17 definiții pentru pocitanie pocicanie pociganie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pocitanie sf [At: PSALT. 258 / V: (reg) ~cica~, ~ciga~, ~ciașta~[1] / Pl: ~ii, (reg) ~tănii / E: pocit2 + -anie] 1 Ființă diformă, slută, hidoasă, desfigurată Si: pocitură (4). 2 (Pex) Monstru. 3 (Reg; îf pociganie) Fiară sălbatică Si: dihanie, jivină. 4 (Înv) Lucru, fapt ieșit din comun, bizar, ciudat Si: bizarerie, ciudățenie. 5 (Mun; îf pociganie, pocicanie) Poznă. 6 (Îrg) Vorbă de duh. 7 (Îrg) Glumă. 8 (Îrg) Snoavă. 9 (Îrg; pex) Relatare mincinoasă. 10 (Îvr) Prevestire nefastă.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: pociștanie LauraGellner

POCITÁNIE, pocitanii, s. f. Ființă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluțenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudățenie. – Pocit + suf. -anie.

POCITÁNIE, pocitanii, s. f. Ființă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluțenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudățenie. – Pocit + suf. -anie.

POCITÁNIE, pocitanii, s. f. 1. Ființă schimonosită, slută, diformă; sluțenie, monstru. O rupse la fugă d-acolo, strigînd, că ce pocitanie mai este și acela care doarme între straturile ei de flori. VISSARION, B. 26. Mergînd ei o bucată numai iată ce vede Harap-Alb altă băzdăganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu arcul după vînat paseri. CREANGĂ, P. 244. 2. Lucru groaznic, oribil; urîțenie, împărăteasa dete un țipet și se deșteptă... Spuse împăratului pocitania de vis și rămase și el înmărmurit de groază. ISPIRESCU, L. 133. Ce cumplită tortură este... a asculta o dată sau de două ori pe săptămînă asemenea pocitanii. NEGRUZZI, S. I 304.

POCITÁNIE ~i f. v. POCITURĂ. /pocit + suf. ~anie

pocitanie f. 1. ființă pocită: pocitania pământului ISP.; 2. fig. ceva bizar, monstruos: spuse înpăratului pocitania de vis ISP.

1) pocitánie f. (d. pocit). Persoană foarte urîtă, monstru: cine-ĭ pocitania asta?

2) pocitánie f. (vsl. počitanie, citire). Dos. Cant. Povestire, Versiune. Citat.

pociștanie[1] sf vz pocitanie

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită, posibil greșit, în forma: pociaștanie LauraGellner

pocigánie f. (din pocitanie cu term. din bîzdîganie). Bz. Poznă, boroboață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pocitánie (-ni-e) s. f., art. pocitánia (-ni-a), g.-d. art. pocitániei; pl. pocitánii, art. pocitániile (-ni-i-)

pocitánie s. f. (sil. -ni-e), art. pocitánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pocitániei, pl. pocitánii, art. pocitániile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCITÁNIE s. 1. v. monstru. 2. hâdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urâciune, urâțenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta?) 3. v. stârpitură.

POCITANIE s. 1. arătare, monstru, pocitură, (pop. și fam.) bîzdîganie, (reg.) arătanie, budihace, buduhoală, (înv.) blaznă. (O ~ cu două capete.) 2. hîdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urîciune, urîțenie, (pop.) hîzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta?) 3. pocitură, stîrpitură, (reg.) sterpăciune, (livr. fig.) avorton. (O ~ de copil.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pocitánie (pocitánii), s. f. – Povestire, narațiune, citire. Sl. počitanie, cf. citi, citanie. Sec. XVII, înv. Dicționarele îl confundă adesea cu pocitanie „monstru”.

Intrare: pocitanie
pocitanie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocitanie
  • pocitania
plural
  • pocitanii
  • pocitaniile
genitiv-dativ singular
  • pocitanii
  • pocitaniei
plural
  • pocitanii
  • pocitaniilor
vocativ singular
plural
pocicanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pociganie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.