2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.

PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ; năruit; surpat, dărâmat. ♦ Fig. (La pl.; despre ochi) Intrat în orbite. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. – V. prăbuși.

prăbușit, ~ă a [At: ALECSANDRI, POEZII, 487 / Pl: ~iți, ~e / E: prăbuși] 1 Care a căzut brusc, cu violență, cu zgomot, de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, distrugându-se, rănindu-se etc. Si: dărâmat, năruit, prăvălit, răsturnat, surpat. 2 (Rar) Care este întins la pământ. 3 (Olt; fig) Hodorogit, gata de pierire. 4 (D. ochi) Intrat, cufundat în orbite. 5 (Ban) Străpuns, spart, trecut prin el. 6 (Olt) Răscopt2.

PRĂBUȘÍT, -Ă, prăbușiți, -te, adj. Căzut (la pămînt), răsturnat, năruit, surpat, dărîmat. În poarta prăbușită ce duce-n fund de munte, Cu cîrja lui cea veche el bate de trei ori. EMINESCU, O. I 93. Gătește-o mămăligă... într-un ceaun de schijă, sub dîmbul prăbușit. ALECSANDRI, P. III 487. ♦ Fig. Descurajat, deznădăjduit. L-am văzut prăbușit, uitîndu-se în gol. VORNIC, P. 18.

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti.

prăbuși [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~ăvu~ / Pzi: esc, (rar) prăbuș / E: bg пробуша (ce)] 1 vr A cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, distrugându-se, deteriorându-se, rănindu-se etc. Si: a se povârni, a se prăvăli, (reg) a se oroia. 2 vtf A face să cadă brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare. 3 vtf A doborî, a trânti la pământ. 4 vtf (Fig) A decădea în mod brusc. 5 vtf (D. ape) A curge cu repeziciune pe un loc abrupt. 6 vtf (D. ape) A cădea de la înălțime, formând o cascadă Si: a se prăvăli. 7 vtf (Med; d. tensiunea arterială) A scădea brusc. 8 vtf (Rar) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva, încercând să-l doboare. 9-10 vtr A (se) îndrepta în goană într-o anumită direcție, la vale. 11 vt (Îvr) A călca în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 12 vr (Buc) A se scufunda. 13-14 vtr (Fig) (A lua sau) a face să ia sfârșit.

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din scr. probušiti.

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. A cădea brusc (și cu zgomot) de la o înălțime (relativ) mare (de obicei sfărîmîndu-se, distrugîndu-se); a se nărui, a se surpa. Mama devine palidă, gata să se prăbușească. SAHIA, N. 53. Și ei se luptă-n flăcări, s-azvîrl, se-neacă-n fum, Iar brazii cad pe dînșii aprinși, se prăbușește în capul lor tot codrul, dar nimeni nu gîndește La fugă. COȘBUC, P. I 158. ◊ Fig. Ceva se prăbuși, parcă, în inima mea și, în o clipă, mi se păru că am trăit o viață întreagă. HOGAȘ, M. N. 25. Cînd răsufla, aerul i se prăbușea în plămîni ca ceva tare și rece... ș-atunci îl apuca o tuse seacă, ce-i sfărîma pieptul. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. ♦ Tranz. A face să cadă, a doborî. Străbat singur pădurea. O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. BENIUC, V. 20. ♦ (Despre ape) A se prăvăli de la înălțime, a curge pe un loc abrupt. Înăuntrul unor prăpăstii adînci, într-o lume masivă și grea de piatră, o șuviță de apă se prăbușește de pe stînci. BOGZA, C. O. 95. [Rinul] din nălțime în fund se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător. ALECSANDRI, O. 204.

A SE PRĂBUȘÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte masive) A cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se. 2) (despre guverne sau regimuri reacționare) A cădea de la putere (fiind depășit de evenimente). 3) (despre ființe) A cădea sau a se lăsa cu toată greutatea corpului; a se trânti. 4) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăvăli. 5) fig. (despre planuri, speranțe, vise etc.) A se risipi până la dispariția completă; a înceta să mai existe; a se spulbera. 6) fig. A cădea într-o stare inferioară celei precedente; a regresa; a decădea. /<bulg. probusa(se)

A PRĂBUȘÍ ~ésc tranz. A face să se prăbușească. /<bulg. probusa(se)

prăbușì v. 1. a sucomba: greu se prăbușește c’un gemet de pe cal AL.; 2. a se surpa, a cădea în ruine: oricare înălțime sub cer se prăbușește AL. [V. busì].

prăbușésc v. tr. (sîrb. pro-bušiti, bg. pro-bušam, găuresc. V. bușesc). Mă surp, mă năruĭ, mă dărîm: pămîntu, zidu s’a prăbușit de ploaĭe. Cad cu greutate, mă arunc cu greutatea corpuluĭ: elefantu se prăbuși în groapă, sergentu luă steagu și se prăbuși în șanț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prăbuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușesc, 3 sg. prăbușește, imperf. 1 prăbușeam; conj. prez. 1 sg. să prăbușesc, 3 să prăbușească

prăbuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușesc, imperf. 3 sg. prăbușea; conj. prez. 3 să prăbușească

prăbușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăbușeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂBUȘÍT adj. 1. v. dărâmat. 2. v. căzut. 3. surpat, (pop.) ponorât. (Teren ~.) 4. prăvălit, răsturnat, surpat, (înv.) povârnit. (Un mal ~.)

PRĂBUȘIT adj. 1. dărăpănat, dărîmat, năruit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.) 2. căzut, năruit, prăvălit, răsturnat. (Un gard ~.) 3. surpat, (pop.) ponorît. (Teren ~.) 4. prăvălit, răsturnat, surpat, (înv.) povîrnit. (Un mal ~.)

PRĂBUȘÍ vb. 1. v. dărâma. 2. a cădea, a se dărâma, a se nărui, a pica, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe el.) 3. a se surpa, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.) 4. v. cădea. 5. a (se) prăvăli, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) 6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăvăli. (Apa se ~ de la înălțime, formând o cascadă.)

PRĂBUȘÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.

prăbuși vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

PRĂBUȘI vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Moid. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetății.) 2. a cădea, a se dărîma, a se nărui, a pica, a se prăvăli, a se surpa, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a se surpa, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.) 4. a cădea, a pica, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul s-a ~ la pămînt.) 5. a (se) prăvăli, a (se) rostogoli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.) 6. a arunca, a azvîrli, a culca, a dărîma, a doborî, a întinde, a lungi, a prăvăli, a răsturna, a trînti, (pop. și fam.) a așterne, (pop.) a păli, (înv. și reg.) a răntuna, (înv.) a oborî, a poligni, (fig.) a secera. (Cu o lovitură l-a ~ la pămînt.) 7. a cădea, a se prăvăli. (Apa se ~ de la înălțime, formînd o cascadă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prăbușí (prăbușésc, prăbușít), vb.1. A se prăvăli, a da jos. – 2. A ruina, a demola. – 3. A trînti, a cufunda. Sb. probušiti, bg. probušam „a perfora” (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 39). – Der. prăbușitură, s. f. (ruină; loc pietros).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

QUID SI NUNC CAELUM RUAT? (lat.) ce-ar fi de s-ar prăbuși acum cerul? – Arian, „Anabasis”, I, 4. Solii celților, vestiți pentru neînfricarea lor, întrebați de Alexandru cel Mare dacă se tem de ceva, ar fi răspuns prin această întrebare.

Intrare: prăbușit
prăbușit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăbușit
  • prăbușitul
  • prăbușitu‑
  • prăbuși
  • prăbușita
plural
  • prăbușiți
  • prăbușiții
  • prăbușite
  • prăbușitele
genitiv-dativ singular
  • prăbușit
  • prăbușitului
  • prăbușite
  • prăbușitei
plural
  • prăbușiți
  • prăbușiților
  • prăbușite
  • prăbușitelor
vocativ singular
plural
Intrare: prăbuși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăbuși
  • prăbușire
  • prăbușit
  • prăbușitu‑
  • prăbușind
  • prăbușindu‑
singular plural
  • prăbușește
  • prăbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăbușesc
(să)
  • prăbușesc
  • prăbușeam
  • prăbușii
  • prăbușisem
a II-a (tu)
  • prăbușești
(să)
  • prăbușești
  • prăbușeai
  • prăbușiși
  • prăbușiseși
a III-a (el, ea)
  • prăbușește
(să)
  • prăbușească
  • prăbușea
  • prăbuși
  • prăbușise
plural I (noi)
  • prăbușim
(să)
  • prăbușim
  • prăbușeam
  • prăbușirăm
  • prăbușiserăm
  • prăbușisem
a II-a (voi)
  • prăbușiți
(să)
  • prăbușiți
  • prăbușeați
  • prăbușirăți
  • prăbușiserăți
  • prăbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăbușesc
(să)
  • prăbușească
  • prăbușeau
  • prăbuși
  • prăbușiseră
prăvuși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăbușit, prăbușiadjectiv

  • 1. Căzut sau culcat (brusc și cu zgomot) la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În poarta prăbușită ce duce-n fund de munte, Cu cîrja lui cea veche el bate de trei ori. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote Gătește-o mămăligă... într-un ceaun de schijă, sub dîmbul prăbușit. ALECSANDRI, P. III 487. DLRLC
etimologie:
  • vezi prăbuși DEX '98 DEX '09

prăbuși, prăbușescverb

  • 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mama devine palidă, gata să se prăbușească. SAHIA, N. 53. DLRLC
    • format_quote Și ei se luptă-n flăcări, s-azvîrl, se-neacă-n fum, Iar brazii cad pe dînșii aprinși, se prăbușește În capul lor tot codrul, dar nimeni nu gîndește La fugă. COȘBUC, P. I 158. DLRLC
    • format_quote figurat Ceva se prăbuși, parcă, în inima mea și, în o clipă, mi se păru că am trăit o viață întreagă. HOGAȘ, M. N. 25. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd răsufla, aerul i se prăbușea în plămîni ca ceva tare și rece... ș-atunci îl apuca o tuse seacă, ce-i sfărîma pieptul. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. DLRLC
    • format_quote Străbat singur pădurea. O vijelie grea A prăbușit un uriaș stejar în calea mea. BENIUC, V. 20. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat A avea o cădere psihică sau socială. DEX '09
      sinonime: decădea
    • 1.2. reflexiv (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Înăuntrul unor prăpăstii adînci, într-o lume masivă și grea de piatră, o șuviță de apă se prăbușește de pe stînci. BOGZA, C. O. 95. DLRLC
      • format_quote [Rinul] din nălțime în fund se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător. ALECSANDRI, O. 204. DLRLC
  • 2. figurat A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.