricepând
  • pricepându‑
singular plural
  • pricepe
  • pricepeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricep
(să)
  • pricep
  • pricepeam
  • pricepui
  • pricepusem
a II-a (tu)
  • pricepi
(să)
  • pricepi
  • pricepeai
  • pricepuși
  • pricepuseși
a III-a (el, ea)
  • pricepe
(să)
  • pricea
  • pricepea
  • pricepu
  • pricepuse
plural I (noi)
  • pricepem
(să)
  • pricepem
  • pricepeam
  • pricepurăm
  • pricepuserăm
  • pricepusem
a II-a (voi)
  • pricepeți
(să)
  • pricepeți
  • pricepeați
  • pricepurăți
  • pricepuserăți
  • pricepuseți
a III-a (ei, ele)
  • pricep
(să)
  • pricea
  • pricepeau
  • pricepu
  • pricepuseră
precepe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricepere, priceperisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) pricepe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: nepricepere
    • 1.1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înțelegere
      • format_quote Nu vrei însă să arăți că pricepi, pentru că priceperea asta ar cere să renunți la avantajele cîștigate. DEMETRIUS, C. 10. DLRLC
      • format_quote Ție îți trebuie învățătură. Ți s-ar deschide mai bine priceperea. SADOVEANU, M. C. 59. DLRLC
    • 1.2. Totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate. DLRLC
      • format_quote Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat. SADOVEANU, E. 25. DLRLC
      • 1.2.1. Abilitate, iscusință, îndemânare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Nașa avea și cu ce, dar avea și priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză, al gogoșilor și al cozonacilor. PAS Z. I. 175. DLRLC
etimologie:
  • vezi pricepe DEX '98 DEX '09

pricepe, pricepverb

  • 1. tranzitiv A pătrunde ceva cu mintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înțelege
    • format_quote Domnule secretar, dumneata ai priceput cîteodată foarte bine cuvîntul nostru al muncitorilor. Pricepe-l și acum. DEMETRIUS, C. 14. DLRLC
    • format_quote Nopțile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. EMINESCU, O. I 175. DLRLC
    • format_quote Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
    • format_quote glumeț (Într-un joc de cuvinte) Înțălegi? – Înțăleg, dar nu te pricep. ALECSANDRI, T. I 69. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Nu era inteligent, pricepea greu și uita repede. C. PETRESCU, C. V. 99. DLRLC
    • format_quote (și) absolut N-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbești prea iute. ALECSANDRI, T. I 253. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Ființe simple, care se egalează și se pricep: ea – o fetiță de șase ani, el – un cîne bătrîn și deștept. IBRĂILEANU, S. 7. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Nu se pricepea nimic din cauza gălăgiei. DUMITRIU, N. 96. DLRLC
    • format_quote reflexiv regional Bietele rațe năucite nu se pricepeau de unde le vine acest nevinovat potop de foc. GANE, N. II 201. DLRLC
    • format_quote reflexiv regional Eu toate le-am făcut, Ca să poți să-mi spui o dată Să mă-ntrebi: «Mă vrei tu, fată?» Și plîngeam de supărată, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
  • 2. reflexiv A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îl mîngîia cu cîte-o vorbă, cum se pricepea. REBREANU, R. I 160. DLRLC
    • format_quote Se pricepe el să le găsească ac de cojoc, SADOVEANU, O. I 541. DLRLC
    • format_quote Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor; și ce nu se pricepea el să facă? MIRONESCU, S. A. 124. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.