opțiuni
  • info

11 definiții pentru rătăcitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂTĂCITOR, -OARE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. -tor.

RĂTĂCITOR, -OARE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. -tor.

rătăcitor, ~oare a [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: rătăci + -tor] 1 Care umblă din loc în loc Si: hoinar (4), pribeag. 2 Nomad. 3 Răzleț (2). 4 (Fig; d. privire) Care se mută dintr-un punct în altul, exprimând nedumerire, nesiguranță, tulburare. 5 (Fig; d. privire) Care se fixeză în gol. 6 (Fig; rar) Pieritor.

RĂTĂCITOR, -OARE, rătăcitori, -oare, adj. Care umblă (fără odihnă) din loc în loc, care rătăcește; pribeag. Porni luceafărul... Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele – Părea un fulger nentrerupt rătăcitor prin ele. EMINESCU, O. I 176. Se văd rătăcitoare caravane ostenite. ALECSANDRI, P. III 362. ◊ Fig. Frunze rătăcitoare tremurau ca fluturi prin tăcerea și lumina după-amiezii. SADOVEANU, O. IV 129. Și pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pămînt rătăcitor Și vezi ce te așteaptă. EMINESCU, O. I. 178.

RĂTĂCITOR ~oare (~ori, ~oare) fig. Care rătăcește. Stele ~oare. /a (se) rătăci + suf. ~tor

rătăcitor a. care rătăcește: cavaler rătăcitor. V. Jidov.

rătăcitór, -oáre adj. Care rătăcește, nomad, vagabond, haĭmana: Jidaniĭ îs un popor rătăcitor. Fig. Fugitiv: ideĭ rătăcitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rătăcitor adj. m., pl. rătăcitori; f. sg. și pl. rătăcitoare

rătăcitor adj. m., pl. rătăcitori; f. sg. și pl. rătăcitoare

rătăcitor adj. m., pl. rătăcitori; f. sg. și pl. rătăcitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂTĂCITOR adj., s. v. hoinar.

RĂTĂCITOR adj., s. hoinar, pribeag, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.)

Intrare: rătăcitor
rătăcitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătăcitor
  • rătăcitorul
  • rătăcitoru‑
  • rătăcitoare
  • rătăcitoarea
plural
  • rătăcitori
  • rătăcitorii
  • rătăcitoare
  • rătăcitoarele
genitiv-dativ singular
  • rătăcitor
  • rătăcitorului
  • rătăcitoare
  • rătăcitoarei
plural
  • rătăcitori
  • rătăcitorilor
  • rătăcitoare
  • rătăcitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rătăcitor, rătăcitoareadjectiv

  • 1. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hoinar pribeag stranic vagabond
    • format_quote Porni luceafărul... Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele – Părea un fulger nentrerupt rătăcitor prin ele. EMINESCU, O. I 176. DLRLC
    • format_quote Se văd rătăcitoare caravane ostenite. ALECSANDRI, P. III 362. DLRLC
    • format_quote figurat Frunze rătăcitoare tremurau ca fluturi prin tăcerea și lumina după-amiezii. SADOVEANU, O. IV 129. DLRLC
    • format_quote figurat Și pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pămînt rătăcitor Și vezi ce te așteaptă. EMINESCU, O. I. 178. DLRLC
etimologie:
  • Rătăci + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.