2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.

praznic sn [At: PSALT. HUR. 69r/21 / V: (înv) prasnic, ~zdnic, ~nec / Pl: ~ice, (înv) ~ici / E: slv праздьникъ, празникъ] 1 Zi de sărbătoare religioasă sau de odihnă. 2 (Pex) Celebrare a unui eveniment religios important. 3 Comemorare a unui sfânt. 4 (Reg; spc) Hram. 5 (Înv; d. îmbrăcăminte; îal) De ~ Care se poartă în zilele de sărbătoare. 6 (Înv; d. îmbrăcăminte; îal) De gală Si: festiv. 7 (Înv) Aniversare a zilei de naștere a cuiva. 8 (Înv; pex) Sărbătoare care avea loc cu prilejul zilei de naștere a cuiva. 9 (Pop) Sărbătorire a patronului casei, a sfântului ocrotitor al casei. 10 Masă mare, îmbelșugată, cu joc și lăutari, organizată cu ocazia unei sărbători religioase, a unui eveniment important etc. Si: (pgn) chef, ospăț, petrecere, (înv) prăznuire. 11 (Fam; îlav) La dracu-n ~ Undeva foarte departe. 12 Masă mare care se face după o înmormântare sau la comemorarea ei, când se dăruiesc săracilor diverse obiecte care au aparținut celui decedat Si: pomană, (reg) comând, comândare, prânz.

PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.

PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. (În practicile bisericii ortodoxe) Masă mare dată în amintirea unui mort (după înmormîntare ori după parastas, v. pomană, comîndare) sau pentru sărbătorirea unui eveniment bisericesc (hramul unei biserici etc.). Să se facă praznic pentru săraci și să se deie de pomană. SADOVEANU, O. I 262. Este datină la romîni, ca după înmormîntare să facă praznic sau comîndare. MARIAN, O. II 177. La hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămînă încheiată. CREANGĂ, A. 11. Obraznicul mănîncă praznicul v. obraznic.Expr. (Familiar) La dracu-n praznic v. drac. ♦ Petrecere mare, chef, zaiafet. Acolo-aflai că sînt lăutari și praznice în toate săptămînile. SADOVEANU, M. C. 14. 2. Sărbătoare (mare) bisericească; p. ext. zi de odihnă. La praznice și la ziua numelui știam de mai nainte că are să ne vie Budulea cu mulți ani, cu spor în casă și cu belșug la masă. SLAVICI, O. I 70. Masa de cu seară mai grabnic o sfîrșește, Decît în zi de praznic un popă liturghia. NEGRUZZI, S. II 199. Niște sărbători alese, ce praznice s-au numit. PANN, P. V. I 141. Omul harnic n-are praznic. Sărbătorirea sau aniversarea unui eveniment cetățenesc; zi de bucurie. Să pomenească țara, ca pe o zi de praznic mare, ziua cînd din letopiseț și-a șters anii de-nchinare. DAVILA, V. V. 184.

PRÁZNIC ~ce n. 1) (în ritualurile creștine) Masă închinată pomenirii unui decedat. La dracu-n ~ v. DRAC. 2) Sărbătoare în cinstea unui eveniment religios sau unui sfânt. 3) Masă organizată cu ocazia unei asemenea sărbători. /<sl. prazdiniku

praznic n. 1. sărbătoare mare bisericească; 2. masă mare: pe iarba răsărită fac praznic la un loc AL.; 3. ospăț funebru, comândare. [Slav. PRAZĬNIKŬ, sărbătoare].

práznic n., pl. e (vsl. prazdĭnikŭ, prazĭnikŭ, sărbătoare, d. prazdinŭ, liber în repaus; rus. prázdnik, sîrb. prâznik). Vechĭ. Sărbare. Mare sărbătoare bisericească: cele 12 praznice împărăteștĭ. Azĭ. Ospăț după o ceremonie religioasă în onoarea unuĭ sfînt orĭ unuĭ mort pomenit. La dracu’n praznic, (Mold.) foarte departe: a locui la dracu’n praznic (în Munt. la dracu cu cărțĭ). Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, cu obrăznicia reușeștĭ maĭ bine de cît cu sfiala. – Vechĭ rar și prazdnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRÁZNIC s. v. patron, sărbătoare, zi festivă.

PRÁZNIC s. 1. v. pomană. 2. v. chef. 3. v. banchet.

PRAZNIC s. 1. pomană, (înv. și reg.) prinos, (reg.) comînd, comîndare. (~ de după o înmormîntare.) 2. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, prăznuire, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. și reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. (Un ~ de pomină.) 3. banchet, masă, ospăț, prăznuire, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)

praznic s. v. PATRON. SĂRBĂTOARE. ZI FESTIVĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

práznic (práznice), s. n.1. Sărbătoare, comemorare religioasă. – 2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas. Sl. prazdĭnikŭ „sărbătoresc” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Skok, Slavia, VII, 786). – Der. prăznui, vb. (a sărbători; a petrece), din sl. prazdĭnovati.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

práznic, praznice s. n. 1. Zi de sărbătoare religioasă sau de odihnă; p. ext. celebrare a unui eveniment religios sau o comemorare a unui sfânt; spec. (reg.) hram. ◊ Praznic împărătesc = sărbătoare domnească închinată preamăririi lui Iisus Hristos (în număr de opt), Sfântului Duh (1), sfintei Fecioare Maria (4) și sfintei cruci (1). ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; sărbătoare cu acest prilej. ♦ (Pop.) Sărbătoare a patronului casei sau a sfântului care o patronează. 2. Masă mare și îmbelșugată (cu joc și lăutari) organizată la un praznic (1), la un eveniment important etc.; p. gener. ospăț, petrecere, chef; prăznuire. ◊ Expr. La dracu-n praznic = foarte departe. 3. Masă mare care se face după o înmormântare sau după un parastas (când se dăruiesc săracilor diverse lucruri); pomană, (reg.) comândare, prânz. [Var.: prásnic, prázdnic s. n.] – Din sl. prazdĭnikŭ.

arată toate definițiile

Intrare: Praznic
Praznic nume propriu
nume propriu (I3)
  • Praznic
Intrare: praznic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praznic
  • praznicul
  • praznicu‑
plural
  • praznice
  • praznicele
genitiv-dativ singular
  • praznic
  • praznicului
plural
  • praznice
  • praznicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prasnic
  • prasnicul
  • prasnicu‑
plural
  • prasnice
  • prasnicele
genitiv-dativ singular
  • prasnic
  • prasnicului
plural
  • prasnice
  • prasnicelor
vocativ singular
plural
prazdnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
praznec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)