14 definiții pentru nepricepere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nepricepere sf [At: (a. 1713) GCR II, 5/38 / Pl: ~ri / E: ne- + pricepere] 1 Incapacitate de a înțelege. 2 (Înv; pex) Lipsă de minte, de judecată Si: prostie. 3 (Înv) Mister. 4 Neîndemânare (1).

NEPRICÉPERE, nepriceperi, s. f. 1. Lipsă de iscusință, de îndemânare, de destoinicie, de competență; incapacitate. 2. Lipsă de înțelegere. – Pref. ne- + pricepere.

NEPRICÉPERE, nepriceperi, s. f. 1. Lipsă de iscusință, de îndemânare, de destoinicie, de competență; incapacitate. 2. Lipsă de înțelegere. – Ne- + pricepere.

NEPRICÉPERE s. f. 1. Lipsă de înțelegere, neștiință, necunoaștere. Rîd cu hohot de nepriceperea și slăbăciunea lor. CREANGĂ, P. 190. 2. Lipsă de destoinicie, incapacitate. Averea părintească... (din nepriceperea unchiului) s-a încurcat și s-a micșorat. GALACTION, O. I 113.

nepricépere f. Incapacitate, prostie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nepricépere (ne-pri-) s. f., g.-d. art. nepricéperii; pl. nepricéperi

nepricépere s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. nepricéperii; pl. nepricéperi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEPRICÉPERE s. 1. v. incapacitate. 2. v. incultură.

NEPRICÉPERE s. v. neîndemânare, stângăcie.

NEPRICEPERE s. 1. incapacitate, incompetență, necompetență, nepregătire, (fig.) slăbiciune. (~ unui profesor.) 2. ignoranță, incultură, neștiință, (livr.) agramatism, (înv.) prostăticie, prostie, prostime. (E de-o ~ crasă.)

nepricepere s. v. NEÎNDEMÎNARE. STÎNGĂCIE.

Nepricepere ≠ pricepere


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEPRICEPERE. Subst. Nepricepere, inaptitudine (livr.), lipsă de iscusință (de îndemînare, de destoinicie, de competență), nevrednicie, neîndemînare, stîngăcie; incapacitate, incompetență, necompetență, diletantism (peior.). Prostie, ignoranță. Nepriceput, neisprăvit, ageamiu (fam.), profan, neștiutor; incapabil, prost; diletant, novice. Adj. Nepriceput, nevrednic, neisprăvit, nepricopsit (pop. și fam.), neîndemînatic, stîngaci (fig.), inabil (livr.), neabil (livr.), ageamiu (fam.), profan, neștiutor; incapabil, inapt, incompetent, necompetent. Vb. A fi nepriceput; a da dovadă de nepricepere; a fi incapabil (incompetent), a fi lipsit de iscusință (de îndemînare, de destoinicie, de competență); a nu fi bun de nimic, a nu fi bun decît să pască bobocii; a nu pricepe nici o boabă (iotă), a nu pricepe bob, a se uita ca mîța în calendar, a sta ca vițelul la poarta nouă; a face pe dos, a turna iaurt peste smîntînă, a împiedica la deal și despiedica la vale, a porni ca surda-n joc, a pune carul înaintea boilor. Â-și in petic, a o face de oaie, a călca în străchini. Adv. Neîndemînatic, cu stîngăcie. V. ignoranță, prostie.

Intrare: nepricepere
nepricepere substantiv feminin
  • silabație: ne-pri-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepricepere
  • nepriceperea
plural
  • nepriceperi
  • nepriceperile
genitiv-dativ singular
  • nepriceperi
  • nepriceperii
plural
  • nepriceperi
  • nepriceperilor
vocativ singular
plural

nepricepere

etimologie:

  • Prefix ne- + pricepere.
    surse: DEX '09