6 intrări
53 de definiții
din care- explicative (31)
- morfologice (12)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREPUS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune.
PREPUS1, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREPUS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREPUS2, -Ă, prepuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – V. prepune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prepus1 sn [At: CORESI, EV. 549 / V: (reg) prip~ / Pl: ~uri / E: prepune] 1 (Îvp) Presupunere. 2 (Îvp) Suspiciune. 3 (Îvp) Îndoială. 4 (Reg; ccr) Bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi folosite la construirea unei case noi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepus3 [At: ȘINCAI, HR. III, 76/21 / Pl: ~uși, ~e / E: prepune] 1 a Care este pus înainte Si: adăugat. 2 a (Înv) Pus mai mare peste... 3 a (Îvp) Presupus2. 4 a (Îvp) Care ascunde intenții răuvoitoare Si: bănuit, suspectat. 5 a (Reg; d. păr1) Care a fost adăugat în locul celui natural Si: fals. 6 sm (Jur) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepus2 sn vz prepuț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREPUS3, -Ă, prepuși, -se, adj. (Rar) Presupus, bănuit; suspectat. Mi-ar place să străbat... vizuinele de prin munți, în prepusa dibuire a urșilor. ODOBESCU, S. III 77.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREPUS2, prepusuri, s. n. (Azi popular, mai ales în Mold.) Bănuială, presupunere, suspiciune, neîncredere. Prepusuri și gînduri grozave îi năvăliră în minte. SADOVEANU, O. III 614. Și-acel zgomot dase cînelui prepus. COȘBUC, P. I 251. Ei, nu mă pot liniști și pace... Îmi vîjîie fel de fel de prepusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206. ◊ (În construcție cu verbul «a avea») Mai am și alte prepusuri, am continuat eu. SADOVEANU, E. 42. Neamuș are prepusuri... îmi face scene. ALECSANDRI, T. 1405. Scotea ochi, tăia mîni, ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREPUS1, prepuși, s. m. (Rar) Persoană pusă să reprezinte pe cineva, să înlocuiască pe cineva; reprezentant, înlocuitor, suplinitor. Barbu Căuș e numai un prepus al avocatului. STANCU, D. 263. La stăreție se făcea repetiție generală în vederea anchetei, regizor fiind însuși părintele stareț, iar actori – prepușii săi în felurite ascultări administrative și gospodărești. STĂNOIU, S. I. 77.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREPÚS1 ~să (~și, ~se) Care este pus înainte. /v. a prepune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREPÚS2 ~și m. jur. Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție sub controlul sau directivele altei persoane. /v. a prepune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prepus n. bănueală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepús, -ă adj. (d. prepus). Adăugat, fals (fr. postiche): multe femeĭ aŭ păr prepus în peptănătură. Subst. Pus în loc, substituit, reprezentant: a cumpăra o casă pintr’un prepus al tăŭ. S. n., pl. urĭ. Bănuĭală, presupunere: am prepus că el a furat, am prepus pe el, am intrat la prepus că el a furat. Vechĭ. Îndoĭală, dubiŭ: făr’de prepus. – Și pri- (Dos.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREPUNE, prepun, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREPUNE, prepun, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREPUȚ, prepuțuri, s. n. Cută a pielii care acoperă partea anterioară a penisului. [Var.: prepuțiu s. n.] – Din lat. praeputium, fr. prépuce.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREPUȚ, prepuțuri, s. n. Cută a pielii care acoperă partea anterioară a penisului. [Var.: prepuțiu s. n.] – Din lat. praeputium, fr. prépuce.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREPUȚIU s. n. v. prepuț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREPUȚIU s. n. v. prepuț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prepuciu sn vz prepuț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepune v [At: CORESI, EV. 60 / V: (îrg) prip~ / Pzi: prepun, prepui / E: ml praeponere] 1 vt (Înv) A așeza înainte. 2 vt (Îvr) A așeza în loc Si: a înlocui. 3 vt (Reg) A adăuga. 4 vt (Reg; fig) A întreba. 5 vt (Îvr; c. i. opere scrise, texte etc.) A traduce. 6 vt (Îvr) A copia un text. 7 vt (Îrg) A presupune. 8 vt (Îrg; pex) A bănui. 9 vr (Înv) A nu avea încredere în cineva sau ceva Si: a se îndoi. 10 (Îrg) A prevesti1. 11 vt (Îrg) A însărcina pe cineva cu o anumită funcție. 12 vt (Îrg; c. i. oameni) A cunoaște de mai înainte. 13 vr (Îvr) A se lăsa antrenat la ceva. 14 vt (Reg; c. i. cereale) A semăna a doua oară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepuț sn [At: S. BĂRB. 2/22 / V: ~iu, (înv) ~uciu, ~us, ~ie sf / Pl: ~uri / E: lat praeputium, fr prépuce] (Atm) Cută a pielii care acoperă partea anterioară a penisului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepuție sf vz prepuț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepuțiu sn vz prepuț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pripune v vz prepune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pripus sn vz prepus1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREPUNE1, prepun, vb. III. Tranz. (Azi popular, mai ales în Mold.) A-și închipui pe cineva ca autor al unei fapte, a presupune (că este cineva sau ceva), a avea o bănuială, a bănui. Panaite Cîmpanu, advocatul, e cel roșcovan, pe care îl prepun eu că are să puște dropia. SADOVEANU, O. L. 68. Iată-mă-s... într-o casă necunoscută și lîngă o persoană pe care nici măcar nu o prepun. ALECSANDRI, T. 314. ♦ A prevesti. Și-a amintit de zvonurile suratelor, care prepuneau acelui fecioraș noroace de dragoste. SADOVEANU, M. C. 33. Din împăcarea aceasta nu aștepta vreun bine, nici prepunea vreun rău. NEGRUZZI, S. I 150. – Formă gramaticală: part. prepus.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREPUNE2, prepun, vb. III. Tranz. (Învechit) A însărcina pe cineva cu o funcție. Jafurile și tîlhăriile oamenilor direct sau indirect prepuși la serviciul ciumaților au fost nepomenite. GHICA, S. A. 57.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREPUȚ s.n. Piele încrețită care acoperă glandul. [< lat. praeputium, cf. fr. prépuce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREPÚȚ s. n. piele încrețită care acoperă glandul penisului. (< lat. praeputium, fr. prépuce)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PREPÚNE prepún tranz. 1) v. A PRESUPUNE. 2) v. A PROPUNE. /<lat. praeponere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREPÚȚ ~uri n. Cută a pielii care înconjoară extremitatea exterioară a penisului. /<lat. praeputium, fr. prépuce
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prepune v. a intra în bănuieli. [Lat. PRAEPONERE, cu sensul lui SUPPONERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepún și -púĭ, -pús, a -púne v. tr. (lat. prae-pónere, a pune înainte. V. pun). Adaug, pun în loc: prepuse cămileĭ capul bouluĭ (Cant.), a prepune un tiv uneĭ rochiĭ (fiind-că nu s’a ajuns stofa), acest om și-a prepus o barbă falsă. Substituĭ, pun în loc: a prepune un om al tăŭ la o afacere. Vechĭ (ca vsl. prĭe-ložiti). Pun ca să vadă, spun: a prepune cuĭva un cuvînt. Presupun. Est. Bănuĭesc: prepunea că el e hoțu, îl prepunea că e hoț. Vechĭ. Transpun, traduc. Transcriŭ, copiez. – Și pri- (Dos.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pripún, V. prepun.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prepus1 adj. m., s. m., pl. prepuși; adj. f. prepusă, pl. prepuse
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prepus2 (pop.) s. n., pl. prepusuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prepus1 adj. m., s. m., pl. prepuși; adj. f. prepusă, pl. prepuse
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prepus2 (pop.) s. n., pl. prepusuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prepus s. n., pl. prepusuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prepus adj. m., s. m., pl. prepuși; f. sg. prepusă, pl. prepuse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prepune (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepun, 2 sg. prepui, 3 sg. prepune, perf. s. 1 sg. prepusei, 1 pl. prepuserăm, m.m.c.p. 1 pl. prepuseserăm; conj. prez. 1 sg. să prepun, 2 sg. să prepui, 3 să prepună; ger. prepunând; part. prepus
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prepuț s. n., pl. prepuțuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prepune (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prepun, 2 sg. prepui, 1 pl. prepunem, perf. s. 1 sg. prepusei, 1 pl. prepuserăm; conj. prez. 3 să prepună; ger. prepunând; part. prepus
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prepuț s. n., pl. prepuțuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prepune vb. → pune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prepuț s. n., pl. prepuțuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREPUS s. v. bănuială, neîncredere, presupunere, suspiciune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREPUS adj. v. artificial, bănuit, fals, presupus, suspectat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prepus s. v. BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. PRESUPUNERE. SUSPICIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepus adj. v. ARTIFICIAL. BĂNUIT. FALS. PRESUPUS. SUSPECTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREPUNE vb. v. bănui, îndoi, presupune, prevesti, prezice, profetiza, profeți, propune, proroci, recomanda, suspecta, tălmăci, traduce, transpune, vesti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prepune vb. v. BĂNUI. ÎNDOI. PRESUPUNE. PREVESTI. PREZICE. PROFETIZA. PROFEȚI. PROPUNE. PROROCI. RECOMANDA. SUSPECTA. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. VESTI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
prepúne (prepún, prepús), vb. – 1. A antepune. – 2. A prezenta, a supune. – 3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. – 4. A traduce, a tălmăci. – 5. A copia. Lat. praepōnĕre (Pușcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt înv., se folosește azi cu sensul 3. – Der. prepus, s. n. (suspiciune, îndoială); prepuelnic (var. prepuitor), adj. (suspicios). Cf. pune.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prepús, prepúsuri, s.n. 1. (înv. și pop.) bănuială, presupunere; suspiciune, îndoială. 2. (reg.) bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi, folosită la construirea unei case.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prepúne, prepún, vb. III (înv. și reg.) 1. a pune, a așeza înainte. 2. a pune, a așeza în loc; a înlocui. 3. a adăuga, a înnădi. 4. (fig.) a întreba. 5. (despre texte originale) a copia. 6. (despre opere scrise, texte) a traduce (în altă limbă). 7. a presupune, a bănui; a suspecta. 8. a nu avea încredere în cineva sau ceva; a se îndoi. 9. a prevesti. 10. (despre oameni) a învesti, a însărcina cu o anumită funcție, misiune; a numi într-un post. 11. (despre oameni) a cunoaște (de mai înainte). 12. (refl.) a se lăsa antrenat la ceva. 13. (despre cereale) a semăna a doua oară.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PREPUS subst. -a b., olt. (17 B III 285; Glos); Prepuseaștii fam. (AO XIX 190).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT637) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N49) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prepus, prepusăadjectiv
- 1. Pus înainte; pus mai mare peste... DEX '09 DEX '98sinonime: adăugat
-
- Mi-ar place să străbat... vizuinele de prin munți, în prepusa dibuire a urșilor. ODOBESCU, S. III 77. DLRLC
-
etimologie:
- prepune DEX '98 DEX '09
prepus, prepusurisubstantiv neutru
- 1. Bănuială, neîncredere, presupunere, suspiciune. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bănuială neîncredere presupunere suspiciune
- Prepusuri și gînduri grozave îi năvăliră în minte. SADOVEANU, O. III 614. DLRLC
- Și-acel zgomot dase cînelui prepus. COȘBUC, P. I 251. DLRLC
- Ei, nu mă pot liniști și pace... Îmi vîjîie fel de fel de prepusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206. DLRLC
- Mai am și alte prepusuri, am continuat eu. SADOVEANU, E. 42. DLRLC
- Neamuș are prepusuri... îmi face scene. ALECSANDRI, T. 1405. DLRLC
- Scotea ochi, tăia mîni, ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. DLRLC
-
etimologie:
- prepune DEX '98 DEX '09
prepus, prepușisubstantiv masculin
- 1. Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: reprezentant suplinitor înlocuitor
- Barbu Căuș e numai un prepus al avocatului. STANCU, D. 263. DLRLC
- La stăreție se făcea repetiție generală în vederea anchetei, regizor fiind însuși părintele stareț, iar actori – prepușii săi în felurite ascultări administrative și gospodărești. STĂNOIU, S. I. 77. DLRLC
-
etimologie:
- prepune DEX '09 DEX '98
prepune, prepunverb
- 1. A bănui pe cineva sau ceva; a presupune ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Panaite Cîmpanu, advocatul, e cel roșcovan, pe care îl prepun eu că are să puște dropia. SADOVEANU, O. L. 68. DLRLC
- Iată-mă-s... într-o casă necunoscută și lîngă o persoană pe care nici măcar nu o prepun. ALECSANDRI, T. 314. DLRLC
- 1.1. Prevesti. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prevesti
- Și-a amintit de zvonurile suratelor, care prepuneau acelui fecioraș noroace de dragoste. SADOVEANU, M. C. 33. DLRLC
- Din împăcarea aceasta nu aștepta vreun bine, nici prepunea vreun rău. NEGRUZZI, S. I 150. DLRLC
-
-
- 2. A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Jafurile și tîlhăriile oamenilor direct sau indirect prepuși la serviciul ciumaților au fost nepomenite. GHICA, S. A. 57. DLRLC
-
etimologie:
- praeponere (după pune). DEX '09 DEX '98
prepuț, prepuțurisubstantiv neutru
- 1. Cută a pielii care acoperă partea anterioară a penisului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- praeputium DEX '09 DEX '98 DN
- prépuce DEX '09 DEX '98 DN