2 intrări

32 de definiții

din care

Explicative DEX

PRICEPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe.

PRICEPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe.

pricepere sf [At: PSALT. HUR. 26r/15 / V: (îvr) prece~ / Pl: ~ri / E: pricepe] 1 Cunoaștere. 2 Aflare. 3 Înțelegere. 4 (Îvr) Lămurire asupra unui lucru Si: (înv) pricepătură (1), (îvr) preceput1. 5 (Rar) Distingere. 6 (Reg) Luminare. 7 Luare la cunoștință. 8 Cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu Si: precepătură (2), (rar) pricepuție (1). 9 Iscusință, experiență într-o acțiune Si: (rar) pricepuție (2). 10 Aflare. 11 Constatare. 12 (Olt) Înzdrăvenire.

PRICEPERE, priceperi, s. f. Acțiunea de a (se) pricepe și rezultatul ei. 1. Capacitatea de a pătrunde ceva cu mintea; facultatea de a înțelege; înțelegere. Nu vrei însă să arăți că pricepi, pentru că priceperea asta ar cere să renunți la avantajele cîștigate. DEMETRIUS, C. 10. Ție îți trebuie învățătură. Ți s-ar deschide mai bine priceperea. SADOVEANU, M. C. 59. 2. Totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate; capacitate, destoinicie. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat. SADOVEANU, E. 25. ♦ Iscusință, îndemînare. Nașa avea și cu ce, dar avea și priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză, al gogoșilor și al cozonacilor. PAS, Z. I. 175.

PRICEPERE ~i f. 1) v. A PRICEPE și A SE PRICEPE. 2) Calitatea de a pricepe, de a înțelege ușor; deșteptăciune; inteligență. 3) Capacitatea de a face totul cu ușurință și iscusință; dexteritate; dibăcie; măiestrie; abilitate; îndemânare. [G.-D. priceperii] /v. a (se) pricepe

pricepere f. facultatea de a pricepe, inteligență.

pricépere f. Facultatea de a te pricepe, de a ști lucrurile pin practică saŭ învățătură: a avea pricepere, a fi om cu (saŭ fără) pricepere la ceva.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere.

precepe v vz pricepe

precepere sf vz pricepere

pricepe [At: PSALT. HUR. 48v/10 / V: (îvr) prec~ / Pzi: pricep / E: ml percipere] 1 vt(a) A reuși să cunoască ceva. 2 vt(a) A reuși să afle. 3 vt(a) A înțelege. 4 vt(a) A-și da seama. 5 vt A-și face o idee Si: a pătrunde, a percepe, (reg) a se nădăi. 6 vr (Îvr) A se lămuri asupra unui lucru. 7 vt (Rar) A distinge. 8 vr (Reg; îlv) A se ~ de ziuă A se lumina. 9-10 vti A avea cunoștință despre ceva Si: a ști. 11 vr (Udp „la” și „în” care arată domeniul) A avea cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. 12 vr A dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație. 13 vt A afla. 14 vt (Fig) A intui. 15 vt(a) (Înv) A constata. 16 vr (Olt) A se înzdrăveni. 17 vt (Reg) A obține.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege ceva, a-și da seama de ceva, a cuprinde, a pătrunde cu mintea. Domnule secretar, dumneata ai priceput cîteodată foarte bine cuvîntul nostru al muncitorilor. Pricepe-l și acum. DEMETRIUS, C. 14. Nopțile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. EMINESCU, O. I 175. ◊ (Complementul indică o persoană) Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. ◊ (Glumeț, într-un joc de cuvinte) înțălegi? – înțăleg, dar nu te pricep. ALECSANDRI, T. I 69. ◊ Absol. Nu era inteligent, pricepea greu și uita repede. C. PETRESCU, C. V. 99. N-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbești prea iute. ALECSANDRI, T. I 253. Bate șaua să priceapă iapa v. iapă.Refl. reciproc. Ființe simple, care se egalează și se pricep: eao fetiță de șase ani, elun cine bătrîn și deștept. IBRĂILEANU, S. 7. ◊ Refl. impers. Nu se pricepea nimic din cauza gălăgiei. DUMITRIU, N. 96. ◊ Refl. (Regional) Bietele rațe năucite nu se pricepeau de unde le vine acest nevinovat potop de foc. GANE, N. II 201. Eu toate le-am făcut, Ca să poți să-mi spui o dată Să mă-ntrebi: «Mă vrei tu, fată?» Și plîngeam de supărată, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemînare, experiență într-o acțiune, într-o situație, Îl mîngîia cu cîte-o vorbă, cum se pricepea. REBREANU, R. I 160. ◊ (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. «la») Se pricepe el să le găsească ac de cojoc, SADOVEANU, O. I 541. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor; și ce nu se pricepea el să facă? MIRONESCU, S. A. 124.

A SE PRICEPE mă pricep intranz. 1) A avea cunoștințe suficiente într-un domeniu de activitate. 2) A da dovadă de iscusință; a fi în stare. /<lat. percipere

A PRICEPE pricep tranz. (esența lucrurilor, situații, evenimente) 1) A fi în stare să cuprindă cu mintea; a descifra prin raționamente; a înțelege; a pătrunde. 2) A reuși să însușească prin activitatea gândirii; a înțelege; a sesiza; a concepe. /<lat. percipere

pricepe v. 1. a înțelege ascultând cu luare aminte: cine n’ascultă, nu pricepe; 2. a avea cunoștință, a ști: mă pricep ce am să fac CR. [Lat. PERCIPERE, a coprinde cu mintea (cf. fr. comprendre)].

precép, V. pricep.

pricép, -cepút, a -cépe v. tr. (vechĭ precép, d. lat. per-cĭpere, a apuca, a pricepe, d. cápere, a lua, a prinde [ca fr. com-prendre, a înțelege]; it. percepire, pv. percebre, fr. percevoir, sp. pg. perceber. V. con-, în- și per-cep). Înțeleg, prind cu mintea: pricep ce spuĭ, cînele pricepe gîndu stăpînuluĭ. V. refl. Știŭ, îs priceput: a te pricepe la toate, în toate, la chimie, la războĭ. Înțeleg, dar nu pricep, expresiune glumeață pin care declarĭ că nu înțelegĭ saŭ nu pricepĭ.

Ortografice DOOM

pricepere s. f., g.-d. art. priceperii; pl. priceperi

pricepere s. f., g.-d. art. priceperii; pl. priceperi

pricepere s. f., g.-d. art. priceperii; pl. priceperi

pricepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep, 3 sg. pricepe; imperf. 1 pricepeam; conj. prez. 1 sg. să pricep, 3 să pricea; ger. pricepând; part. priceput

pricepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep; part. priceput

pricepe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep; part. priceput

Etimologice

pricepe (pricep, put), vb.1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber.Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare).

Argou

futu-te-n aripă / pricepere! expr. (obs.) fire-ai tu să fii!

Sinonime

PRICEPERE s. 1. v. înțelegere. 2. v. cunoaștere. 3. cunoaștere, stăpânire. (~ mai multor meserii.) 4. înțelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. v. capacitate. 6. v. îndemânare. 7. v. inteligență. 8. v. îndemânare. 9. v. măiestrie.

PRICEPERE s. 1. înțelegere, percepere, sesizare, (înv.) pricepătură, știutură. (~ situației.) 2. cunoaștere. înțelegere, percepție. (Proces de ~.) 3. cunoaștere, stăpînire. (~ mai multor meserii.) 4. înțelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Profesionist de mare ~.) 6. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 7. deșteptăciune, intelect, inteligență, judecată, minte, rațiune, spirit, (pop.) duh, (Ban., Transilv. și Olt.) pamet, (înv.) înțelegere, (fam.) doxă, (fig.) cap, creier. (Are un ochi ager, dar o ~ de nivel mediu.) 8. agerime, deșteptăciune, dibăcie, inteligență, iscusință, istețime, îndemînare. (~ cuiva într-o împrejurare dată.) 9. artă, dibăcie, iscusință, îndemînare, măiestrie, meșteșug, știință, talent. (Obiect făcut cu multă ~.)

PRICEPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. înțelege. 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.) 5. v. concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întâmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?) 7. v. cunoaște.

PRICEPE vb. v. afla, cunoaște, descoperi, desluși, distinge, găsi, intui, înțelege, percepe, sesiza, ști.

PRICEPE vb. 1. a se dumeri, a înțelege, a se lămuri, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu ai ~ ce am vrut să-ți spun.) 2. a înțelege, a percepe, a sesiza, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.) 5. a concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întîmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?) 7. a cunoaște, a stăpîni, a ști, (fam.) a vedea. (~ la perfecție mai multe meserii.)

pricepe vb. v. AFLA. CUNOAȘTE. DESCOPERI. DESLUȘI. DISTINGE. GĂSI. INTUI. ÎNȚELEGE. PERCEPE. SESIZA. ȘTI.

Antonime

Pricepere ≠ nepricepere

Intrare: pricepere
pricepere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricepere
  • priceperea
plural
  • priceperi
  • priceperile
genitiv-dativ singular
  • priceperi
  • priceperii
plural
  • priceperi
  • priceperilor
vocativ singular
plural
precepere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pricepe
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricepe
  • pricepere
  • priceput
  • priceputu‑
  • pricepând
  • pricepându‑
singular plural
  • pricepe
  • pricepeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricep
(să)
  • pricep
  • pricepeam
  • pricepui
  • pricepusem
a II-a (tu)
  • pricepi
(să)
  • pricepi
  • pricepeai
  • pricepuși
  • pricepuseși
a III-a (el, ea)
  • pricepe
(să)
  • pricea
  • pricepea
  • pricepu
  • pricepuse
plural I (noi)
  • pricepem
(să)
  • pricepem
  • pricepeam
  • pricepurăm
  • pricepuserăm
  • pricepusem
a II-a (voi)
  • pricepeți
(să)
  • pricepeți
  • pricepeați
  • pricepurăți
  • pricepuserăți
  • pricepuseți
a III-a (ei, ele)
  • pricep
(să)
  • pricea
  • pricepeau
  • pricepu
  • pricepuseră
precepe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricepere, priceperisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) pricepe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: nepricepere
    • 1.1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înțelegere
      • format_quote Nu vrei însă să arăți că pricepi, pentru că priceperea asta ar cere să renunți la avantajele cîștigate. DEMETRIUS, C. 10. DLRLC
      • format_quote Ție îți trebuie învățătură. Ți s-ar deschide mai bine priceperea. SADOVEANU, M. C. 59. DLRLC
    • 1.2. Totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate. DLRLC
      • format_quote Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat. SADOVEANU, E. 25. DLRLC
      • 1.2.1. Abilitate, iscusință, îndemânare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Nașa avea și cu ce, dar avea și priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză, al gogoșilor și al cozonacilor. PAS, Z. I. 175. DLRLC
etimologie:
  • vezi pricepe DEX '98 DEX '09

pricepe, pricepverb

  • 1. tranzitiv A pătrunde ceva cu mintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înțelege
    • format_quote Domnule secretar, dumneata ai priceput cîteodată foarte bine cuvîntul nostru al muncitorilor. Pricepe-l și acum. DEMETRIUS, C. 14. DLRLC
    • format_quote Nopțile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. EMINESCU, O. I 175. DLRLC
    • format_quote Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
    • format_quote glumeț (Într-un joc de cuvinte) Înțălegi? – Înțăleg, dar nu te pricep. ALECSANDRI, T. I 69. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Nu era inteligent, pricepea greu și uita repede. C. PETRESCU, C. V. 99. DLRLC
    • format_quote (și) absolut N-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbești prea iute. ALECSANDRI, T. I 253. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Ființe simple, care se egalează și se pricep: ea – o fetiță de șase ani, el – un cîne bătrîn și deștept. IBRĂILEANU, S. 7. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Nu se pricepea nimic din cauza gălăgiei. DUMITRIU, N. 96. DLRLC
    • format_quote reflexiv regional Bietele rațe năucite nu se pricepeau de unde le vine acest nevinovat potop de foc. GANE, N. II 201. DLRLC
    • format_quote reflexiv regional Eu toate le-am făcut, Ca să poți să-mi spui o dată Să mă-ntrebi: «Mă vrei tu, fată?» Și plîngeam de supărată, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
  • 2. reflexiv A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îl mîngîia cu cîte-o vorbă, cum se pricepea. REBREANU, R. I 160. DLRLC
    • format_quote Se pricepe el să le găsească ac de cojoc, SADOVEANU, O. I 541. DLRLC
    • format_quote Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor; și ce nu se pricepea el să facă? MIRONESCU, S. A. 124. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.