17 definiții pentru chef (stare)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif).

CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif).

chef sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 246/31 / Pl: ~uri / E: tc kef, ke(j)f] 1 Bună dispoziție Si: veselie. 2 (Îe) A fi cu ~ A fi bine dispus. 3 (Îe) ~ și bucurie (sau voie bună) Se zice când închină cineva un pahar de băutură. 4 Voie. 5 Poftă. 6 (Fam; îe) A avea ~ de ceva A fi dispus să facă ceva. 7 (Fam; îe) A face pe ~ul cuiva sau A face cuiva ~ul A-i împlini cuiva voia, a-i face pe plac. 8 (Fam; îe) A lăsa pe cineva în ~ul (sau ~urile) lui A lăsa în voia lui, în apele lui. 9 Dorință curioasă, neașteptată Si: capriciu, toană Cf hachițe. 10 (Fam; îe) A-și face ~ul A-și împlini pofta, capriciul, damblaua. 11 Bucurie. 12 (Înv) Tabiet oriental al cafelei și al ciubucului. 13 Petrecere veselă cu mâncăruri și băuturi din belșug (și cu muzică). 14 Dispoziție sufletească (de veselie) a omului care a băut (cam mult, dar nu e încă beat de-a binelea). 15 (Fam; îe) A fi cu ~ A fi amețit de băutură. 16 (Fam; îe) A prinde (la) ~ A se ameți de băutură.

CHEF, chefuri, s. n. 1. (Adesea în legătură cu verbele «a face», «a trage», «a se încinge» etc.) Petrecere, zgomotoasă cu mîncare, băutură și cîntec. Acolo-i chef! Acolo-i trai, Acolo-i horă-n bătătură! IOSIF, P. 69. Și cu paharul plin în mîni, Precum e felul din bătrîni La orice chef între romîni, El a-nchinat. COȘBUC, P. I 59. Se puseră la masă și traseră un chef, de să se ducă pomina. ISPIRESCU, L. 141. Nici un chef nu se făcea Fără astă cobz-a mea. ALECSANDRI, T. 80. 2. Stare de (ușoară) beție și bună dispoziție a omului care a băut. ◊ Expr. A fi cu chef = a fi cam amețit de băutură. Pe la sfîrșitul mesei, iată și Vasile pe poartă. Era cu chef BUJOR, S. 91. Cine-a bea, cu chef să fie! SEVASTOS, C. 257. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. Nu spuse nici o vorbă din cele ce aflase de la primar, ca să nu strice cheful petrecerii. BUJOR, S. 122. Cînd mă vedea intrînd pe ușă, îmi zicea cu chef: he-he! bine-ai venit, nepurcele! CREANGĂ, A. 46. De mult n-am rîs așa cu chef. ALECSANDRI, T. 568. Ai noroc că m-ai găsit în chef bun! altmintrele n-aș îngădui un lucru care poate da pildă rea. NEGRUZZI, S. I 94. ◊ Expr. A fi cu chef = a fi bine dispus. Cînd a ajuns acasă, era foarte vesel, incit, nu știa baba lui ce l-a găsit, de-i așa cu chef. CREANGĂ, P. 126. (A fi) fără chef = (a fi) prost dispus. Nu voia, vezi, să-l vadă nici o clipă de ochi măcar fără chef. ISPIRESCU, L. 103. Radu se arătă fără chef, trudit, bolnav. VLAHUȚĂ, O.A. 121. 4. Voie, poftă, dorință. Pînă vine cheful bogatului, Iese sufletul săracului. PANN, P. V. III 73. ◊ Expr. A avea (sau a-i veni) chef (de ceva) = a fi dispus, a avea poftă (să facă ceva). Cine-i contra, să-l vedem, Ca să-l știe soții! De-aveți chef, tovarăși, bem. COȘBUC, P. I 302. Am un palat și eu, și-l duc în spate Oriunde vreau și după cum am chef: E un palat cu totul de sidef. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 10. În loc să mă mîngîie la supărare, îi vine chef de rîs. ALECSANDRI, T. 190. A face cuiva pe chef = a face cuiva pe plac, a împlini voia cuiva. Lui Stan cheful să i-l fac. Să-mi fiu și mie pe plac. TEODORESCU, P. P. 587. ♦ Dorință ciudată, curioasă, neașteptată; capriciu, toană. Am chef să te necăjesc.Expr.A-și face cheful = a-și satisface capriciul. 5. (Învechit) Tabiet. Își făcea cheful cu ciubuc și cafea, după obiceiul oriental. GHICA, S. 349.

CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mîncare, băutură (și cîntec). 2. Stare de (ușoară) beție și bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Tc. ke(yi)f.

CHEF ~uri n. 1) Petrecere mare cu oaspeți mulți (și lăutari); ospăț. Un ~ de pomină. 2) Dispoziție bună a omului puțin băut. A fi cu ~. 3) Dorință de a avea sau de a face ceva; poftă; gust. A nu avea ~. /<turc. ke[yi]f

chef n. 1. un fel de confort oriental, constând din gustarea liniștită a cafelii și a ciubucului: Hiotoglu își făcea cheful cu ciubuc și cu cafea, după obiceiul oriental GHICA; 2. dispozițiune veselă, voie bună: ce ai la sufletul tău de ești tot fără chef și mâhnit? ISP.; 3. petrecere cu masă mare și băutură din belșug: s’au logodit și acum s’au pus pe chef ISP.; 4. stare de beție: omul la chef multe face AL.; 5. plăcere, poftă: până vine cheful bogatului, iese sufletul sărăcului PANN. [Turc. KEF].

chef n., pl. urĭ (turc. kef, d. ar. keif, ngr. kéfi, bg. kef). Fam. Bună dispozițiune, veselie. Capriciŭ, poftă: mĭ-a venit chef să joc. Prînz mare, beție, orgie: a face chef, a trage un chef. A avea chef, a fi cu chef, a fi bine dispus; a fi cam beat. A fi fără chef, a fi indispus. A strica cuĭva chefu, a-ĭ strica dispozițiunea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHEF s. 1. benchetuială, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. și reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. (Se întorc de la chef.) 2. v. beție. 3. v. poftă. 4. v. capriciu.

CHEF s. 1. benchetuială, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire, (pop.) benchet, chiolhan, refenea, zaiafet, (înv. și reg.) petrecanie, (Mold.) guleai. 2. beție, (înv.) băutură. (Un ~ de pomină.) 3. dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere, (pop.) vrută, (inv.) deșiderat, ogod, poftire, poftitură, rîvnă, rîvnire, tabiet. (După ~ inimii.) 4. capriciu, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (inv. si reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (Un ~ de-o clipă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chef (chefuri), s. n.1. Bună dispoziție, voie bună. – 2. Poftă, dorință. – 3. Capriciu, toană. – 4. Petrecere, zaiafet. 5. Beție. – Mr. k’efe, megl. chef. Tc. kef, keyif „dar, satisfacție; beție” (Roesler 596; Șeineanu, II, 103; Lokotsch 1007; Ronzevalle 153); cf. ngr. ϰέφι, bg. kef.Der. chefui (chefălui, chefeli), vb. (a face un chef, a benchetui; a se îmbăta); chefliu, s. m. (petrecăreț; afumat, cherchelit; vesel, bine dispus), din tc. keiyfli; chefos, adj. (bine dispus; dornic de petrecere); chefir, s. n. (lapte fermentat), din tc. kefir, cf. it. chefir (Battisti, II, 884).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cu chef expr. în stare de ebrietate; beat.

Intrare: chef (stare)
chef1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chef
  • cheful
  • chefu‑
plural
  • chefuri
  • chefurile
genitiv-dativ singular
  • chef
  • chefului
plural
  • chefuri
  • chefurilor
vocativ singular
plural
cef
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chef, chefurisubstantiv neutru

  • 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: petrecere diminutive: chefuleț
    • format_quote Acolo-i chef! Acolo-i trai, Acolo-i horă-n bătătură! IOSIF, P. 69. DLRLC
    • format_quote Și cu paharul plin în mîni, Precum e felul din bătrîni La orice chef între romîni, El a-nchinat. COȘBUC, P. I 59. DLRLC
    • format_quote Se puseră la masă și traseră un chef, de să se ducă pomina. ISPIRESCU, L. 141. DLRLC
    • format_quote Nici un chef nu se făcea Fără astă cobz-a mea. ALECSANDRI, T. 80. DLRLC
  • 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A fi cu chef = a fi cam amețit de băutură. DLRLC
      • format_quote Pe la sfîrșitul mesei, iată și Vasile pe poartă. Era cu chef. BUJOR, S. 91. DLRLC
      • format_quote Cine-a bea, cu chef să fie! SEVASTOS, C. 257. DLRLC
  • 3. Bună dispoziție, voie bună; toane bune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: veselie
    • format_quote Nu spuse nici o vorbă din cele ce aflase de la primar, ca să nu strice cheful petrecerii. BUJOR, S. 122. DLRLC
    • format_quote Cînd mă vedea intrînd pe ușă, îmi zicea cu chef: he-he! bine-ai venit, nepurcele! CREANGĂ, A. 46. DLRLC
    • format_quote De mult n-am rîs așa cu chef. ALECSANDRI, T. 568. DLRLC
    • format_quote Ai noroc că m-ai găsit în chef bun! altmintrele n-aș îngădui un lucru care poate da pildă rea. NEGRUZZI, S. I 94. DLRLC
    • chat_bubble A fi cu chef = a fi bine dispus. DLRLC
      • format_quote Cînd a ajuns acasă, era foarte vesel, încît nu știa baba lui ce l-a găsit, de-i așa cu chef. CREANGĂ, P. 126. DLRLC
    • chat_bubble (A fi) fără chef = (a fi) prost dispus. DLRLC
      • format_quote Nu voia, vezi, să-l vadă nici o clipă de ochi măcar fără chef. ISPIRESCU, L. 103. DLRLC
      • format_quote Radu se arătă fără chef, trudit, bolnav. VLAHUȚĂ, O. A. 121. DLRLC
  • 4. Dorință, gust, poftă, voie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pînă vine cheful bogatului, Iese sufletul săracului. PANN, P. V. III 73. DLRLC
    • 4.1. Dorință ciudată, neașteptată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am chef să te necăjesc. DLRLC
      • chat_bubble A-și face cheful = a-și satisface capriciul. DLRLC
    • chat_bubble A avea (sau a-i veni) chef (de ceva) = a fi dispus, a avea poftă (să facă ceva). DLRLC
      • format_quote Cine-i contra, să-l vedem, Ca să-l știe soții! De-aveți chef, tovarăși, bem. COȘBUC, P. I 302. DLRLC
      • format_quote Am un palat și eu, și-l duc în spate Oriunde vreau și după cum am chef: E un palat cu totul de sidef. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 10. DLRLC
      • format_quote În loc să mă mîngîie la supărare, îi vine chef de rîs. ALECSANDRI, T. 190. DLRLC
    • chat_bubble A face cuiva pe chef = a face cuiva pe plac, a împlini voia cuiva. DLRLC
      • format_quote Lui Stan cheful să i-l fac. Să-mi fiu și mie pe plac. TEODORESCU, P. P. 587. DLRLC
  • 5. învechit Tabiet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tabiet
    • format_quote Își făcea cheful cu ciubuc și cafea, după obiceiul oriental. GHICA, S. 349. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.