pribegi vi [At: MOXA, 352/21 / V: (îvr) ~eji, (înv) ~băgi, preb~, (reg) ~ipăgi, ~ipăji / Pzi: ~gesc / E: pribeag] 1 A-și părăsi locul natal, țara Si: a emigra, a se refugia. 2 (Pex) A trăi într-un loc străin, unde a fost obligat să se refugieze. 3 A rătăci din loc în loc Si: a hoinări, a peregrina.

PRIBEGI, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A rătăci din loc în loc, a nu avea nicăieri o așezare statornică; a umbla de colo pînă colo. Casa părintească era o lume întreagă pentru mine... m-am înstrăinat de dînsa pribegind prin alte locuri. GANE, N. III 53. Protopopul de la Neamț de pe vremea aceea ar fi zis unor călugărițe care pribegeau în săptămîna mare prin tîrg... CREANGĂ, P. 109. Fig. De multă vreme gîndurile lui pribegeau prin negura, pădurii spre moara lui Călifar. GALACTION, O. I 45. Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12. ◊ Refl. [Ciobanul] nici nu bagă de seamă cînd turma lui, păscînd iarbă pe ici, pe colea, se pribegește în rîpe depărtate. RUSSO, O. 160. 2. A se duce prin străini, a pleca părăsindu-și locuința, țara; a trăi în pribegie. V. băjeni. Erau zile grele. Ne goneau bombardamentele. Ne-am risipit. Am plecat. Am pribegit. BARANGA, I. 174. Nu ești tu, zise el scurt, dintre ai lui lonașcu, care au pribegit peste Nistru? SADOVEANU, O. VII 61. Ciubuc Clopotarul, tot din Ardeal... a pribegit de-acolo ca și noi. CREANGĂ, A. 19. ◊ Fig. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, V. 73. Cîrdurile de cucoare înșirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. ALECSANDRI, O. 167. ◊ (Urmat de precizări locale, introduse prin prep. «prin») Roman... de zece ani pribegește prin lume. SADOVEANU, O. I 320. Toți locuitorii și-o părăsit casele de-o pribegit prin fundul codrilor. ALECSANDRI, T. 1482.

A PRIBEGI ~esc intranz. 1) A fi pribeag. 2) fig. A rătăci fără a avea un loc stabil; a umbla din loc în loc (ca un pribeag). /Din pribeag

pribegì v. 1. a rătăci: vitele ce pribegiau se ntorc voios în țară AL.; 2. a se expatria: boierii s’au pribegit OD.; 3. a căuta un refugiu: în ce țară a pribegit? AL.

prebeag, ~ă a, smf vz pribeag

prebegi v vz pribegi

pribag, ~ă smf, a vz pribeag

pribăgi v vz pribegi

pribeag, ~ă [At: MOXA, 377/31 / V: (îvr) ~bag, (înv) preb~, ~ive~, (reg) ~blag, ~ble~ / Pl: ~egi, ~ege / E: slv прѣбѣгъ] 1-2 smf, a (Asr) (Om) refugiat. 3-4 smf, a (Persoană) care merge din loc în loc fără o țintă precisă Si: hoinar. 5-6 smf, a (Persoană) care a venit din altă parte și s-a stabilit într-un anumit loc Si: străin, venetic. 7-8 a (D. viață, mod de trai etc.) Care este specific omului pribeag (4, 6). 9 a Care s-a desprins de colectivitate Si: singur, izolat. 10 sm (Reg) Haiduc.

pribeji v vz pribegi

priblag, ~ă smf, a vz pribeag

pribleag, ~ă smf, a vz pribeag

pripăgi v vz pribegi

pripăji v vz pribegi

priveag, ~ă smf, a vz pribeag

PRIBEAG, -Ă, pribegi, -e, adj. 1. Rătăcitor din loc în loc, care nu este nicăieri statornicit, așezat. Și de dorul ei lăsat-a doi părinți, și-apoi pribeag Rătăcit-a zi și noapte peste țări. COȘBUC, P. II 138. El vede... că tot ce-i mai rămîne să facă e să plece pribeag în lume. GHEREA, ST. CR. II 175. Decît catană-n șireag, Mai bine-n codru pribeag. ALECSANDRI, P. P. 294. ◊ Fig. Ostenit din aripi bate, Ca un vis pribeag, un graur. GOGA, P. 64. Și din gură-n gură-acum Umblă doina cea pribeagă. Iară azi o chită toți, De răsună țara-ntreagă. IOSIF, V. 114. Și nu mă-ntrebi ce plîns nebun Am plîns de-atunci? O, cum s-adun în vorbe-atîta gînd pribeag Și cum să-ncep. COȘBUC, P. I 284. ◊ (Substantivat) Cei doi pribegi se intorceau pe cărare cu donițile și căldările de apă, fîșîind cu opincile prin țărîna aspră. SADOVEANU, P. M. 272. De-ar ocoli cu anii pămînturile toate, Să fugă de el însuși nici un pribeag nu poate. CERNA, P. 69. Primiți la vatra voastră Să hodinească și pribeagul. IOSIF, PATR. 55. 2. Refugiat, băjenar, fugar, emigrant. Domnița Magda și-a purtat lumina ochilor ei prin țări străine și pribeagă a rămas pînă la mormînt. SADOVEANU, O. VII 172. Boierii, care cei mai mulți erau încuscriți cu polonii și cu ungurii, se supărară și, corăspunzîndu-se cu boierii pribegi, hotărîră pieirea lui. NEGRUZZI, C. I 144. ◊ (Substantivat) Sînt Tudor, feciorul lui lonașcu. răspunse mișcat Șoimaru; dintre toți pribegii, eu singur mă întorc înapoi. SADOVEANU, O. VII 61. El cu domnul se-nvrăjbea Și călare pribegea Pe drumul Bugeacului, Scăparea pribeagului. ALECSANDRI, P. P. 179. ◊ (Rar, urmat de determinări care exprimă motivul pribegiei) Pribegi de bir și clacă, Copii fără noroc, Tu-i strîngi în codru noaptea Sub brazi pe lîngă foc. COȘBUC, P. I 217. 3. Singur, izolat, răzleț. Prin cîteva spărturi de nori de-abia se zărea cîte o stea pribeagă. La TDRG. Mari pietroaie sure și murgi, unele grămădite la un loc... altele răsipite prin livezi ca vacile cînd pasc pribege. ODOBESCU, S. M. 195. – Variantă: (regional) pribag, -ă (COȘBUC, P. I 48, NEGRUZZI, S. I 57) adj.

PRIBEAG ~eagă (~egi, ~ege) 1) și substantival (despre persoane) Care și-a părăsit locurile natale, rătăcind printre străini. 3) și substantival Care umblă mult și fără rost; vagabond; hoinar. 3) și fig. Care este singur; solitar. /<sl. prĕbĕgu

pribeag a. rătăcitor. ║ m. cel ce rătăcește prin străinătăți. [Slav. PRIBĬEGŬ, fugar].

pribeág, -ă adj., pl. egĭ, ege (vsl. pribĭegŭ, priebĭegŭ, fugar, d, bĭegati, bĭežati, a fugi; rus. pri-bĭegátĭ, a se refugĭa, sîrb. pribegavati; ung. pribég, pribék, fugar, vagabond. V. bejenie). Fugar, rătăcitor: ca o pasăre pribeagă (Al.). Subst. Fugar, emigrant (Vechĭ). – În nord sing. pribag, -ágă. Cp. cu beat, bat.

pribegésc v. intr. (rus. pri-bĭegátĭ. V. pribeag). Bejenăresc, mă aflu ca pribeag, rătăcesc pin străinătate. Rătăcesc, umblu din loc în loc: pribegeam la vînat pin pădurĭ. V. refl. Emigrez (Vechĭ).

pribegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegesc, 3 sg. pribegește, imperf. 1 pribegeam; conj. prez. 1 sg. să pribegesc, 3 să pribegească

pribegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegesc, imperf. 3 sg. pribegea; conj. prez. 3 să pribegească

pribegi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegesc, imperf. 3 sg. pribegea; conj. prez. 3 sg. și pl. pribegească

pribegi (conj. pribegească)

pribeag adj. m., s. m., pl. pribegi; adj. f., s. f. pribeagă, pl. pribege

pribeag adj. m., s. m., pl. pribegi; adj. f., s. f. pribeagă, pl. pribege

pribeag adj. m., s. m., pl. pribegi; f. sg. pribeagă, pl. pribege

PRIBEGI vb. 1. v. hoinări. 2. v. refugia. 3. v. exila. 4. v. emigra.

PRIBEGI vb. 1. a hoinări, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 2. a fugi, a se refugia, (înv.) a băjenări, a băjeni. (Au ~ peste munți din pricina năvălitorilor.) 3. a se exila. (A ~ de bunăvoie.) 4. a emigra, a se expatria, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)

PRIBEAG s. v. haiduc.

PRIBEAG adj., s. 1. adj., s. hoinar. 2. adj. v. răzleț. 3. s. v. refugiat. 4. adj., s. v. exilat. 5. s., adj. v. emigrant. 6. adj., s. străin, (înv.) nemernic, venit, (slavonism înv.) proidit. (E ~ pe la noi.)

pribeag s. v. HAIDUC.

PRIBEAG adj., s. 1. adj., s. hoinar, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Nu e decît un biet ~ fără cămin.) 2. adj. izolat, rătăcit, răzleț, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 3. s. fugar, refugiat, (înv.) băjenar. (Niște ~ din calea năvălitorilor.) 4. adj., s. (JUR.) alungat, exilat, gonit, izgonit, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. (~ din patria sa.) 5. s., adj. emigrant, expatriat. (Un ~ politic.) 6. adj., s. străin, (înv.) nemernic, venit, (slavonism înv.) proidit. (E ~ pe la ei.)

pribeag (pribeagă), adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, părăsire voită a locului natal).

pribeag, pribegi, s.m. – 1. Hoinar: „Și vezi că nu-s însurat, / Îmblu ca pribeag pân sat” (Bilțiu, 2006: 79). 2. Haiduc. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din sl. prěběgǔ „fugar” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, cf. DER; DEX, MDA), cf. magh. pribeg „fugar” (DER).