3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.

PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. (Pop.) Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.

PRĂDÁT1 s. n. (Pop.) Prădare. – V. prăda.

prăda [At: PSALT. HUR. 116v/4 / Pzi: prad, ~dez, (reg) prăd / E: ml praedare] 1 vt (Fșa) A jefui țări, ținuturi, localități, locuri etc., mai ales în timp de război, de obicei devastând, distrugând etc. Si: (îrg) a plenui. 2 vt (Fșa) A deposeda pe cineva de bunuri, de obicei prin mijloace violente Si: a fura. 3 vt (Pex) A ruina, a sărăci prin acte silnice, prin biruri, amenzi etc. excesive, copleșitoare Si: (îrg) a plenui, a pleșcui. 4 vt (C. i. bunuri, obiecte posedate de cineva) A lua cuiva cu forța, prin violență, pe furiș pentru a-și însuși. 5 vt (Îvr; d. focuri, incendii) A distruge un bun al cuiva prin ardere. 6 vt (Reg) A omorî pe cineva. 7 vt (Îvr) A sacrifica animale. 8 vt (Îrg) A risipi averi, bani, bunuri materiale etc. Si: a irosi. 9 vt (Pgn) A cheltui. 10 vt (D. animale sălbatice carnivore sau păsări răpitoare) A-și procura hrana vie Si: a prinde, a vâna. 11 vt (Înv) A subjuga. 12 vt (în textele bisericești, c. i. „iadul”) A înfrânge.

prădat2, ~ă [At: PSALT. 318 / Pl: ~ați, ~e / E: prăda] 1 a (D. țări, ținuturi, așezări, locuri etc.) Care a fost jefuit, devastat. 2 a (D. oameni) Care a fost deposedat de bunuri, prin acte silnice, violente. 3-4 sf, a (Reg; șîs concina ~ă sau concina pe ~te) Specie de concină2 (1) nedefinită mai îndeaproape. 5 a (Trs) Sărac. 6 a (Îs) Tabinetul pe ~te Tabinet nedefinit mai îndeaprope. 7-8 smf, a (Înv) (Om) aflat în stare de robie Si: captiv (1-2). 9 a (Îvr; d. oameni) Blestemat.

prădat1 sn [At: CAMILAR, N. I, 369 / Pl: (rar) ~uri / E: prăda] 1-3 Prădare (1-3).

PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.

PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. Jefuit, devastat; furat (de bunuri de preț). – V. prăda.

PRĂDÁT1 s. n. Prădare. – V. prăda.

PRĂDÁ, prăd și prad, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absolut) A jefui o țară, un ținut (în cursul unei incursiuni, al unui război), a devasta. După obiceiul lor, pe unde trec, pradă și ard. SADOVEANU, O. VII 75. Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. Cetatea prădatu-i-a, Măicuța călcatu-i-a, Cu copita calului, Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. 2. A despuia de averi, a fura. Să pedepsească pe bandiții care l-au izgonit și l-au prădat. REBREANU, R. II 225. Vai de mine, vai de mine; cum m-a prădat tîlharul! ȘEZ. I 54. Frunză verde de negară, A ieșit Bujor în țară! Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă-n fiară. ALECSANDRI, P. P. 156. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd obiectul jafului) Ați vrut... să mă pierdeți și mă prădați de avuția mea. SBIERA, P. 228. Las’, mamă, că nu-i prădată lumea de bogății. CREANGĂ, P. 291. ◊ Fig. (Cu complement intern) Dar ce pradă mi-a prădat? Nunta luna, soarele Și cheile raiului. PĂSCULESCU, L. R. 50. ◊ Refl. impers. Să te-nvăț eu, fătul meu, Cum se leagă ciobanii, Cum se pradă cîrlanii. ALECSANDRI, P. P. 59. 3. A ruina (prin biruri, amenzi, exploatare). Nu pot să-mi prăd și să-mi înșel satul meu!... declară, cu aspră hotărîre, Zaharia Duhu. C. PETRESCU, A. 137. Vrei să ne prazi tu, vodă, avutul strămoșesc? ALECSANDRI, P. A. 227. Să fugim., să trecem Oltu, Că p-aici ne arde focu Și ne pradă protopopii Și ne prăpădim cu totu. ȘEZ. I 292. 4. (Regional) A risipi, a cheltui. Măi, nu-i de prădat banul, vedeți cu cită trudă se cîștigă; să fim păstrători.RETEGANUL, P. III 86. – Prez. ind. și: prădez.

PRĂDÁT1 s. n. Prădare, jaf, hoție. După înmormîntarea morților, după culegerea răniților – începea prădatul. CAMILAR, N. I 369.

PRĂDÁT2, -Ă, prădați, -te, adj. 1. Jefuit, devastat; p. ext. furat. Casă prădată. 2. (Regional) Risipit, cheltuit inutil; prăpădit.

A PRĂDÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A lipsi (complet) de avere; a jecmăni; a despuia; a jupui; a jefui. 2) (bunuri, avere) A fura în cantități mari. 3) (oameni dependenți) A ruina prin exploatare. /<lat. praedare

prădà v. a jefui, a lua cu violență ce este al altuia. [Lat. PRAEDARE].

prad și (rar) prădéz, a prădá v. tr. (lat. praedare, it. predare.Prad și prăd, să prad și să prăd, să prazĭ și să prăzĭ, să prade și să prăde). Jăfuĭesc, fur mult, despoĭ: hoțiĭ m’aŭ prădat în pădure, mĭ-aŭ prădat casa în lipsa mea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prădá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 prádă; conj. prez. 3 să práde

prădá vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 sg. și pl. prádă; conj. prez. 3 sg. și pl. práde

arată toate definițiile

Intrare: prăda
verb (VT47)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăda
  • prădare
  • prădat
  • prădatu‑
  • prădând
  • prădându‑
singular plural
  • pra
  • prădați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prad
  • prăd
(să)
  • prad
  • prăd
  • prădam
  • prădai
  • prădasem
a II-a (tu)
  • prazi
  • prăzi
(să)
  • prazi
  • prăzi
  • prădai
  • prădași
  • prădaseși
a III-a (el, ea)
  • pra
(să)
  • prade
  • prăde
  • prăda
  • prădă
  • prădase
plural I (noi)
  • prădăm
(să)
  • prădăm
  • prădam
  • prădarăm
  • prădaserăm
  • prădasem
a II-a (voi)
  • prădați
(să)
  • prădați
  • prădați
  • prădarăți
  • prădaserăți
  • prădaseți
a III-a (ei, ele)
  • pra
(să)
  • prade
  • prăde
  • prădau
  • prăda
  • prădaseră
Intrare: prădat (adj.)
prădat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădat
  • prădatul
  • prădatu‑
  • prăda
  • prădata
plural
  • prădați
  • prădații
  • prădate
  • prădatele
genitiv-dativ singular
  • prădat
  • prădatului
  • prădate
  • prădatei
plural
  • prădați
  • prădaților
  • prădate
  • prădatelor
vocativ singular
plural
Intrare: prădat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădat
  • prădatul
  • prădatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prădat
  • prădatului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prădat (adj.)

etimologie:

  • vezi prăda
    surse: DEX '09

prădat (s.n.)

etimologie:

  • vezi prăda
    surse: DEX '98 DEX '09