29 de definiții pentru dumiri / dumeri
din care- explicative (17)
- ortografice (7)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- antonime (2)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUMIRI, dumiresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumeri, domiri vb. IV] – Din bg. domerja.
dumiri v vz dumeri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUMIRI vb. IV v. dumeri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
DUMIRI vb. IV v. dumeri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMIRI vb. IV v. dumeri.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMIRI vb. IV v. dumeri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMIRI vb. IV v. dumeri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUMERI vb. IV v. dumiri.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
domeri v vz dumeri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
domiri v vz dumeri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dumeri [At: CORESI, EV. 525 / V: ~miri, dom~, domiri / Pzi: ~resc / Cj: 3 (îvr) să dumere / E: bg домержа] 1 vr A se lămuri în legătură cu o problemă, o situație încurcată, neclară. 2 vr (Pex) A-și da seama de ceva. 3 vt A ajuta pe cineva să înțeleagă ceva. 4 vt (Îvr) A clarifica o situație neclară, încurcată. 5 vt (Înv) A face pe cineva să cedeze Si: a îndupleca. 6 vt (Înv) A face pe cineva să primească ceva. 7 vr (Pex) A îmblânzi. 8 vr (Înv) A se îndupleca. 9 (Înv; pex) A se potoli. 10 vr (Îvr) A se hotărî. 11 vr (Îvr) A se mira. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUMERI, dumeresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumiri, domiri vb. IV.] – Din bg. domerja.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
DUMERI, dumeresc, vb. IV. Refl. 1. A pricepe lămurit, a-și da bine seama, a-și explica. Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29. Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386. ♦ Tranz. A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica; p. ext. a convinge (pe cineva de ceva). În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83. 2. (În forma negativă; rar) A nu se putea hotărî, a nu se încumeta. De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG. – Variante: dumiri (CAMILAR, TEM. 21, SADOVEANU, M. C. 136), domiri (GALACTION, O. I 84, ODOBESCU, S. III 302) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DUMERI ~esc tranz. A face să se dumerească. /<bulg. domerja
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DUMERI mă ~esc intranz. A-și da seama de o realitate, de un adevăr. /<bulg. domerja
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
domirì (dumerì) v. 1. a face să înțeleagă: domirește-mă; 2. a pricepe: nu se putea domiri ISP. [Slav. DUMIERITI, a măsura întocmai: raportul logic e obscur].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dumerì v. V. domirì.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
domirésc v. tr. (vsl. *domĕriti, rus. domĕritĭ, a măsura de tot, d. mĕra, măsură; nsl. domeriti, a măsura exact. V. nemernic, merță. Bern. 2, 50). Deslușesc, lămuresc, luminez: cu vorba asta m’aĭ domirit. V. refl. Cu vorba asta m’am domirit. – Și dumeresc și dumiresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dumerésc V. domiresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dumirésc V. domiresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dumiri v. dumeri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dumiri/dumeri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumiresc/dumeresc, imperf. 3 sg. dumirea/dumerea; conj. prez. 3 să dumirească/să dumerească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!dumeri/dumiri (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dumeresc/dumiresc, 3 sg. se dumerește/dumirește, imperf. 1 sg. mă dumeream/dumiream; conj. prez. 1 sg. să mă dumeresc/dumiresc, 3 să se dumerească/dumirească; imper. 2 sg. afirm. dumerește-te/dumirește-te; ger. dumerindu-mă/dumirindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dumeri v. dumiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dumeri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumeresc, imperf. 3 sg. dumerea; conj. prez. 3 sg. și pl. dumerească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dumeri
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dumiresc, -ream 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
domiri (-resc, -it), vb. – 1. (Înv.) A liniști, a potoli, a împăca. – 2. (Refl., înv.) A ceda, a se preda. – 3. (Refl.) A înțelege, a se convinge. – 4. A lămuri, a explica. – Var. dumiri, dumeri. Sl. miriti sę „a face pace”, de la mirŭ „pace”, cf. omiriti „a împăca”; trebuie presupusă adăugarea pref. exhaustiv do-, ca în cazurile doborî, dogori, etc. Totuși, după Cihac, II, 193, acest cuvînt se explică în general prin sl. *domĕriti „a măsura complet”, cf. rus. domjeriti „a măsura ce lipsește” (Tiktin; Berneker; Candrea; Scriban), cu toate că explicația este sub toate aspectele insuficientă (însuși Tiktin remarcase că primele două sensuri nu se potrivesc cu acest ultim etimon). – Der. nedumerit (var. nedomirit), adj. (care nu înțelege); nedumerire (var. nedomirire), s. f. (îndoială, întrebare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
Sinonime / cuvinte cu sensuri similare
DUMERI vb. 1. a înțelege, a se lămuri, a pricepe, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ți spun?) 2. v. lămuri.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DUMERI vb. 1. a înțelege, a se lămuri, a pricepe, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ți spun?) 2. a (se) clarifica, a (se) edifica, a (se) lămuri. (S-a ~ imediat ce i-a văzut actele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Antonime / cuvinte cu sensuri opuse
A dumeri ≠ a nedumeri
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) dumeri ≠ a (se) nedumeri
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dumiri, dumiresc / dumeri, dumerescverb
- 1. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Întîi oamenii s-au dumerit asupra condițiunilor în care sînt create operele. GHEREA, ST. CR. II 29. DLRLC
- Mă trezesc, deschid ochii și caut să mă dumeresc unde mă aflu. VLAHUȚĂ, O. A. 386. DLRLC
- 1.1. A lămuri (pe cineva) asupra unei situații sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) să înțeleagă (ceva); a clarifica. DLRLC
- În deșert cercă bătrînul casei a-i dumeri. RETEGANUL, P. III 83. DLRLC
- 1.1.1. A convinge (pe cineva de ceva). DLRLCsinonime: convinge
-
-
- 2. A nu se putea hotărî, a nu se încumeta. DLRLC
- De aceea nu ne dumerim a arăta propria noastră simțire. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- domerja DEX '98 DEX '09