PRĂBUȘIT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut (la pămînt), răsturnat, năruit, surpat, dărîmat. În poarta prăbușită ce duce-n fund de munte, Cu cîrja lui cea veche el bate de trei ori. EMINESCU, O. I 93. Gătește-o mămăligă... într-un ceaun de schijă, sub dîmbul prăbușit. ALECSANDRI, P. III 487. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. L-am văzut prăbușit, uitîndu-se în gol. VORNIC, P. 18.