17 definiții pentru sluți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLUȚI, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, infirm, desfigurat; a mutila; a ciopârți. Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [Var.: (reg.) sluti vb. IV] – Din slut.

sluți [At: PRAV. 307 / V: (reg) ~uti / Pzi: esc / E: slut] 1-2 vtr (Îvp; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A (se) mutila. 3-4 vtr (Pex; d. oameni sau părți ale corpului lor) A dobândi sau a face să dobândească aspect fizic, formă, natură etc. dezagreabilă, dezgustătoare etc. datorită unor anomalii, unor neregularități, unor deformări etc. Si: a (se) deforma (4-5), a (se) desfigura (1-2), a (se) mutila, a (se) poci1, a (se) schilodi, a (se) schimonosi, a (se) strâmba, a (se) suci, (pfm) a (se) scălâmbăia, a (se) șonți1. 5-6 vtr (Pex) A (se) urâți foarte tare Si: a (se) poci1, (pop) a se hâzi (1), (înv) a se grozăvi (1), (reg) a (se) opăci1, a (se) pâcliși, a (se) șonți1. 7 vr (Îvp; d. oameni) A se strâmba (18). 8 vr (Rar) A se uita urât și cu mânie la cineva.

SLUȚI, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, inform, desfigurat; a mutila; a ciopârți. ♦ Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi. [Var.: (reg.) sluti vb. IV] – Din slut.

SLUȚI, sluțesc, vb. IV. Tranz. 1. A ciunti, a ciopîrți, a mutila; p. ext. a face urît, a urîți, a poci. Așa țăranul nostru numai cu fieru-n mînă Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. ALEXANDRESCU, P. 131. Moșu-n vie de-ajungea, Se punea, măre, punea Toată via de sluțea, Tăia viță din mlădiță, O tăia de la tulpină Ș-o seca la rădăcină. TEODORESCU, P. P. 618. ◊ Fig. Acul gramofonului, ajuns la marginea plăcii, a dat un sunet strident, sluțind cîteva tonuri, ca o batjocură neașteptată. VORNIC, O. 142. 2. A face ca cineva să pară urît, a urîți. A poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. Cînd am auzit noi una ca asta, am început... a ne ruga de toți dumnezeii să nu ne sluțească. CREANGĂ, A. 27. ♦ Refl. A face grimase, strîmbîndu-și fața, schimonosindu-se. Îmi zicea că nu mă prinde cînd mă sluțesc. GANE, N. II 93. De poreclele ce-și pun și cum se sluțesc unu la altul, trebuie să te ții cu mîna de inimă cît rîzi. ȘEZ. III 182. – Variantă: sluti (VISSARION, B. 125, RETEGANUL, P. V 7) vb. IV.

A SLUȚI ~esc tranz. 1) A face să se sluțească; a urâți; a poci. 2) A face să-și piardă integritatea fizică; a schilodi; a mutila; a estropia. /Din slut

A SE SLUȚI mă ~esc intranz. 1) A deveni slut; a pierde frumusețea; a se poci; a se urâți. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se schimonosi. /Din slut

sluțì v. 1. a ciunti: începu să sluțească pădurea cea bătrână GR. AL.; 2. a schilodi: să nu ne sluțească CR.

SLUTI vb. IV v. sluți.

scluți[1] v vz sluți

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sluțésc v. tr. (d. slut). Vechĭ. Mutilez. Azĭ. Urîțesc, pocesc, cĭuntesc, mutilez: a sluți un copil tunzîndu-l prost, a sluți un copac, o pădure. Fam. A te sluți la cineva, a te stropși, a te uĭta urît ca să se astîmpere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sluți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sluțesc, 3 sg. sluțește, imperf. 1 sluțeam; conj. prez. 1 sg. să sluțesc, 3 să sluțească

sluți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sluțesc, imperf. 3 sg. sluțea; conj. prez. 3 să sluțească

sluți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sluțesc, imperf. 3 sg. sluțea; conj. prez. 3 sg. și pl. sluțească

sluțesc, -țească 3 conj., -țeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLUȚI vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) strîmba, a (se) urîți, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofîlci (pop.) a (se) hîzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (Fața i s-a ~.)

Intrare: sluți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sluți
  • sluțire
  • sluțit
  • sluțitu‑
  • sluțind
  • sluțindu‑
singular plural
  • sluțește
  • sluțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sluțesc
(să)
  • sluțesc
  • sluțeam
  • sluții
  • sluțisem
a II-a (tu)
  • sluțești
(să)
  • sluțești
  • sluțeai
  • sluțiși
  • sluțiseși
a III-a (el, ea)
  • sluțește
(să)
  • sluțească
  • sluțea
  • sluți
  • sluțise
plural I (noi)
  • sluțim
(să)
  • sluțim
  • sluțeam
  • sluțirăm
  • sluțiserăm
  • sluțisem
a II-a (voi)
  • sluțiți
(să)
  • sluțiți
  • sluțeați
  • sluțirăți
  • sluțiserăți
  • sluțiseți
a III-a (ei, ele)
  • sluțesc
(să)
  • sluțească
  • sluțeau
  • sluți
  • sluțiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sluti
  • slutire
  • slutit
  • slutitu‑
  • slutind
  • slutindu‑
singular plural
  • slutește
  • slutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slutesc
(să)
  • slutesc
  • sluteam
  • slutii
  • slutisem
a II-a (tu)
  • slutești
(să)
  • slutești
  • sluteai
  • slutiși
  • slutiseși
a III-a (el, ea)
  • slutește
(să)
  • slutească
  • slutea
  • sluti
  • slutise
plural I (noi)
  • slutim
(să)
  • slutim
  • sluteam
  • slutirăm
  • slutiserăm
  • slutisem
a II-a (voi)
  • slutiți
(să)
  • slutiți
  • sluteați
  • slutirăți
  • slutiserăți
  • slutiseți
a III-a (ei, ele)
  • slutesc
(să)
  • slutească
  • sluteau
  • sluti
  • slutiseră
scluți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sluți, sluțescverb

  • 1. A face să devină schilod, infirm, desfigurat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Așa țăranul nostru numai cu fieru-n mînă Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. ALEXANDRESCU, P. 131. DLRLC
    • format_quote Moșu-n vie de-ajungea, Se punea, măre, punea Toată via de sluțea, Tăia viță din mlădiță, O tăia de la tulpină Ș-o seca la rădăcină. TEODORESCU, P. P. 618. DLRLC
    • format_quote figurat Acul gramofonului, ajuns la marginea plăcii, a dat un sunet strident, sluțind cîteva tonuri, ca o batjocură neașteptată. VORNIC, O. 142. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) poci, a (se) urâți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. Cînd am auzit noi una ca asta, am început... a ne ruga de toți dumnezeii să nu ne sluțească. CREANGĂ, A. 27. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se strâmba, a se schimonosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îmi zicea că nu mă prinde cînd mă sluțesc. GANE, N. II 93. DLRLC
      • format_quote De poreclele ce-și pun și cum se sluțesc unu la altul, trebuie să te ții cu mîna de inimă cît rîzi. ȘEZ. III 182. DLRLC
etimologie:
  • slut DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.