21 de definiții pentru pontator pontător (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONTATÓR1, -OÁRE, pontatori, -oare, s. m. și f. Persoană care înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă sau calitatea și cantitatea produselor efectuate de aceștia într-un anumit interval de timp. – Ponta1 + suf. -tor.

PONTATÓR1, -OÁRE, pontatori, -oare, s. m. și f. Persoană care înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă sau calitatea și cantitatea produselor efectuate de aceștia într-un anumit interval de timp. – Ponta1 + suf. -tor.

PONTATÓR2, pontatori, s. m. Persoană care pontează2 bani la jocurile de noroc; pont1, pontaș2. – Ponta2 + suf. -tor.

PONTATÓR2, pontatori, s. m. Persoană care pontează2 bani la jocurile de noroc; pont1, pontaș2. – Ponta2 + suf. -tor.

pontator2, ~oare smf, a [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~oare / E: ponta2 + -tor] 1-2 (Persoană) care pontează2 (4) Si: (rar) pontor.

pontator1 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 86 / V: (înv) ~tăt~ / Pl: ~i / E: ponta1 + -tor] (La jocuri de noroc) Persoană care pontează1 (1) Si: pont1, (rar) pontagiu, (înv) pontaș2.

pontator3, ~oare a [At: VÂN. PESC. iulie 1960, 5 / Pl: ~i, ~oare / E: ponta3 + -tor] (D. câini de vânătoare) Care pontează3 (1-2).

PONTATÓR, pontatori, s. m. 1. Persoană care înregistrează într-o întreprindere prezența muncitorilor la locul de muncă sau cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp. Moise, îl întrebă brigadierul, tu ești pontator... Cît zici tu că poale întoarce brigada noastră în toată campania? MIHALE, O. 20. 2. Persoană care pontează bani la jocurile de noroc (în special la cărți). Bancherul avea noroc, grămada de bani creștea dinaintea lui, pontatorii erau fierți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170. Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat. NEGRUZZI, S. I 86.

PONTATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur].

PONTATÓR3, -OÁRE adj. (despre câini) care pontează3. (< ponta3 + -tor)

PONTATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor însărcinat cu pontajul lucrătorilor pe șantier sau cu înregistrarea cantității produselor realizate într-un anumit timp. (după fr. pointeur)

PONTATÓR1 s. m. cel care pontează la jocurile de noroc; pont. (după fr. pointeur)

PONTATÓR2 ~i m. (la jocurile de noroc) Persoană care pontează. /a ponta + suf. ~tor

PONTATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Lucrător care efectuează operații de pontare. /a ponta + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pontatoáre s. f., g.-d. art. pontatoárei; pl. pontatoáre

pontatoáre s. f., g.-d. art. pontatoárei; pl. pontatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONTATOR s. pont, (rar) pontagiu, (înv.) pontaș. (~ la unele jocuri de noroc.)

arată toate definițiile

Intrare: pontator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontator
  • pontatorul
  • pontatoru‑
plural
  • pontatori
  • pontatorii
genitiv-dativ singular
  • pontator
  • pontatorului
plural
  • pontatori
  • pontatorilor
vocativ singular
plural
pontător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)