2 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

potci v vz poci1

POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (în superstiții) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă.

PÓTCĂ, potce, s. f. (Pop.) 1. Încurcătură, necaz, supărare; vrajbă, ceartă. Expr. A da de potcă = a da de necaz. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoană fără caracter. – Din sl. potŭka.

poci2 vt [At: ȘEZ II, 42 / V: ~ii / Pzi: ~cesc, (reg) pot / E: drr pocie1] 1 (Reg) A împrejmui un teren cu pocii1 (1). 2 A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare.

poci1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) potci / Pzi: pocesc / E: potcă1] 1-2 vtr (Pfm) A(-și) schimba în rău aspectul sau forma Si: a (se) urâți. 3-4 vtr A (se) strâmba. 5-6 vtr (Fig) A (se) denatura. 7 vt (Mtp; subiectul este o ființă imaginară, un duh rău etc.) A abate un mare rău, o boală etc. asupra cuiva sluțindu-l, desfigurându-l, paraiizându-l etc. 8 vt (Pop) A deochea. 9 vt (Pop) A supune pe cineva vrăjilor, farmecelor. 10 vt (Mol; Buc) A cobi.

potcă1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~tci / E: slv потъка] 1 (Pop) Ceartă. 2 (Pop) Scandal. 3 (Pop) Supărare. 4 (Pop) Necaz. 5 (Pop; d. oameni; îla) De ~ Arțăgos. 6 (Pop; îe) A da de ~ A avea de suportat necazuri. 7 (Pop; îae) A i se întâmpla ceva neplăcut. 8 (În superstiții) Deochi. 9 (În superstiții) Boală provocată de deochi, cu manifestări diverse precum dureri de cap, hemoragie nazală, umflături, paralizie. 10 (Pop) Descântec, vrajă, destinate să aducă sau să alunge deochiul. 11 (Reg) Potcar. 12-14 (Pop; dep cu determinări în genitiv) Persoană (nedezvoltată din punct de vedere fizic), (urâtă sau) schiloadă Si: pocitanie, pocitură1. 15 (Reg; pex; dep) Persoană fără caracter. 16 (Reg) Copil neastâmpărat, rău. 17 (Reg; îc) ~ca-pădurii Muma-pădurii. 18 (Ban; spc) Diavol. 19 (Înv; reg; euf) Organ genital feminin, la oameni și la animale. 20 (Mun; îc) D-a ~ca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

POCÍ, pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. – Din potcă.

PÓTCĂ, potce, s. f. (Pop.) 1. Încurcătură, necaz, belea; vrajbă, ceartă. ◊ Expr. A da de potcă = a o păți. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoană fără caracter. – Din sl. potŭka.

POCÍ, pocesc, vb. IV. Tranz. 1. A strica înfățișarea unei persoane, forma unui lucru (făcîndu-l din bun, rău, din frumos, urît). [Editorul] să nu s-amestece a poci opera artistului. CARAGIALE, N. S. 31. ◊ Refl. Călugări cu glugi negre pe cap, care... se lungeause lungeau, creșteau – creșteau sau se poceau cum le venea mai cumplit. MACEDONSKI, O. III 20. 2. (În superstiții, despre duhuri și alte puteri supranaturale) A face (pe cineva) să-și piardă chipul de om, a desfigura, a sluți. Au mai rămas comori... Greul e cum să le dai de urmă. Iar după ce le-ai aflat, cum să le intri în stăpînire, fără să te pocească ori să te șoimărească vîlva lor. C. PETRESCU, R. DR. 138. 3. (Neobișnuit) A meni, a soroci cuiva ceva rău; a cobi. Dumneata, cumnate Ghiță, pocești pieirea unui frate? – N-o pocesc, dar războiul e război. SADOVEANU, M. C. 76

PÓTCĂ s. f. (Popular) Neplăcere, încurcătură, belea; vrajbă, sfadă. Bunica... trăgea de mînecă pe nepotul său ca să-și iuțească pașii și să scape odată de potcă. La TDRG. ◊ Expr. A da de potcă = a o păți, a da de belea. Să nu-i mai văd fața, că dau de potcă, îi scot ochii. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, v. M. 81. Să nu dai de potcă zăbovind cu mine. PANN, la TDRG. ♦ Termen de ocară la adresa oamenilor mici, urîți sau schilozi; pocitanie. Am scăpat de acea potcă de unchieș. GORJAN, H. II 65.

A POCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se pocească; a urâți; a sluți. 2) (persoane) A urâți (mai ales la față) printr-o acțiune fizică brutală; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura încălcând corectitudinea; a stâlci; a schingiui. /Din potcă înv.

A SE POCÍ mă ~ésc intranz. A deveni urât; a se urâți; a se sluți. /Din potcă

POTCĂ s. f. (Mold., Ban.) Ceartă, scandal; supărare, necaz. A: Bine mi-ai adus aminte și de potcă și de păgîna aceaea. I, 20r. C: Potkĕ. Malum. Miseria. AC, 362. Etimologie: sl. potŭka. Cf. c a l a b a l i c, d i h o n i e, h ă b r u ș a g, î n v ă l u ș a g, p r i g o a n ă, v ă l ă ș a g, z a r v ă, z a v i s t i e, z ă h ă i a l ă; b ă n a t (2), b ă s ă u (3), p o t i c a l ă (1), s i c l e t, s u p ă r.

pocì v. 1. a face diform, a paraliza: Ielele pocesc; 2. a deochia, a se îmbolnăvi deodată; 3. a meni a rău: om pocit la gură. [În loc de potcì, derivat din potcă].

potcă f. 1. boală din deochiu sau din chiar senin: descântec de potcă: 2. belea, bocluc: toți de o potcă o să dăm PANN. [Ceh. POTKA, întâlnitură (cu un duh rău), de unde boală năpraznică].

pocésc și (vechĭ) potcésc v. tr. (d. potcă). Diformez: croitoru mĭ-a pocit haĭnele. Desfigurez, sluțesc: exploziunea ĭ-a pocit fața. Fig. Stric: reaŭa pedagogie pocește școala.

pótcă f., pl. e și ĭ (vsl. potŭka, întîlnire, ceartă, luptă, d. potŭknonti, a împinge; pol. ceh. potka, întîlnire, luptă, înfrîngere. V. pocesc, poticnesc). Vest. O boală despre care poporu crede că vine din deochĭ orĭ chear din senin și se manifestă pin durere de cap, curgere de sînge din nas orĭ vre-o unflătură (gîlcă). Pocitanie, om urît. Belea, neplăcere: a da de-o potcă. Frișcă, fată de vre-o 10-15 anĭ: o potcă de fată îĭ șterpeli pachetu. Frunză de potcă (adică „de vindecat potca”), o buruĭană chenopodiacee cu frunzele ramificate spre cotor și cu florile așezate ca un strugure (chenopodium murale). – În Trans. = „par, țăruș”.

arată toate definițiile

Intrare: poci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poci
  • pocire
  • pocit
  • pocitu‑
  • pocind
  • pocindu‑
singular plural
  • pocește
  • pociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pocesc
(să)
  • pocesc
  • poceam
  • pocii
  • pocisem
a II-a (tu)
  • pocești
(să)
  • pocești
  • poceai
  • pociși
  • pociseși
a III-a (el, ea)
  • pocește
(să)
  • pocească
  • pocea
  • poci
  • pocise
plural I (noi)
  • pocim
(să)
  • pocim
  • poceam
  • pocirăm
  • pociserăm
  • pocisem
a II-a (voi)
  • pociți
(să)
  • pociți
  • poceați
  • pocirăți
  • pociserăți
  • pociseți
a III-a (ei, ele)
  • pocesc
(să)
  • pocească
  • poceau
  • poci
  • pociseră
pocii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: potcă
potcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potcă
  • potca
plural
  • potce
  • potcele
genitiv-dativ singular
  • potce
  • potcei
plural
  • potce
  • potcelor
vocativ singular
plural
potcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potcă
  • potca
plural
  • potci
  • potcile
genitiv-dativ singular
  • potci
  • potcii
plural
  • potci
  • potcilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poci pocii potci

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: schimonosi strâmba urâți attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Editorul] să nu s-amestece a poci opera artistului. CARAGIALE, N. S. 31.
      surse: DLRLC
    • Călugări cu glugi negre pe cap, care... se lungeau – se lungeau, creșteau – creșteau sau se poceau cum le venea mai cumplit. MACEDONSKI, O. III 20.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv în superstiții A face (pe cineva) să-și piardă chipul de om.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: desfigura sluți attach_file un exemplu
    exemple
    • Au mai rămas comori... Greul e cum să le dai de urmă. Iar după ce le-ai aflat, cum să le intri în stăpînire, fără să te pocească ori să te șoimărească vîlva lor. C. PETRESCU, R. DR. 138.
  • 3. tranzitiv rar A meni cuiva ceva rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cobi attach_file un exemplu
    exemple
    • Dumneata, cumnate Ghiță, pocești pieirea unui frate? – N-o pocesc, dar războiul e război. SADOVEANU, M. C. 76.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • potcă
    surse: DEX '98 DEX '09

potcă popular

  • exemple
    • Bunica... trăgea de mînecă pe nepotul său ca să-și iuțească pașii și să scape odată de potcă. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A da de potcă = a da de necaz.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • diferențiere expresie A da de potcă = a o păți.
      surse: DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Să nu-i mai văd fața, că dau de potcă, îi scot ochii. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 81.
        surse: DLRLC
      • Să nu dai de potcă zăbovind cu mine. PANN, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată fizic, urâtă sau schiloadă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pocitanie attach_file un exemplu
    exemple
    • Am scăpat de acea potcă de unchieș. GORJAN, H. II 65.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Epitet depreciativ pentru o persoană fără caracter.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: