4 definiții pentru furat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURÁT2, -Ă, furați, -te, adj. 1. Prădat (de bunuri de preț). 2. (Rar; în expr.) Furat de minți = descreierat, zăpăcit; nebun. – V. fura.

FURÁT2, -Ă, furați, -te, adj. 1. Prădat (de bunuri de preț). 2. (Rar; în expr.) Furat de minți = descreierat, zăpăcit; nebun. – V. fura.

furat2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: fura] 1 (Șfg) Luat prin furt Si: dosit, prădat. 2 Prădat (de bunuri de preț). 3 (Iuz; îs) Mustăți ~e Mustăți care se prelungesc, unindu-se cu favoriții. 4 (Rar; îls) ~ de minți Descreierat. 5 (Îal) Zăpăcit. 6 (Îal) Nebun. 7 (Pop; îcs) Palma ~ă Joc de societate (la priveghi). 8 (Pop; îcs) D’a pământul ~ Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

FURÁT2, -Ă, furați, -te, adj. (Rar, în expr.) Furat de minți = descreierat, zăpăcit. Cîți îndrăzneți... furați de minți... nu erau de pomenire șezătorilor din Alăutești! GALACTION, O. I 44.

furat a. luat pe sub ascuns: lucru furat. ║ n. acțiunea de a fura: furatul vitelor.

Intrare: furat (adj.)
furat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furat
  • furatul
  • furatu‑
  • fura
  • furata
plural
  • furați
  • furații
  • furate
  • furatele
genitiv-dativ singular
  • furat
  • furatului
  • furate
  • furatei
plural
  • furați
  • furaților
  • furate
  • furatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furat (adj.)

etimologie:

  • vezi fura
    surse: DEX '09 DEX '98