petrecere sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 29/32 / V: (reg) pitrecire / Pl: ~ri / E: petrece] 1 Trecere prin, printre, pe după, peste, pe sub ceva. 2 (Înv) Bilet de liberă ~ Pașaport. 3-4 (Înv) Moarte (1-2). 5 (Înv) Plecare a cuiva, însoțită de alai, de o festivitate etc. Si: (înv) petrecanie (8). 6 Însoțire a cuiva într-o călătorie, pe un drum, la plecare Si: (înv) petrecanie (9). 7 (Îvp) Înmormântare. 8 (Pex) Convoi care însoțește mortul la groapă. 9 (Mol) Masă organizată cu prilejul unei înmormântări, în memoria celui mort. 10 Ocupare a timpului liber într-un anumit fel, într-un anumit loc, o anumită perioadă Si: (înv) petrecanie (12). 11 Mod de desfășurare a vieții Si: (înv) petrecanie (13). 12 Viață. 13 Trai. 14 (Pex) Faptă săvârșită de cineva în timpul vieții. 15 (Înv) Comportare. 16 (Înv) Mod de desfășurare a unei acțiuni, a unui fenomen etc. 17-18 (Mod de) folosire plăcută a timpului Si: amuzament, distracție. 19 (Îe) ~ frumoasă! Formulă prin care i se urează cuiva, de obicei la despărțire, să petreacă în mod plăcut un anumit timp. 20 (Înv; îe) A face de ~ cuiva A face pe cineva să se distreze, să se înveselească. 21 Reuniune între prieteni, rude etc., de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc., organizată cu prilejul unei sărbători, a unei sărbătoriri sau pentru a se distra Si: chef, (fam) bairam, sindrofie, (îrg) petrec (7), petrecanie (14), (reg) gulai. 22 (Îe) A fi om de ~ A fi vesel, amuzant, antrenant într-o societate reunită pentru a se distra, pentru a chefui. 23 (Reg; îcs) După pitrecire Joc de copii în care băieții și fetele merg ținându-se de braț și apoi se schimbă unii cu alții din fugă. 24 (Înv) Loc sau locuință în care își duce cineva viața. 25 (Reg; îe) A pica în ~ A da de o mare neplăcere, de un necaz etc. 26 (Mat; îvr) Cât al unei împărțiri.

PETRECERE, petreceri s. f. Faptul de a petrece. 1. Întîlnire, reuniune între prieteni (însoțită de o masă, de muzică, de dans) organizată cu ocazia unei sărbători sau a unei sărbătoriri; chef. Apoi nu stau nici eu de bine și de petreceri, mamă! REBREANU, R. I 204. După examenul de iarnă, elevii au făcut o mică petrecere, de la care Radu n-a putut lipsi. VLAHUȚĂ, O. A. 101. Multe zile au urmat petreceri pline de veselie. CARAGIALE, O. III 85. Defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ Expr. A da o petrecere v. da³ (I 1) 2. Folosire plăcută a timpului; distracție. A umblat cîteva zile în petrecere la niște ostroave. SADOVEANU, N. F. 171. Rămas acum singur, Nicu îți găsea petrecere cînd cu cîinii, cînd cu găinile sau pisica. REBREANU, R. I 149. Altă petrecere de vară nu era decît circul. CARAGIALE, O. III 19. Copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi. CREANGĂ, A. 34. 3. (Învechit și arhaizant) Viețuire, trai, ședere. După o petrecere de cîțiva ani între cazacii din Caucazia [Tolstoi] ia parte la războiul din Orient. SADOVEANU, E. 229. Națiile, ca și oamenii îndeosebi, își iau solia lor pe pămînt și și sînt răspunzătoare de petrecerile lor de aici. KOGĂLNICEANU, S. A. 44. În lunga petrecere a lor în Dacia, [goții] lăsară multe urme și obiceiuri între romîni. BĂLCESCU, O. II 13. 4. (Popular) Însoțire. La oara hotărîre pentru petrecerea celui mort la locașul de vecinică odihnă, toți... încep a se aduna. MARIAN, Î. 249.

PETRECERE ~i f. 1) v. A PETRECE și A SE PETRECE. 2) Întrunire, de obicei a rudelor și a prietenilor, însoțită de o masă bogată, de muzică și dans, organizată cu o anumită ocazie. ◊ Om de ~ om predispus să petreacă și să se veselească. ~ frumoasă formulă prin care i se urează cuiva să petreacă timpul în mod plăcut. 3) fam. Folosire plăcută a timpului. /v. a (se) petrece

petrecere f. 1. distracțiune; 2. însoțire: petrecerea mortului.

petrécere f. Acțiunea de a petrece. Distracțiune, amuzament; o petrecere familiară. Bilet de liberă petrecere, bilet pin care se permite cuĭva să petreacă (să trăĭască) într’un loc, într’o țară. V. pașaport.

pitrecire sf vz petrecere

petrecere (desp. pe-tre-) s. f., g.-d. art. petrecerii; pl. petreceri

petrecere (pe-tre-) s. f., g.-d. art. petrecerii; pl. petreceri

petrecere s. f. (sil. -tre-), g.-d. art. petrecerii; pl. petreceri

PETRECERE s. v. comportament, comportare, conduită, decedare, deces, dispariție, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, moarte, pieire, prăpădire, purtare, răposare, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, zile.

PETRECERE s. 1. v. însoțire. 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. distracție. 4. v. chef. 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sărbătorie. (La ei e azi mare ~.)

PETRECERE s. 1. acompaniere, conducere, însoțire, întovărășire. (~ cuiva pînă la poartă, la plecare.) 2. desfătare, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. distracție, plăcere. (Viață plină de ~i.) 4. benchetuială, chef, ospăț, praznic, prăznuire, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. și reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. (O ~ de pomină.) 5. (rar) sărbătoare, (înv.) sarbătorie. (La ei e azi mare ~.)

petrecere s. v. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. EXISTENȚĂ. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. PURTARE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE. TRAI. VIAȚĂ. ZILE.

PETRECERE DE SUSPANTE incident care poate avea loc la deschiderea unei parașute emisferice, suspanta sau suspantele petrecute peste voalură o împart în două, dând iluzia că parașutistul coboară cu două parașute mai mici.

PETRECERE bairam, beută, cancan, ceai, chermeză, chindie, chiolhan, dandana, paranghelie, parti, party, patron, răzuială, tămbălău, vâj.