3 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag.

PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări. 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag.

pribegi vi [At: MOXA, 352/21 / V: (îvr) ~eji, (înv) ~băgi, preb~, (reg) ~ipăgi, ~ipăji / Pzi: ~gesc / E: pribeag] 1 A-și părăsi locul natal, țara Si: a emigra, a se refugia. 2 (Pex) A trăi într-un loc străin, unde a fost obligat să se refugieze. 3 A rătăci din loc în loc Si: a hoinări, a peregrina.

PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A rătăci din loc în loc, a nu avea nicăieri o așezare statornică; a umbla de colo pînă colo. Casa părintească era o lume întreagă pentru mine... m-am înstrăinat de dînsa pribegind prin alte locuri. GANE, N. III 53. Protopopul de la Neamț de pe vremea aceea ar fi zis unor călugărițe care pribegeau în săptămîna mare prin tîrg... CREANGĂ, P. 109. Fig. De multă vreme gîndurile lui pribegeau prin negura, pădurii spre moara lui Călifar. GALACTION, O. I 45. Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12. ◊ Refl. [Ciobanul] nici nu bagă de seamă cînd turma lui, păscînd iarbă pe ici, pe colea, se pribegește în rîpe depărtate. RUSSO, O. 160. 2. A se duce prin străini, a pleca părăsindu-și locuința, țara; a trăi în pribegie. V. băjeni. Erau zile grele. Ne goneau bombardamentele. Ne-am risipit. Am plecat. Am pribegit. BARANGA, I. 174. Nu ești tu, zise el scurt, dintre ai lui lonașcu, care au pribegit peste Nistru? SADOVEANU, O. VII 61. Ciubuc Clopotarul, tot din Ardeal... a pribegit de-acolo ca și noi. CREANGĂ, A. 19. ◊ Fig. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte,Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, V. 73. Cîrdurile de cucoare înșirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. ALECSANDRI, O. 167. ◊ (Urmat de precizări locale, introduse prin prep. «prin») Roman... de zece ani pribegește prin lume. SADOVEANU, O. I 320. Toți locuitorii și-o părăsit casele de-o pribegit prin fundul codrilor. ALECSANDRI, T. 1482.

A PRIBEGÍ ~ésc intranz. 1) A fi pribeag. 2) fig. A rătăci fără a avea un loc stabil; a umbla din loc în loc (ca un pribeag). /Din pribeag

pribegì v. 1. a rătăci: vitele ce pribegiau se ntorc voios în țară AL.; 2. a se expatria: boierii s’au pribegit OD.; 3. a căuta un refugiu: în ce țară a pribegit? AL.

PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ.

PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă; hoinar; străin. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, răzleț. – Din sl. prĕbĕgŭ.

pribeag, ~ă [At: MOXA, 377/31 / V: (îvr) ~bag, (înv) preb~, ~ive~, (reg) ~blag, ~ble~ / Pl: ~egi, ~ege / E: slv прѣбѣгъ] 1-2 smf, a (Asr) (Om) refugiat. 3-4 smf, a (Persoană) care merge din loc în loc fără o țintă precisă Si: hoinar. 5-6 smf, a (Persoană) care a venit din altă parte și s-a stabilit într-un anumit loc Si: străin, venetic. 7-8 a (D. viață, mod de trai etc.) Care este specific omului pribeag (4, 6). 9 a Care s-a desprins de colectivitate Si: singur, izolat. 10 sm (Reg) Haiduc.

PRIBÁG, -Ă adj. v. pribeag.

PRIBÁG, -Ă adj. v. pribeag.

PRIBEÁG, -Ă, pribegi, -e, adj. 1. Rătăcitor din loc în loc, care nu este nicăieri statornicit, așezat. Și de dorul ei lăsat-a doi părinți, și-apoi pribeag Rătăcit-a zi și noapte peste țări. COȘBUC, P. II 138. El vede... că tot ce-i mai rămîne să facă e să plece pribeag în lume. GHEREA, ST. CR. II 175. Decît catană-n șireag, Mai bine-n codru pribeag. ALECSANDRI, P. P. 294. ◊ Fig. Ostenit din aripi bate, Ca un vis pribeag, un graur. GOGA, P. 64. Și din gură-n gură-acum Umblă doina cea pribeagă. Iară azi o chită toți, De răsună țara-ntreagă. IOSIF, V. 114. Și nu mă-ntrebi ce plîns nebun Am plîns de-atunci? O, cum s-adun în vorbe-atîta gînd pribeag Și cum să-ncep. COȘBUC, P. I 284. ◊ (Substantivat) Cei doi pribegi se intorceau pe cărare cu donițile și căldările de apă, fîșîind cu opincile prin țărîna aspră. SADOVEANU, P. M. 272. De-ar ocoli cu anii pămînturile toate, Să fugă de el însuși nici un pribeag nu poate. CERNA, P. 69. Primiți la vatra voastră Să hodinească și pribeagul. IOSIF, PATR. 55. 2. Refugiat, băjenar, fugar, emigrant. Domnița Magda și-a purtat lumina ochilor ei prin țări străine și pribeagă a rămas pînă la mormînt. SADOVEANU, O. VII 172. Boierii, care cei mai mulți erau încuscriți cu polonii și cu ungurii, se supărară și, corăspunzîndu-se cu boierii pribegi, hotărîră pieirea lui. NEGRUZZI, C. I 144. ◊ (Substantivat) Sînt Tudor, feciorul lui lonașcu. răspunse mișcat Șoimaru; dintre toți pribegii, eu singur mă întorc înapoi. SADOVEANU, O. VII 61. El cu domnul se-nvrăjbea Și călare pribegea Pe drumul Bugeacului, Scăparea pribeagului. ALECSANDRI, P. P. 179. ◊ (Rar, urmat de determinări care exprimă motivul pribegiei) Pribegi de bir și clacă, Copii fără noroc, Tu-i strîngi în codru noaptea Sub brazi pe lîngă foc. COȘBUC, P. I 217. 3. Singur, izolat, răzleț. Prin cîteva spărturi de nori de-abia se zărea cîte o stea pribeagă. La TDRG. Mari pietroaie sure și murgi, unele grămădite la un loc... altele răsipite prin livezi ca vacile cînd pasc pribege. ODOBESCU, S. M. 195. – Variantă: (regional) pribág, -ă (COȘBUC, P. I 48, NEGRUZZI, S. I 57) adj.

PRIBEÁG ~eagă (~égi, ~ége) 1) și substantival (despre persoane) Care și-a părăsit locurile natale, rătăcind printre străini. 3) și substantival Care umblă mult și fără rost; vagabond; hoinar. 3) și fig. Care este singur; solitar. /<sl. prĕbĕgu

pribeag a. rătăcitor. ║ m. cel ce rătăcește prin străinătăți. [Slav. PRIBĬEGŬ, fugar].

pribeág, -ă adj., pl. egĭ, ege (vsl. pribĭegŭ, priebĭegŭ, fugar, d, bĭegati, bĭežati, a fugi; rus. pri-bĭegátĭ, a se refugĭa, sîrb. pribegavati; ung. pribég, pribék, fugar, vagabond. V. bejenie). Fugar, rătăcitor: ca o pasăre pribeagă (Al.). Subst. Fugar, emigrant (Vechĭ). – În nord sing. pribag, -ágă. Cp. cu beat, bat.

pribegésc v. intr. (rus. pri-bĭegátĭ. V. pribeag). Bejenăresc, mă aflu ca pribeag, rătăcesc pin străinătate. Rătăcesc, umblu din loc în loc: pribegeam la vînat pin pădurĭ. V. refl. Emigrez (Vechĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pribegi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegesc, imperf. 3 sg. pribegea; conj. prez. 3 pribegească

pribegí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pribegésc, imperf. 3 sg. pribegeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pribegeáscă

pribeag adj. m., s. m., pl. pribegi; adj. f., s. f. pribeagă, pl. pribege

pribeág adj. m., s. m., pl. pribégi; f. sg. pribeágă, pl. pribége

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIBEGÍ vb. 1. v. hoinări. 2. v. refugia. 3. v. exila. 4. v. emigra.

PRIBEGI vb. 1. a hoinări, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 2. a fugi, a se refugia, (înv.) a băjenări, a băjeni. (Au ~ peste munți din pricina năvălitorilor.) 3. a se exila. (A ~ de bunăvoie.) 4. a emigra, a se expatria, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)

PRIBEÁG adj., s. 1. adj., s. hoinar. 2. adj. v. răzleț. 3. s. v. refugiat. 4. adj., s. v. exilat. 5. s., adj. v. emigrant. 6. adj., s. străin, (înv.) nemernic, venit, (slavonism înv.) proidit. (E ~ pe la noi.)

PRIBEAG adj., s. 1. adj., s. hoinar, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Nu e decît un biet ~ fără cămin.) 2. adj. izolat, rătăcit, răzleț, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 3. s. fugar, refugiat, (înv.) băjenar. (Niște ~ din calea năvălitorilor.) 4. adj., s. (JUR.) alungat, exilat, gonit, izgonit, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun. (~ din patria sa.) 5. s., adj. emigrant, expatriat. (Un ~ politic.) 6. adj., s. străin, (înv.) nemernic, venit, (slavonism înv.) proidit. (E ~ pe la ei.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pribeág (pribeágă), adj.1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, părăsire voită a locului natal).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pribeág, pribegi, s.m. – 1. Hoinar: „Și vezi că nu-s însurat, / Îmblu ca pribeag pân sat” (Bilțiu, 2006: 79). 2. Haiduc. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din sl. prěběgǔ „fugar” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, cf. DER; DEX, MDA), cf. magh. pribeg „fugar” (DER).

Intrare: pribegi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pribegi
  • pribegire
  • pribegit
  • pribegitu‑
  • pribegind
  • pribegindu‑
singular plural
  • pribegește
  • pribegiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pribegesc
(să)
  • pribegesc
  • pribegeam
  • pribegii
  • pribegisem
a II-a (tu)
  • pribegești
(să)
  • pribegești
  • pribegeai
  • pribegiși
  • pribegiseși
a III-a (el, ea)
  • pribegește
(să)
  • pribegească
  • pribegea
  • pribegi
  • pribegise
plural I (noi)
  • pribegim
(să)
  • pribegim
  • pribegeam
  • pribegirăm
  • pribegiserăm
  • pribegisem
a II-a (voi)
  • pribegiți
(să)
  • pribegiți
  • pribegeați
  • pribegirăți
  • pribegiserăți
  • pribegiseți
a III-a (ei, ele)
  • pribegesc
(să)
  • pribegească
  • pribegeau
  • pribegi
  • pribegiseră
prebegi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pribăgi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pribeji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pripăgi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pripăji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pribeag (adj.)
pribeag1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A59)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pribeag
  • pribeagul
  • pribeagu‑
  • pribea
  • pribeaga
plural
  • pribegi
  • pribegii
  • pribege
  • pribegele
genitiv-dativ singular
  • pribeag
  • pribeagului
  • pribege
  • pribegei
plural
  • pribegi
  • pribegilor
  • pribege
  • pribegelor
vocativ singular
plural
prebeag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pribag adjectiv
adjectiv (A11)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pribag
  • pribagul
  • pribagu‑
  • priba
  • pribaga
plural
  • pribagi
  • pribagii
  • pribage
  • pribagele
genitiv-dativ singular
  • pribag
  • pribagului
  • pribage
  • pribagei
plural
  • pribagi
  • pribagilor
  • pribage
  • pribagelor
vocativ singular
plural
Intrare: pribeag (s.m.)
substantiv masculin (M38)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pribeag
  • pribeagul
  • pribeagu‑
plural
  • pribegi
  • pribegii
genitiv-dativ singular
  • pribeag
  • pribeagului
plural
  • pribegi
  • pribegilor
vocativ singular
  • pribeagule
  • pribege
plural
  • pribegilor
priblag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pribleag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priveag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pribegi, pribegescverb

  • 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Casa părintească era o lume întreagă pentru mine... m-am înstrăinat de dînsa pribegind prin alte locuri. GANE, N. III 53. DLRLC
    • format_quote Protopopul de la Neamț de pe vremea aceea ar fi zis unor călugărițe care pribegeau în săptămîna mare prin tîrg... CREANGĂ, P. 109. DLRLC
    • format_quote figurat De multă vreme gîndurile lui pribegeau prin negura pădurii spre moara lui Călifar. GALACTION, O. I 45. DLRLC
    • format_quote figurat Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12. DLRLC
    • format_quote reflexiv [Ciobanul] nici nu bagă de seamă cînd turma lui, păscînd iarbă pe ici, pe colea, se pribegește în rîpe depărtate. RUSSO, O. 160. DLRLC
  • 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a se exila. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Erau zile grele. Ne goneau bombardamentele. Ne-am risipit. Am plecat. Am pribegit. BARANGA, I. 174. DLRLC
    • format_quote Nu ești tu, zise el scurt, dintre ai lui lonașcu, care au pribegit peste Nistru? SADOVEANU, O. VII 61. DLRLC
    • format_quote Ciubuc Clopotarul, tot din Ardeal... a pribegit de-acolo ca și noi. CREANGĂ, A. 19. DLRLC
    • format_quote figurat Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, – Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, V. 73. DLRLC
    • format_quote figurat Cîrdurile de cucoare înșirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. ALECSANDRI, O. 167. DLRLC
    • format_quote Roman... de zece ani pribegește prin lume. SADOVEANU, O. I 320. DLRLC
    • format_quote Toți locuitorii și-o părăsit casele de-o pribegit prin fundul codrilor. ALECSANDRI, T. 1482. DLRLC
etimologie:
  • pribeag DEX '98 DEX '09

pribeag, pribeaadjectiv

  • 1. Care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și de dorul ei lăsat-a doi părinți, și-apoi pribeag Rătăcit-a zi și noapte peste țări. COȘBUC, P. II 138. DLRLC
    • format_quote El vede... că tot ce-i mai rămîne să facă e să plece pribeag în lume. GHEREA, ST. CR. II 175. DLRLC
    • format_quote Decît catană-n șireag, Mai bine-n codru pribeag. ALECSANDRI, P. P. 294. DLRLC
    • format_quote figurat Ostenit din aripi bate, Ca un vis pribeag, un graur. GOGA, P. 64. DLRLC
    • format_quote figurat Și din gură-n gură-acum Umblă doina cea pribeagă. Iară azi o cîntă toți, De răsună țara-ntreagă. IOSIF, V. 114. DLRLC
    • format_quote figurat Și nu mă-ntrebi ce plîns nebun Am plîns de-atunci? O, cum s-adun În vorbe-atîta gînd pribeag Și cum să-ncep. COȘBUC, P. I 284. DLRLC
    • 1.1. Băjenar, emigrant, fugar, refugiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Domnița Magda și-a purtat lumina ochilor ei prin țări străine și pribeagă a rămas pînă la mormînt. SADOVEANU, O. VII 172. DLRLC
      • format_quote Boierii, care cei mai mulți erau încuscriți cu polonii și cu ungurii, se supărară și, corăspunzîndu-se cu boierii pribegi, hotărîră pieirea lui. NEGRUZZI, C. I 144. DLRLC
  • 2. Izolat, răzleț, singur, solitar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin cîteva spărturi de nori de-abia se zărea cîte o stea pribeagă. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Mari pietroaie sure și murgi, unele grămădite la un loc... altele răsipite prin livezi ca vacile cînd pasc pribege. ODOBESCU, S. M. 195. DLRLC
etimologie:

pribeag, pribegisubstantiv masculin
pribea, pribegesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care merge din loc în loc fără a avea o țintă sau o treabă precisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cei doi pribegi se întorceau pe cărare cu donițile și căldările de apă, fîșîind cu opincile prin țărîna aspră. SADOVEANU, P. M. 272. DLRLC
    • format_quote De-ar ocoli cu anii pămînturile toate, Să fugă de el însuși nici un pribeag nu poate. CERNA, P. 69. DLRLC
    • format_quote Primiți la vatra voastră Să hodinească și pribeagul. IOSIF, PATR. 55. DLRLC
    • 1.1. Om refugiat, fugar, emigrant. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sînt Tudor, feciorul lui lonașcu... răspunse mișcat Șoimaru; dintre toți pribegii, eu singur mă întorc înapoi. SADOVEANU, O. VII 61. DLRLC
      • format_quote El cu domnul se-nvrăjbea Și călare pribegea Pe drumul Bugeacului, Scăparea pribeagului. ALECSANDRI, P. P. 179. DLRLC
      • format_quote rar Pribegi de bir și clacă, Copii fără noroc, Tu-i strîngi în codru noaptea Sub brazi pe lîngă foc. COȘBUC, P. I 217. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.