2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prăbuși [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~ăvu~ / Pzi: esc, (rar) prăbuș / E: bg пробуша (ce)] 1 vr A cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfarâmându-se, distrugându-se, deteriorându-se, rănindu-se etc. Si: a se povârni, a se prăvăli, (reg) a se oroia. 2 vtf A face să cadă brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare. 3 vtf A doborî, a trânti la pământ. 4 vtf (Fig) A decădea în mod brusc. 5 vtf (D. ape) A curge cu repeziciune pe un loc abrupt. 6 vtf (D. ape) A cădea de la înălțime, formând o cascadă Si: a se prăvăli. 7 vtf (Med; d. tensiunea arterială) A scădea brusc. 8 vtf (Rar) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva, încercând să-l doboare. 9-10 vtr A (se) îndrepta în goană într-o anumită direcție, la vale. 11 vt (Îvr) A călca în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 12 vr (Buc) A se scufunda. 13-14 vtr (Fig) (A lua sau) a face să ia sfârșit.

prăbușit, ~ă a [At: ALECSANDRI, POEZII, 487 / Pl: ~iți, ~e / E: prăbuși] 1 Care a căzut brusc, cu violență, cu zgomot, de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, distrugându-se, rănindu-se etc. Si: dărâmat, năruit, prăvălit, răsturnat, surpat. 2 (Rar) Care este întins la pământ. 3 (Olt; fig) Hodorogit, gata de pierire. 4 (D. ochi) Intrat, cufundat în orbite. 5 (Ban) Străpuns, spart, trecut prin el. 6 (Olt) Răscopt2.

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti.

PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.

PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din scr. probušiti.

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. A cădea brusc (și cu zgomot) de la o înălțime (relativ) mare (de obicei sfărîmîndu-se, distrugîndu-se); a se nărui, a se surpa. Mama devine palidă, gata să se prăbușească. SAHIA, N. 53. Și ei se luptă-n flăcări, s-azvîrl, se-neacă-n fum, Iar brazii cad pe dînșii aprinși, se prăbușește în capul lor tot codrul, dar nimeni nu gîndește La fugă. COȘBUC, P. I 158. ◊ Fig. Ceva se prăbuși, parcă, în inima mea și, în o clipă, mi se păru că am trăit o viață întreagă. HOGAȘ, M. N. 25. Cînd răsufla, aerul i se prăbușea în plămîni ca ceva tare și rece... ș-atunci îl apuca o tuse seacă, ce-i sfărîma pieptul. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. ♦ Tranz. A face să cadă, a doborî. Străbat singur pădurea. O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. BENIUC, V. 20. ♦ (Despre ape) A se prăvăli de la înălțime, a curge pe un loc abrupt. înăuntrul unor prăpăstii adinei., într-o lume masivă și grea de piatră, o șuviță de apă se prăbușește de pe stînci. BOGZA, C. O. 95. [Rinul] din nălțime în fund se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător. ALECSANDRI, O. 204.

PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut (la pămînt), răsturnat, năruit, surpat, dărîmat. în poarta prăbușită ce duce-n fund de munte, Cu cîrja lui cea veche el bate de trei ori. EMINESCU, O. I 93. Gătește-o mămăligă... într-un ceaun de schijă, sub dîmbul prăbușit. ALECSANDRI, P. III 487. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. L-am văzut prăbușit, uitîndu-se în gol. VORNIC, P. 18.

A SE PRĂBUȘÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte masive) A cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se. 2) (despre guverne sau regimuri reacționare) A cădea de la putere (fiind depășit de evenimente). 3) (despre ființe) A cădea sau a se lăsa cu toată greutatea corpului; a se trânti. 4) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăvăli. 5) fig. (despre planuri, speranțe, vise etc.) A se risipi până la dispariția completă; a înceta să mai existe; a se spulbera. 6) fig. A cădea într-o stare inferioară celei precedente; a regresa; a decădea. /<bulg. probusa(se)

A PRĂBUȘÍ ~ésc tranz. A face să se prăbușească. /<bulg. probusa(se)

prăbușì v. 1. a sucomba: greu se prăbușește c’un gemet de pe cal AL.; 2. a se surpa, a cădea în ruine: oricare înălțime sub cer se prăbușește AL. [V. busì].

prăbușésc v. tr. (sîrb. pro-bušiti, bg. pro-bušam, găuresc. V. bușesc). Mă surp, mă năruĭ, mă dărîm: pămîntu, zidu s’a prăbușit de ploaĭe. Cad cu greutate, mă arunc cu greutatea corpuluĭ: elefantu se prăbuși în groapă, sergentu luă steagu și se prăbuși în șanț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă

prăbușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăbușeáscă

prăbuși (conj. prăbușească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂBUȘÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

PRĂBUȘÍ vb. 1. v. dărâma. 2. a cădea, a se dărâma, a se nărui, a pica, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe el.) 3. a se surpa, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.) 4. v. cădea. 5. a (se) prăvăli, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) 6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăvăli. (Apa se ~ de la înălțime, formând o cascadă.)

PRĂBUȘÍT adj. 1. v. dărâmat. 2. v. căzut. 3. surpat, (pop.) ponorât. (Teren ~.) 4. prăvălit, răsturnat, surpat, (înv.) povârnit. (Un mal ~.)

prăbuși vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

PRĂBUȘI vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Moid. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetății.) 2. a cădea, a se dărîma, a se nărui, a pica, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a se surpa, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.) 4. a cădea, a pica, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămînt.) 5. a (se) prăvăli, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) 6. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 7. a cădea, a se prăvăli. (Apa se ~ de la înălțime, formînd o cascadă.)

arată toate definițiile

Intrare: prăbuși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăbuși
  • prăbușire
  • prăbușit
  • prăbușitu‑
  • prăbușind
  • prăbușindu‑
singular plural
  • prăbușește
  • prăbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăbușesc
(să)
  • prăbușesc
  • prăbușeam
  • prăbușii
  • prăbușisem
a II-a (tu)
  • prăbușești
(să)
  • prăbușești
  • prăbușeai
  • prăbușiși
  • prăbușiseși
a III-a (el, ea)
  • prăbușește
(să)
  • prăbușească
  • prăbușea
  • prăbuși
  • prăbușise
plural I (noi)
  • prăbușim
(să)
  • prăbușim
  • prăbușeam
  • prăbușirăm
  • prăbușiserăm
  • prăbușisem
a II-a (voi)
  • prăbușiți
(să)
  • prăbușiți
  • prăbușeați
  • prăbușirăți
  • prăbușiserăți
  • prăbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăbușesc
(să)
  • prăbușească
  • prăbușeau
  • prăbuși
  • prăbușiseră
prăvuși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prăbușit
prăbușit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăbușit
  • prăbușitul
  • prăbușitu‑
  • prăbuși
  • prăbușita
plural
  • prăbușiți
  • prăbușiții
  • prăbușite
  • prăbușitele
genitiv-dativ singular
  • prăbușit
  • prăbușitului
  • prăbușite
  • prăbușitei
plural
  • prăbușiți
  • prăbușiților
  • prăbușite
  • prăbușitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)