11 definiții pentru prădat (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂDAT1 s. n. (Pop.) Prădare. – V. prăda.

prădat1 sn [At: CAMILAR, N. I, 369 / Pl: (rar) ~uri / E: prăda] 1-3 Prădare (1-3).

PRĂDAT1 s. n. Prădare. – V. prăda.

PRĂDAT1 s. n. Prădare, jaf, hoție. După înmormîntarea morților, după culegerea răniților – începea prădatul. CAMILAR, N. I 369.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂDAT s. v. aservit, rob, sclav, subjugat.

PRĂDAT s. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.)

prădat s. v. ASERVIT. ROB. SCLAV. SUBJUGAT.

Intrare: prădat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădat
  • prădatul
  • prădatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prădat
  • prădatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prădatsubstantiv neutru

  • 1. popular Hoție, jaf, prădare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După înmormîntarea morților, după culegerea răniților – începea prădatul. CAMILAR, N. I 369. DLRLC
etimologie:
  • vezi prăda DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.